Șoaptele timpului

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.

Amintirea întâmplărilor mele  vine din viitor, nu din trecut. 

Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie  prin aerul umed care ne-a-nfășurat înserările.   

Inima, inima, planetă misterioasă,  suflete, suflete, aer prin care se-apropie imaginile tale tandre, puțin fluturate  de respirația mea.

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie, 

aniversarea pietrelor de caldarâm în care  potcoava lunii va izbi,

când voi trece ridicat în șa aniversarea bicicletelor rezemate de zid,

aniversarea  numerelor de licean purtate la mânecă, 

aniversarea tuturor vorbelor care  țin în dinții literelor dorințele, dragostea…   

Inima, inima, planetă misterioasă 

pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc și să mor.

Nichita Stănescu – Frunzișuri