Fiecare dintre noi a oscilat măcar o dată în viață între acea iubire care te macină și doare ca o rană adâncă, dar care simți, într-un prezent continuu, că face parte din tine și nu ai vrea să se sfârșească, și iubirea confort, mai mult oferită de celălalt decât simțită de tine însuți, dar care te protejează, uneori, de propriile ispite și te revigorează ca un somn lung.

Și cu toate astea nu vorbim prea des despre astfel de te iubesc-uri pentru că nu este ușor să îți recunoști slăbiciunile. De aceea, refugiul în paginile unei cărți ale cărei personaje trăiesc situații similare poate fi aproape un răsfăț.

Jeffrey Eugenides, un scriitor controversat, dar irezistibil, construiește astfel de personaje în cartea sa Intriga matrimonială.

Madeleine, Mitchell și Leonard își leagă viețile într-un mod distructiv și ireparabil, se iubesc și se urăsc, se admiră și se disprețuiesc, se maturizează împreună, așa cum numai la douăzeci și ceva de ani se poate întâmpla. Acțiunea în toiul căreia se trezesc este plasată de către autor în America anilor ’80. După cum poate afla orice cititor, avizat sau începător, răsfoind paginile care preced începutul propriu-zis al romanului Intriga matrimonială, țara în care își trăiesc viețile Madeleine, Mitchell și Leonard este în recesiune, ca viața de colegiu.

Însă cafenelele sunt pline de copii învățați care citesc Derrida și ascultă Talking Heads.

Într-o astfel de cafenea o întâlnim și pe Madeleine, personaj care oscilează între un romantism înduioșător încurajat de scriitoarea sa preferată, Jane Austen, și egoism cu reflexe de culpabilitate. Autorul ne face cunoștință cu ea într-un moment crucial, absolvirea colegiului, moment în care nedumerirea existențială atinge curba cea mai periculoasă, cea conturată la întâlnirea dintre visele pe care unii și le construiesc încă din copilărie și realitatea chiriei care trebuie plătită și a nevoilor primare care trebuie satisfăcute. Totuși, în acest moment, pe Madeleine par să o macine mai mult problemele emoționale: este îndrăgostită de Leonard, un tip instabil din toate punctele de vedere, dar cu o minte sclipitoare și care o atrage aproape patologic și se bucură și de prezența reconfortantă a lui Mitchell, admiratorul său înflăcărat, pe care ea îl vede însă mai mult ca pe un prieten și care este dispus să renunțe la orice pentru a o face fericită. Când este nevoită să iasă din acest triunghi emoțional, Madeleine îl alege pe Leonard, care azi o respinge, mâine are nevoie acută de ea, pentru că, la fel ca personajele din romanele scriitoarei sale preferate, crede în acea dragoste salvatoare, care învinge dincolo de orice obstacol sau în ciuda oricărui obstacol. Nici când află că depresia sa, care pare să se cronicizeze, este de fapt parte a unui diagnostic mult mai grav, Madeleine nu îl abandonează pe Leonard. Dimpotrivă. Alege să se căsătorească cu acest Leonard care are momentele sale de geniu. Dar, în secret, tânjește după confortul unei vieți simple, echilibrate, normale, după admirația teologului care ar fi dispus să renunțe în orice moment la tot pentru a o face fericită. Jonglând cu teorii la modă în anii în care plasează acțiunea, cum ar fi feminismul și amintind, cu o nelipsită doză de criticism și ironie de intensitatea iubirilor din romanele lui Jane Austen, Jeffrey Eugenides construiește personaje puternice, carismatice, față de care nu poți rămâne indiferent. Le simți tristețea, nesiguranța, nehotărârea, pasiunea și nu poți să nu fii acuzat după ce termini de citit cartea de partipri-uri. Cunoști America anilor ’80, pătrunzi în lumea universitară a acelor vremuri, stai în același laborator cu cercetători proaspăt ieșiți de pe băncile facultății, simți suferința unui bolnav psihic și călătorești prin lume cu un pasionat de religie, iar în final rămâi cu gustul unei povești ai cărei eroi nu sfârșesc fericiți, ci conștienți de faptul că viața este o continuă luptă între ideal și real.

Jeffrey Eugenides: „Intriga matrimonială”, o carte apărută în excelenta traducere a Danei Crăciun.