Există o întrebare inspirată de efervescența și vulcanismul pe scenă al artistului Adrian Enache: de ce umbra se-așterne plat și inert în spatele unui obstacol, de ce obstrucționează lumina în lucrarea ei de întindere și lărgire a drumului privirii, de ce foaia de umbră ascunde lumea, pe când sulițele luminii îi descoperă măreția?! Totodată, de ce stânca tace și-i rece a dezolare și moarte pe când furtuna zguduie a vivacitate și trezire din împietrire; de ce-n copacii pădurii domnește tumultul vieții și-n iarbă viețuiesc gaze? Răspunsul e aproape: din unul și același motiv din care Adrian Enache strălucește și clocotește pe scenă, motivul unei energii inepuizabile, unei vârste fără ani, unui har nesecabil.
Întreaga lui viață artistul nu a mers pe sub o altă umbră decât pe sub umbra virtuților care-i a celor puțini și nici pe sub alt soare decât cel al tuturor?! Numai că umbra virtuților pe artist îl umbrește, nu-l întunecă, iar soarele îl îmbracă în lumină, nu-l arde! Un artist este vrednic de umbra virtuților când urcă, nu când coboară și când trepidează, nu când se odihnește la umbră.
Sofia Vicoveanca, Adrian Enache la O dată-n viață
Artistul Adrian Enache este propulsat de propria-i energie descătușată în uragan, la umbra virtuților, are praf de pușcă în voce, iar scena de sub picioare e mare înfurtunată. Despre aceasta, prezentatorul Octavian Ursulescu avea să consemneze într-o carte-album dedicată artistului de fanii entuziaști în jurul Ioanei Matfeev, fană cu multă afectivitate și prin aceasta, disponibilitate de colaborare la alcătuirea prezentării de față: „Apariția pe scenă a lui Adrian Enache este ea însăși un spectacol, face toți banii, cum se spune! Mergeți să-l vedeți într-una din montările de la Teatrul de revistă «Constantin Tănase», unde realmente strălucește, este pus în valoare, se simte în elementul lui, pentru că Adrian Enache trebuie lăsat să facă tot ce vrea, ce simte, îndemnat să se dezlănțuie, neînchistat în reguli, rigori, limite. Merită să vedeți cum oameni în vârstă nu se mai pot stăpâni, se ridică în picioare, bat din palme, cântă cu el, sunt antrenați într-o frenezie a cântului. Adrian Enache este, hotărât lucru, show man-ul total, cântă, dansează, se unduiește din șolduri, genunchii parcă o iau razna, dar știu foarte bine ce au de făcut. Urmăriți-l cu atenție și veți constata cât de elegantă este mișcarea sa scenică — modernă, dezlănțuită, dar perfect coordonată, gândită până în cele mai mici detalii. Am fost și rămân un fan necondiționat al lui Elvis Presley, de aceea îl văd uneori parcă reîncarnat în gălățeanul acesta chipeș și plin de vervă, niciodată încruntat, ursuz. Enache are charisma, transmite optimism și bucurie, el nu înșiră niciodată câteva melodii și atât, cum fac alții, ci transmite o stare — una de bine, de fericire, de relaxare. Impresionant este și faptul că el abordează un repertoriu extrem de vast, putând cânta absolut orice, de la rock and roll, romanțe, piese orientale, canțonete, balade pop la muzică clasică, nemaipermițând ca show-ul său scenic este unul copleșitor, nu apuci să respiri, ești ținut permanent în șocuri electrice: imită instrumente, cântăreți indieni, se ascunde după copaci ca în «O floare și doi grădinari», spune bancuri, dialoghează cu publicul. Din acest punct de vedere, Adrian Enache trebuie neapărat văzut la un eveniment special, o aniversare sau chiar o nuntă”.
Adrian Enache, Silvia Dumitrescu
Nu e de înțeles, în măsura capacității umane, de ce, după colosalul număr de ani de la însuflețirea lutului în primul om al universului, deși urmele vârstei sunt mult prea evidente pentru a mai fi necesare, Dumnezeu nu se decide să înceteze efectele anilor, lăsând ca tinerețea să dăinuie până la moarte, dacă tot nu se poate încredința omului veșnicia. Așa se face că e de neconceput un Adrian Enache bătrân! El a rămas tânăr, așa cum este cunoscut de la prima apariție pe scenă. Asta înseamnă mai ales că, în viața solistului de muzică ușoară, verva vieții fără să respingă echilibrul, nu duce la exces, după cum nu duce nici la irosire. Adrian Enache își arde în foc funia anilor, dar nu consumă viața din ei. Înapoi e urma, înainte e calea. Nici un milimetru de drum nu e schiță, e spirit și ființă, e frenezie și luciditate, e viață și dinamul vieții, e reputata autoritate a timpului și temerara apărare de el, e mirajul muzicii și actul ei.
Aurelian Temisan, Adrian Enache, Conect R
Începuse de copil să joace fotbal și a făcut parte chiar din lotul de juniori al României, în 1976, dar părinții l-au povățuit să prefere ghetelor învățătura. Atracția lui magică avea să fie însă, muzica! Solist fiind la Phoebus, unde l-a avut coleg pe cunoscutul chitarist Nicu Patoi, a primit din partea formației „Compact” oferta de solist vocal în locul lui Paul Ciuci care plecase pentru o perioadă în America. Nu a dat curs acestei oferte, fiind în primul an la facultate și alegând să acorde atenție pregătirii pentru a desăvârși studiile universitare, cel puțin până la obținerea diplomei de inginer, nerenunțând însă la proiectele muzicale, alături de gălățenii săi.
Adrian Enache
Momentul cardinal al viitorului său artistic îl constituie întâlnirea cu interpreta Mihaela Runceanu care i-a propus să urmeze cursurile Școlii Populare de Artă la clasa ei și a lui Ionel Tudor. Astfel, Adrian Enache se va alătura unui șir eminent de elevi trecuți prin filtrul profesionist muzical al regretatei interprete și va fructifica această ocazie în timpul cel mai scurt. În 1989 a participat la festivalul de la Mamaia dar, din pricina stilului său considerat în exterioritatea impunerilor dezaxate ideologic din acea vreme, a fost descalificat. Un an mai târziu regimul cade, iar solistul perseverează, și obține locul al II-lea la secțiunea Interpretare, locul I fiind cucerit de Laura Stoica.
În anul 1992, melodia „Moartea mea e dragostea” compusă de Dani Constantin, devenind un hit, intră în atenția regizorului TVR care s-a deplasat special pentru Adrian Enache la Galați și a filmat videoclipul piesei, inclusă în același an pe o compilație alături de alți artiști în vogă atunci. A urmat o perioadă de confirmare, cu participări numeroase la emisiunile radiofonice și de televiziune, ale tânărului interpret ce promitea. În 1994 a înregistrat împreună cu Monica Anghel, Vlad Fugaru și Aurelian Temișan imnul campionatului de fotbal pentru echipa națională, intitulat „Să fii cel mai bun”. Urmează un an cu-adevărat prolific pentru cariera sa, anul 1996 în care a participat la secțiunea „șlagăre” a Festivalului Național de Muzică Ușoară „Mamaia” cu piesa „Totul e o loterie”, după care a fost invitat în recitalul pe care Elena Cârstea l-a susținut pe scena festivalului „Cerbul de aur” și a participat, totodată, în festival. 1996 este anul în care Adrian Enache și-a lansat primul album, sub egida Intercont Music, un prilej pentru presa de specialitate de a-l numi pe artist sex-simbolul muzicii românești, iar pentru artist de lansare a șampaniei ce-i poartă numele. Sub semnul unei vădite admirații, Arina Avram scrie o carte care-l are ca personaj principal pe Adrian Enache: „A alerga după o stea”.
Adrian Enache, Mihnea – fiul său, Maria Dragomiroiu
Fulminanta apariție în orizontul spectacolului muzical a artistului Adrian Enache se constituie în motiv de a fi supradenumit „copilul teribil al muzicii românești”. În 1997 a obținut locul al II-lea la festivalul Internațional „Pamukkale” din Turcia iar în anul următor a fost invitat în recital la același festival și a cântat în deschiderea concertelor, alături de Diana Ross și Tom Jones – idolul său pe care îl întâlnise și în 1996 la Festivalul „Cerbul de Aur” și chiar a și ciocnit cu el un pahar de șampanie. La rândul său, celebrul Tom Jones l-a apreciat pentru calitățile vocale, acceptându-i invitația de a cânta împreună la lansarea primului său album, refrenul melodiei „Delilah”.
Adrian Enache, concert la Moscova
În 1998 Adrian Enache, alături de Marina Florea, Sanda Ladoși, Daniel Iordăchioaie și Aurelian Temișan a participat la selecția națională a concursului Eurovision cu piesa „E, e, e iubire”. Melodia a devenit unul din șlagărele anului, bucurându-se de invitații la majoritatea posturilor de radio din țară. În același an a câștigat trofeul la festivalul „Cântecului de Dragoste”, cu această piesă, iar la secțiunea „șlagăre” a Festivalului de la Mamaia, va participa cu piesa „Ești o simplă amintire”, compusă de Viorel Gavrilă.
Timpul celui de-al doilea album nu s-a lăsat așteptat și în 1999 Adrian Enache l-a lansat, sub denumirea sugestivă, „Nebun după Fe.Me.i”, la care a colaborat cu Adrian Ordean, 1Q Sapro, Dan Teodorescu (trupa Taxi) etc. A fost declarat solistul anului pentru acest album, difuzat și pe unele posturi de radio private. În același an a participat și la Mamaia, secțiunea Creație, cu piesa „Viață de artist” pe muzica lui Ionel Tudor și a susținut și un recital, alături de Monica Anghel, Mirabela Dauer și Daniel Iordăchioaie.
Ioana Matfeev, Adrian Enache
În 2000, din nou la secțiunea Creație a festivalului de la Mamaia a cântat piesa „De azi îți promit” pe muzica lui Adrian Romcescu și a susținut împreună cu Laura Stoica, după zece ani de la debut, un recital. Un succes deosebit îi surâde în anul 2001, obținând Premiul pentru cea mai bună voce masculină și locul al III-lea la Festivalul Internațional „Vocile Asiei” din Kazahstan. În același an a lansat și un nou album în colecție privată, intitulat „My favourite songs” care cuprinde o colecție cu cele mai îndrăgite ever-greenuri dar și piese din repertoriul propriu. Dar marea realizare artistică a lui Adrian Enache o constituie cea din anul 2002 când, la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia câștigă trofeul cu melodia „O singură noapte”, pe muzica lui Andrei Kerestely. Este același an în care casa producătoare Roton îi propune o schimbare totală de look, lucru acceptat de solist și la finele căruia lansează cel de-al 4-lea album din carieră intitulat „O singură noapte”.
Adrian Enache, Diana Enache
Ca director artistic la Complexul Orizont din Predeal, Adrian Enache realizează în fiecare an programul artistic de sărbători. Johnny Logan este doar unul din invitații de marcă pe care artistul i-a avut ca invitați într-un an de Revelion.
În 2006 artistul este evocat în două apariții editoriale: partea a doua a cărții lansate în 1996, cu titlu revizuit, „Ispita”, semnată Arina Avram și „Bucate cu dragoste”, un volum de bucate scris de bucătarul Jakob Hausmann. Fotografia lui Adrian Enache apare pe coperta cărții fiind numit de către autor nașul ei. Din anul 1999 Adrian Enache este angajatul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București. A debutat în acest Teatru cu muzicalul „Nota 0 la purtare” în care joacă alături de Aurelian Temișan. Cel mai profund și deopotrivă proeminent în toată cariera artistică a interpretului Adrian Enache se distinge consacrarea în spectacolul muzical, ca și aspirația și tonusul aspirației. Adrian Enache e un solist de muzică ușoară, debordant ca vulcanul. Singurul obiect al controversei în raport cu vulcanul e că nu cenușa izbucnește din glasul său, nici lava fără ființă, ci cântec și entuziasm. Spectacolele în care joacă Adrian Enache la „Tănase”, dar și pe scenele de oriunde, ori la televiziune, poate că mult prea rar aici, din cauze arhicunoscute, denotă că nu e efemeră clipa dacă are roade.
Și are roade neîntocmite, roade care înmuguresc din spirit și înfloresc în viața sufletească a unui public tot mai chemat la spectacol, deși e tot mai refuzat la bunăstare. Spectacolele în care joacă Adrian Enache, dar nu numai datorită lui, ci întregii pleiade de artiști sfinți ai scenei românești clădesc certitudinea că destinul unui neam neagă trăirea sub pedeapsă și propune recurgerea la visuri.
Ar fi greșit să credem că românului nu i-a mai rămas nimic. Cât timp locuiește între frontiere unde cântecul mai are libertate i-a mai rămas mult de la Dumnezeu! Din această perspectivă a judecății, Adrian Enache este acoperit de laude, ca unul dintre cântăreții iubiți de neam!
Aurel V. Zgheran, Adrian Enache
