Centrul Național al Dansului București (CNDB) prezintă „Mișcări emergente, gramatici noi”, o serie de șase avanpremiere ale spectacolelor dezvoltate de tinerii artiști și artiste care au participat la Laboratoarele Academiei de Dans și Performance, ediția 2025–2026.

  • 13.10, ora 19:30: Threshold de Iulia Andro și Wow! You’re a dancer?! Can you show me a split? de Sofia Sitaru-Onofrei
  • 14.10, ora 19:30: Belonging Bodies de Teodora Tudose și ICSPRES IORSELF de Daiana Sargan
  • 17.10, ora 19:30: TESERACT, de Iustin Danalache și Desynchronosis A.K.A. Jet Lag de Cristina Tudor

Locație: Centrul Național al Dansului București, Sala „Stere Popescu”

Intrare liberă, pe bază de rezervare. Pentru informații, vizitați: www.CNDB.ro

Inițiativa continuă firesc procesul de formare, cercetare și experiment desfășurat în cadrul Academiei și aduce în fața publicului lucrări aflate la întâlnirea dintre cercetarea coregrafică, experiment și practica scenică. Cele șase spectacole pornesc din preocupări și experiențe personale, dar le transformă în întrebări mai largi despre corp, identitate, memorie, apartenență, relația cu ceilalți și modurile în care ne construim și ne exprimăm sinele.

Laboratoarele Academiei de Dans și Performance au oferit participanților un cadru intensiv de explorare a corpului, mișcării, compoziției coregrafice și practicilor performative. Programul pune accent pe producția de cunoaștere, analiză și reflecție, precum și pe dezvoltarea unor perspective artistice proprii. Destinat artiștilor aflați la început de drum, programul urmărește să le ofere instrumentele necesare pentru a-și genera și realiza propriile idei și pentru a-și construi o voce distinctă în dansul contemporan.

În cadrul ediției 2025–2026, cercetările dezvoltate în laboratoare au constituit punctul de plecare pentru lucrări coregrafice originale. Pentru a ajunge la forma scenică prezentată publicului, artiștii au continuat să lucreze asupra materialelor dezvoltate în timpul Academiei, beneficiind de sesiuni de mentorat individual și de îndrumarea unor coregrafi și profesioniști cu experiență. Procesul nu se încheie, astfel, odată cu laboratorul, ci continuă prin testare, revizuire, aprofundare și articulare scenică.

„Mișcări emergente, gramatici noi” vorbește tocmai despre această etapă de trecere: de la cercetarea individuală la întâlnirea cu publicul. Cele șase avanpremiere marchează un moment important dintr-un proces artistic aflat încă în devenire. Întâlnirea cu publicul devine, la rândul ei, parte din cercetare — un prilej pentru artiști de a observa, testa și dezvolta mai departe propriile propuneri coregrafice.

Șase perspective asupra corpului, identității și apartenenței

Diversitatea lucrărilor reflectă diversitatea direcțiilor de cercetare ale noii generații de artiști. Unele dintre spectacole pornesc de la arhive personale și experiențe autobiografice, altele investighează relația dintre corp și spațiu sau dintre individ și mediul care îl înconjoară. Memoria, apartenența, suprastimularea, presiunea performanței și construcția sinelui devin, pe rând, materii pentru cercetare și compoziție scenică.

În TESERACT, performance-ul autoficțional semnat de Iustin Danalache, relația cu figura paternă devine punctul de plecare pentru o explorare a urmelor afective și psihice care continuă să modeleze identitatea.

Pornind de la o arhivă personală de amintiri, experiențe și fragmente biografice, lucrarea construiește cinci ipostaze ale aceluiași „fiu”, fiecare întruchipând o formă distinctă de raportare la confuzie emoțională, stres, epuizare psihică, revoltă și fragilitate. Corpul și memoria devin astfel instrumente prin care experiența personală este desfăcută și recompusă scenic.

Desynchronosis A.K.A. Jet Lag, de Cristina Tudor, pornește de la o altă formă de decalaj: cea dintre timpul fizic și timpul emoției. Așa cum, după traversarea rapidă a mai multor fusuri orare, corpul rămâne temporar în urmă, și experiențele personale pot produce propriile forme de desincronizare.

„Atunci când te naști, poveștile alor tăi rămân în urmă. Atunci când cineva nou pășește în viața ta, privești aproape compulsiv în urmă”, propune artista ca punct de plecare pentru o cercetare asupra modului în care ne putem recupera și aduce trăirile și corpul în prezent. Printr-un amestec de scrisori, storytelling și dans, lucrarea explorează nevoia de sincronie cu propriile experiențe și idei.

În Threshold, Iulia Andro chestionează felul în care relaționăm cu noi înșine și cu ceilalți într-o lume dominată de stimuli care ne captează constant atenția. Lucrarea cercetează posibilitatea de a ne observa chiar în mijlocul suprastimulării, luând distanță față de reacțiile și poveștile care apar în noi.

Trei interpreți construiesc, prin compoziție instantanee și inserții coregrafice prestabilite, un spațiu în care deciziile se nasc în timp real, în relație cu celelalte corpuri, cu publicul și cu transformările din spațiu. Lumina, temperatura, contactul și universul sonor devin stimuli care influențează permanent direcția mișcării. Oscilând între oprire și acumulare, Threshold urmărește capacitatea corpului de a integra ceea ce primește și, în același timp, impulsul de a continua dincolo de propriile limite. Întrebarea care rămâne este dacă un corp traversat de stimuli poate rămâne lucid, disponibil și prezent.

Cu Wow! You’re a dancer?! Can you show me a split?, Sofia Sitaru-Onofrei pornește de la propriul parcurs în dans pentru a explora corpul ca arhivă vie. Experiențele, emoțiile și transformările acumulate de-a lungul anilor se înscriu într-o hartă personală a devenirii unui dansator.

Îmbinând mărturisirea directă cu mișcarea, solo-ul aduce în prim-plan realități adesea invizibile din viața dansatorilor: accidentările, presiunea audițiilor, adaptarea continuă la așteptările industriei, tranziția de la baletul clasic la dansul contemporan și nevoia de odihnă și recuperare. Toate acestea sunt abordate cu autoironie și umor. În loc să dramatizeze parcursul dansatorului, spectacolul caută umorul în situațiile absurde, presiunile și contradicțiile acestei profesii. Umorul devine astfel o modalitate de a privi vulnerabilitatea unui corp supus constant cerințelor de performanță. Arhiva corpului rămâne însă incompletă, iar traseul dansatoarei nu poate fi încă închis. Finalul deschis lasă loc experiențelor care urmează să apară, transformând necunoscutul într-o posibilitate: corpul continuă să acumuleze, să se transforme și să descopere noi forme de a dansa.

În Belonging Bodies, Teodora Tudose explorează, prin text și mișcare, sentimentul de apartenență la un spațiu necunoscut și felul în care corpul poate recunoaște un loc înainte ca mintea să îl înțeleagă.

Pornind de la experiența unei familiarități inexplicabile față de un loc vizitat pentru prima dată, lucrarea urmărește întrebări precum: cum poate un spațiu necunoscut să se simtă mai mult ca acasă decât propria casă? Și cum se manifestă senzația de „acasă” în corp? Piesa construiește un dialog între memorie, percepție și prezență și investighează granița dintre familiar și necunoscut, precum și relația dintre apartenența la un spațiu și apartenența la propriul corp.

În același timp, Belonging Bodies extinde această cercetare către statutul artistei însăși și către apartenența sa la domeniul artistic, lansând întrebări despre criteriile prin care un artist este considerat „cu adevărat” artist și despre rolul care îi este atribuit.

Icspres Iorself, de Daiana Sargan, pornește de la o întrebare despre posibilitatea expresiei de sine într-o cultură în care sinele a devenit, la rândul său, obiect de consum și de expunere.

Cum mai poate fi exprimat un sine unic în era comodificării absolute? Ce mai înseamnă să dezvălui „adevărul gol-goluț” într-o epocă a expunerii permanente? Și ce mai rămâne de ascuns sau de dezvăluit atunci când, în spatele diversității mediilor, se află aceeași mască — selfie-ul, reel-ul, imaginea de sine livrată preferabil în engleză?

Icspress Iorself urmărește aceste contradicții într-un discurs rizomatic și nonliniar, în care experiențele personale, banii, anii, poezia și îmbrăcămintea devin avataruri ale expresiei de sine. Rezultatul este un „antispectacol” care traversează cu spontaneitate și umor referințe culturale și teoretice disparate, de la Valentino la Ozu, Marx și Rilke.

Cel de-al șaselea spectacol completează această serie de cercetări și contribuie, alături de celelalte lucrări, la imaginea unei generații care își caută propriile instrumente și propriile forme de expresie.

Pentru CNDB, susținerea acestor procese înseamnă crearea unui context profesionist în care artiștii emergenți să poată experimenta, să poată reveni asupra propriilor idei și să aibă timpul și resursele necesare pentru a dezvolta lucrări originale. Într-un context în care dansul contemporan românesc se află într-un proces de consolidare, iar resursele dedicate cercetării și producției artistice rămân limitate, astfel de contexte de lucru creează condițiile necesare pentru apariția unor noi practici, idei și voci artistice.

Cele șase avanpremiere marchează, așadar, nu un punct final, ci o etapă importantă dintr-un proces mai amplu. Ele fac vizibile rezultatele unei perioade de cercetare și reflecție, deschizând lucrările către întâlnirea cu publicul și oferindu-le, în același timp, artiștilor posibilitatea de a observa, testa și dezvolta mai departe propriile propuneri coregrafice.

Prin această primă serie de prezentări, „Mișcări emergente, gramatici noi” propune un spațiu pentru ceea ce este încă în devenire: corpuri care caută noi moduri de a se mișca, idei care își construiesc propriile forme și artiști aflați în procesul de a-și defini limbajul.

_______________________

Despre Laboratoarele Academiei de Dans și Performance CNDB

Laboratoarele Academiei de Dans și Performance sunt dedicate artiștilor aflați la început de drum și urmăresc să le ofere instrumentele necesare pentru a-și genera, dezvolta și realiza propriile idei. Programul combină practica artistică, cercetarea, analiza și reflecția și creează un cadru de lucru în care participanții își pot dezvolta o voce proprie în dansul contemporan. În ediția 2025–2026, cercetările dezvoltate în cadrul laboratoarelor au continuat prin sesiuni de mentorat și lucru individual, conducând la dezvoltarea celor șase lucrări prezentate în cadrul „Mișcări emergente, gramatici noi”.

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.