Născută în București într-o familie evreiască, Maia Morgenstern a studiat la Academia de Teatru și Film între 1981 și 1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț până în 1988. A apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”.
Printre rolurile sale de referință se numără: Doamna T, în teatru și film, Marguerite în „Dama cu camelii”, Lola Blau în „Asta-seară, Lola Blau” și Lola Lola în „Îngerul albastru”. A jucat mari roluri de tragediană: Medeea (în „O trilogie antică”, montată de Andrei Șerban la Național în 1990), Clitemnestra (în „Orestia” lui Silviu Purcărete de la Craiova) sau „Electra”, la Atena. A interpretat-o pe mama lui Iisus în filmul lui Mel Gibson și pe Arkadina în spectacolul „Pescărușul”, al lui Andrei Șerban. Maia Morgenstern a fost căsătorită de două ori. Are trei copii: Tudor Aaron, Eva Lea Cabiria și Ana Isadora.
„Frumusețea, ca și sacrul, îndrăznesc să spun, se află în ochii celui care privește. Așa că, dacă nu ești dispus să primești, rămâi la zona de divertisment.” (yorick.ro)
„Sunt extrem de deschisă la orice cercetare, la orice sondare, orice încercare mi se pare benefică. Fără joc, fără a cerceta, fără a dezvolta imaginația nu putem exista. Raportez asta la sensul jocului pentru copii.” (adevarul.ro)
„Inspirația, inefabilul, astea au locul lor și nu se pot defini în arta actorului. Însă sunt, de asemenea, foarte importante meșteșugul, rigoarea, disciplina interioară, felul în care te integrezi într-o echipă și îți găsești măsura justă. Asta ține de organizarea interioară, de gestionarea propriilor energii, de lărgirea propriilor limite și, mai ales, de cunoașterea acestora în primul rând.” (adevarul.ro)
„O să vă întristez pentru că… poate că nu, dar sper că dacă nu înțelegeți, măcar să cântăriți: eu nu cred în modestie. Nu cred că e… pot să fiu timidă, sunt timidă, am inhibiții, am spaime care vin din cunoașterea și din lipsa din puterea de a accepta limite și limite. Și atunci parez, bravez și dezvolt un fel de tumoră care să mascheze limita, însă modestia e…. Poate nu înțelegem amândouă același cod. Și asta se poate. Modestia este virtutea mediocrilor.” (atelier.liternet.ro)
„Există multe umbre, multe nostalgii și multe tristeți în viața mea, dar nimic din toate astea nu e închis într-o cămară a sufletului. Pentru că atunci când vrei să-ți închizi tristețile în cutiuțe, ele au prostul obicei să dospească și se transformă în dureri și-apoi în răni adânci. Așa că eu îmi scot, din când în când, la lumină tristețile, le primenesc și-mi aerisesc sufletul și conștiința. Din păcate, umbrele astea ale mele nu se pot risipi de tot, fiindcă ele se referă la pierderi ireparabile.” (formulaas.ro)
„Nu mi-e rușine să recunosc că sunt o ființă vulnerabilă. Dar faptul că sunt vulnerabilă nu înseamnă, din nou, că-mi permit să mă victimizez. Nu sunt mândră de vulnerabilitatea mea și de aceea mă străduiesc, în fiecare zi, să aflu cum îmi pot deveni cel mai bun prieten. Loviturile cele mai dureroase nu ne vin din partea celorlalți, ci le primim chiar de la noi înșine.” (formulaas.ro)
Sursă foto: cinemarx.ro
