Unul dintre cei mai tineri sculptori români contemporani, Ștefan Coman își expune cele mai recente lucrări la Galeria de Artă „Grand Hotel Traian” din Iași și va fi vernisată pe 15 ianuarie 2014 la ora 16 în prezența profesorului Ioan Răducea.
Cine este Ștefan Coman?
Ștefan Coman este student în anul al doilea de licență, secția sculptură la Facultatea de arte vizuale și design din cadrul Universității de Arte „George Enescu” Iași.
Când a început pasiunea pentru sculptură?
Pasiunea pentru sculptură am descoperit-o în timpul liceului când, după doi ani de pictură monumentală, am simțit nevoia celei de a 3-a dimensiuni și am decis să mă transfer la secția de sculptură.
Cum ți-ai ales cariera? De unde vine atracția ta către zona asta?
Mă simt atras de această zonă pentru că oricât de puțin aș modela un material acesta mi se pare a fi mai expresiv și în concordanță cu ce vreau să reprezint într-o lucrare decât dacă pictez sau desenez. Dar asta nu înseamnă că nu îmi place pictura sau desenul. Când am mai mult timp mă ocup și de ele.
Cele mai importante valori ale mele cred că sunt reprezentate de lucrările pe care le fac și cred că pentru oricine e la fel. Ceea ce face un artist reprezintă cel mai mult pentru el. Cel mai mult mă inspiră tot ce poate însemna România, și din trecut și din prezent cu toate părțile bune, dar și cele triste, și separarea asta de lumea care ne înconjoară din cauza evoluției din ce în ce mai rapidă a tehnologiei.
Ai vreo pasiune de taină, vreun hobby neașteptat?
Mai fac destul de multe lucruri pe lângă sculptură, dar nu știu dacă le-aș putea numi „hobby-uri”. Îmi place foarte mult să călătoresc, mai ales în orașe sau sate de lângă munți.
Dacă ai putea face ceva din nou, ce ai face?
Nu m-am gândit vreodată să schimb ceva, dar dacă voi face ceva din nou nu cred că ar fi o diferență foarte mare față de acum, deocamdată e bine. De obicei sunt foarte hotărât.
Care este calitatea umană pe care o apreciezi cel mai mult?
Cel mai mult apreciez acele calități care ajută la o relație de socializare cu ceilalți cât mai bună, cum ar fi corectitudinea, interesul, sinceritatea…
Care este cea mai importantă realizare până acum?
Una din realizările care m-au mulțumit până acum a fost când am primit „Premiul pentru Sculptură” în cadrul expoziției anuale „Atelier 35” Iași 2013.
A fost muncă asiduă sau noroc?
A fost doar perseverență și multă dăruire în tot ce am făcut până acum.
Cum stai cu timpul? Faci distincție între „timpul personal” și „timpul sculpturii” sau ești tot timpul conectat la muncă?
Timpul pe care îl acord artei îl depășește cu mult pe cel liber, cel mai mult timp îl petrec în atelier lucrând.
Ce gen de sacrificii sau renunțări te-ai văzut nevoit să faci de-a lungul anilor ca să te poți bucura astăzi de succes?
Cel mai mare sacrificiu pe care l-am făcut până acum a fost să investesc aproape toți banii în materiale și tot ce am mai avut nevoie ca să pot lucra.
Care este partea cea mai frumoasă a muncii tale și care cea mai grea?
Cea mai frumoasă parte a muncii mele este atunci când sunt mulțumit de ea, îmi văd lucrările terminate și expuse, iar cea mai grea, dacă dăm deoparte toată munca fizică pe care trebuie să o depun, alta nu cred că mai este.
Ce le spui celor asemeni ție care se ciocnesc de atâtea bariere încât sunt pe punctul de a se descuraja?
Cred că o regulă importantă este aceea de a nu renunța. Prima dată trebuie să te împaci pe tine însuți și apoi se pot face și compromisuri.
Ce-ți promiți pentru anii ce vin? Găsești căi de realizare a visurilor tale aici, în România?
Pentru anii următori sper să rămân la același ritm de lucru și să îmi fac mai mult timp și pentru pictură sau dacă nu să le îmbin pe amândouă. Da, eu văd România ca pe un spațiu foarte bun pentru ceea ce fac și sper să fie așa sau să crească și mai mult.
În artă femeile și bărbații au șanse egale? Mereu au fost șanse egale pentru amândouă categoriile. E adevărat poate în sculptură întâlnim mai puține femei, dar ele sunt mai prezente în alte ramuri: pictură, grafică, fotografia…
Te mulțumește ceea ce creezi, în absența unei recunoașteri publice? Preferi una actuală celei postume?
Pentru mine tot ce creez este la fel de valoros și sunt la fel de mulțumit chiar dacă vede o singură persoană sau chiar dacă văd mai multe persoane ce am realizat.
Care ar fi ingredientele unei expoziții de succes?
O expoziție de succes poate fi atunci când toate lucrările au o temă comună, un subiect comun pe care se dezvoltă; când nu sunt contraste foarte mari de abordare a tehnicii în care sunt realizate. Sunt mai multe ingrediente dacă este să le spunem așa.
Putem vorbi de șansă în artă?
Nu cred că există așa ceva. Eu cred că arta se face din plăcere și ca un fel de meditație.
Există diferențe între sculptura izvorâtă în solitudinea atelierului și cea desfășurată alături de un colectiv?
Cred că atunci când lucrezi într-un colectiv diferă doar ritmul de lucru, sau poate foarte puțin și tehnica, dar asta se întâmplă mai rar.
Dacă nu ai fi ales calea sculpturii încotro ai fi luat-o?
Probabil aș fi rămas în zona picturii, sau chiar street-art, fără nume, fără să știe cineva.
Cum ai început noul an?
Anul 2014 l-am început cu Expoziția de Sculptură „Analiza Simplității”, pe care vă invit să o vizitați la Galeria de Artă „Grand Hotel Traian” Iași, Piața Unirii, nr. 1.
Seria de lucrări prezentate în această expoziție este dezvoltată în mare parte conceptual, având și o semnificativă influență din curentul minimalist, materialele în care au fost realizate susținând foarte bine tema fiecăreia. Mai bine de jumătate din sculpturi vor fi așezate direct pe podea, fără niciun fel de suport, acestea stând pe „propriile picioare”. Având un volum destul de simplu, ele pot fi interpretate ca simbol. Expoziția poate fi admirată până pe 31 ianuarie 2014. Vernisajul va avea loc pe 15 ianuarie 2014, ora 16.00. Prezintă Prof. Dr. Ioan Răducea.
