Artiști: Thiago Barbalho, Maria Nepomuceno, Mariana Rocha, Guga Szabzon,
Marina Woisky, Michel Zózimo
Curatoare: Sylvia Monasterios
18 septembrie – 24 octombrie 2026
Vernisaj: vineri, 18 septembrie | 18:00 – 21:00
Gaep: strada Giuseppe Garibaldi 8, București
Gaep prezintă prezintă Wild Metaphysics (18 septembrie – 24 octombrie 2026), o expoziție de grup ce aduce laolaltă șase artiști contemporani brazilieni ale căror lucrări explorează extraordinarul, oniricul și metafizicul: Thiago Barbalho, Maria Nepomuceno, Mariana Rocha, Guga Szabzon, Marina Woisky și Michel Zózimo. Expoziția sondează „cartografii ale imaginației ce se extind dincolo de spațiile fizice pentru a crea universuri singulare în care granița dintre realitate și fantezie devine permeabilă”, după cum spune curatoarea Sylvia Monasterios. Aceasta este prima prezentare în România a practicilor celor șase artiști. Vernisajul va avea loc pe 18 septembrie, de la ora 18:00, la galeria Gaep (str. Giuseppe Garibaldi 8).
Wild Metaphysics este infuzată de literatură – realism magic, literatură fantastică și câmpul infinit de posibilități generate de ficțiune în general. La fel ca în povestirile lui Jorge Luis Borges, în care realitatea de zi cu zi este erodată treptat de o lume imaginară, realitatea însăși devine maleabilă sub efectul imaginației artiștilor din expoziție. Ei „recurg la teritorii ale imaginarului, ficțiunii și gândirii magice pentru a deschide noi căi, abordând aceste spații ca și când ar fi la fel de reale ca lumea tangibilă și sugerând că arta contemporană, prin potențialul ei vizionar, le poate locui și extinde”, explică Sylvia Monasterios.
Însuși titlul expoziției este împrumutat dintr-o reflecție asupra literaturii. În postfața ei la romanul The Hearing Trumpet de Leonora Carrington, Olga Tokarczuk scrie: „Două calități ale ficțiunii mi se par uimitoare și deosebit de emoționante: caracterul ei deschis și metafizica extravagantă. (…) În opinia mea, a doua calitate atinge o întrebare foarte serioasă: De ce citim romane? Propria noastră experiență este prea mică, ființele noastre prea neajutorate pentru a înțelege complexitatea și enormitatea universului; dorim să vedem viața de aproape, să aruncăm o privire asupra existenței altora. Și, oricât de banal ar suna, aceasta este o întrebare metafizică: Pe baza căror principii funcționează lumea?”
Lucrând în principal în desen, Thiago Barbalho produce compoziții complexe, în care se îmbină o multitudine de imagini, simboluri și câmpuri de culoare. De asemenea, varii referințe din istorie, cultura înaltă și populară, filosofie și viața de zi cu zi sunt reunite în ceea ce criticul de artă Kiki Mazzucchelli numește „un fel de «literatură explodată» care apare din narațiuni fragmentate”. Pentru Wild Metaphysics, artistul a realizat patru lucrări pe pânză, precum și un desen in situ. Acoperind un întreg perete al galeriei, desenul învăluie lucrările mai intime pe pânză și este completat de elemente tridimensionale.
Bogate cromatic, cultural și metaforic, lucrările Mariei Nepomuceno evocă animale, plante, corpul uman și peisaje la scări extrem de diferite, de la microscopic la macroscopic. Aspectul biomorfic și organic este esențial pentru înțelegerea sculpturilor: spirala, un element-cheie în practica artistei, reflectă forme care apar în mod natural în tot universul, modelând galaxii întregi, precum și ADN-ul, codul vieții.
Mariana Rocha investighează corpuri de apă, aducând laolaltă dimensiuni corporale și cosmice. În picturile ei, celulele se extind până când dezvăluie galaxii, în timp ce spațiul cosmic se contractă până când încape într-o singură venă. Prin această mișcare constantă între microscopic și infinit de vast, artista sugerează că a privi atent un corp viu – uman sau de altă natură – înseamnă și a investiga originile tuturor lucrurilor.
Guga Szabzon cartografiază pe fetru senzații corporale, amintiri, vise și născociri ale imaginației. Folosind mașina de cusut, ea creează linii care par să danseze pe suprafața de fetru și spații libere, unde firul are loc să respire. Privitorul își poate imagina peisaje, stele, hărți, ceruri, corpuri în mișcare, ape curgătoare, poduri, poteci, printre multe alte lucruri.
Lucrările Marinei Woisky din expoziție ocupă un spațiu de graniță între bi- și tridimensional. Artista folosește materiale textile imprimate cu imagini – fotografii digitale cu obiecte decorative și ornamente cu forme organice – pe care le umple apoi cu ciment și rășină pentru a crea forme hibride ce estompează granița dintre realitate și fantezie.
Desenele lui Michel Zózimo ne invită într-un univers plin de viață în care animalele, plantele și uneori corpurile umane se amestecă și se contopesc, fără nicio ierarhie între ele. Vocabularul său vizual se inspiră din cărți vechi, în special bestiare și enciclopedii, alături de o gamă largă de alte interese, inclusiv literatura fantastică, experimentele dadaiste, ritualurile religioase și știința lucrurilor imposibile.
