Melodia este o adaptare după „Le Moribond”, scrisă de belgianul Jacques Brel în 1961. În varianta originală, piesa este un cântec de adio cinic și amar, în care personajul principal își ia rămas bun de la prieteni, de la un preot și de la soția sa infidelă (pe nume Françoise), urându-le unora dintre ei „să se distreze” după plecarea lui.

Melodia lui Brel a fost tradusă în limba engleză de cantautorul Rod McKuen. McKuen și-a intitulat melodia „Seasons in the Sun”, iar această versiune a fost înregistrată pentru prima dată de către Bob Shane de la „Kingston Trio” în 1963, dar nu a avut succes la public. Grupul The Beach Boys a înregistrat și el melodia în 1970, dar aceasta nu a fost niciodată lansată oficial la acea vreme.

Terry Jacks, care a participat la sesiunea de înregistrări a grupului The Beach Boys și care, de fapt, le prezentase piesa, a decis să o înregistreze singur. Jacks a rescris o parte din versuri, transformând melodia dintr-una plină de amărăciune într-o baladă sentimentală despre pierderea inocenței și a celor dragi. Versiunea sa, lansată la sfârșitul anului 1973, a devenit un hit internațional masiv, ajungând pe locul 1 în peste 10 țări (inclusiv SUA, UK și Canada).

În versurile inițiale, McKuen păstrase monologul muribundului care se adresa soției sale infidele, însă Jacks a preferat să schimbe acea parte și să se adreseze unei prietene sau fiicei sale (Michelle), oferind piesei un ton mult mai cald și universal.

Melodia a fost reluată de mulți alți artiști renumiți, printre care:

  • Nirvana (care au înregistrat un cover celebru în 1993, într-o variantă mai brută);
  • Bad Religion (pentru o abordare punk);
  • Nana Mouskouri;
  • Westlife: Grupul a readus piesa în atenția publicului pe albumul lor de debut în 1999, versiunea lor ajungând pe locul 1 în UK Singles Chart chiar de Crăciun.
  • Diferența de ton: În timp ce „Le Moribond” a lui Brel este o piesă despre resentimente și moarte tratată cu ironie, „Seasons in the Sun” a lui Terry Jacks este percepută ca o piesă despre nostalgia tinereții, ceea ce a făcut-o una dintre cele mai bine vândute piese din toate timpurile (peste 10 milioane de exemplare).
  • Succesul Westlife: Versiunea lor a fost un „double A-side” împreună cu piesa „I Have a Dream”, reușind să rămână în topuri timp de mai multe săptămâni la rând.