Am răsfoit zilele trecute câteva manuale de educație plastică pentru clasele V-VIII. Ce bine ar fi fost dacă le-aș fi parcurs la școală, pentru că oferă informații elementare despre culoare, compoziție, perspectivă, genuri artistice și chiar istoria artei, informații foarte bine structurate, însoțite de o grămadă de exemple. Bineînțeles că am multe goluri și mă gândesc să cumpăr aceste manuale și să le studiez.
Atât la școală, cât și aici pe blog, analizez lucrările marilor artiști, vorbesc despre semnificația lor, despre modul în care artistul redă formele, despre tușe și efecte cromatice, dar, hm… nu știu prea bine care e diferența dintre nuanță și ton. E ca și cum îl citești pe Dostoievski, dar nu cunoști bine alfabetul și semnele de punctuație. Situația trebuie remediată urgent. Voi prezenta câteva lucruri aparent banale, dar care pot ridica adevărate probleme când ți-e lumea mai dragă.
Pentru început, hai să vorbim despre culoare. Cel mai utilizat model de culoare este cercul lui Itten.
În centrul cercului se află culorile primare: roșu, galben și albastru, care au cel mai înalt grad de strălucire și nu pot fi obținute prin amestecul altor culori.
Amestecând două câte două culori primare, obținem culorile secundare (binare):
- roșu + galben = oranj
- galben + albastru = verde
- albastru + roșu = violet
Amestecând o culoare primară cu o culoare secundară, obținem culorile terțiare:
- galben + oranj = oranj-gălbui
- oranj + roșu = oranj-roșcat
- roșu + violet = violet-roșcat
- violet + albastru = violet-albăstrui
- albastru + verde = verde-albăstrui
- verde + galben = verde-gălbui
Nuanțele unei culori se obțin prin virarea unei culori către o altă culoare (de exemplu: roșu virează către galben prin oranj).
Albul și negrul sunt considerate nonculori. Amestecând alb cu negru, obținem griuri neutre (necolorate). Tonurile unei culori se obțin prin amestecul acelei culori cu alb sau negru.
Putem obține și tonurile nuanțelor (ex. amestecăm oranj-roșcat cu alb).
Poze preluate de aici și aici.
sursa: Istoria artei
