Despre Dan Perjovschi se pot spune multe. Dar cel mai important lucru: e un artist. Mai mult, e un artist care, precum unui „hoinar postmodern”, devine un „global citizen”, lăsându-și amprenta asupra mai multor muzee, galerii de artă din întreaga lume. Ceea ce și-a dorit mereu: să deseneze, să meargă prin lume făcând acest lucru.

Cel mai recent eveniment Dan Perjovschi a fost la Club Electro Putere. Cum vi s-a părut audiența? Povestiți despre această experiență.  

Dacă văd tineri e de bine. A fost bine și la Iași și la Cluj că în ultimele zile am făcut un turneu național ocazionat de diverse întâmplări: regândirea bienalei Periferic de la Iași, proiectul Școala Populară de artă contemporană conceput de Protokoll Cluj și Romanian Cultural Resolution care de la Leipzig a ajuns la Craiova. Peste tot am dat de tineri deștepți și curioși. Ți-am zis: e de bine.   

Cum priviți scena artistică din România? Putem vorbi despre o reabilitare a proiectelor artistice neconvenționale, o revigorare a modalității artistice de exprimare, sau există o reticență în ceea ce privește modul inedit de a „face” artă?  

Nu. Scena tânără e dominată de prețul picturilor de la Cluj. Scena matură și aia în vârstă a rămas conservatoare și ortodoxă. Bate un vânt figurativ cum nu s-a mai văzut de la realismul socialist încoace. Uită-te după statui. Tot mai multe statui în bronz cu estetică de secol 18. Nasol. Muzeul Național de Artă Contemporană este după 9 ani de la înființare fără expoziție permanentă.

                                 

contribution_49_95_daperjovschi_europe

 

Pe de altă parte, ceea ce noi numim aici neconvențional este mainstream cum ieși din România. Pe mine nu mă interesează „neconvenționalul” sau „ineditul” în sine. Mă interesează arta de cercetare, arta cu risc și mai puțin cea creatoare de obiecte, de frumos (acrylic sau ulei) sau de piață. Pentru arta de care eu sunt interesat, nu există un context prietenos în România. N-a fost niciodată. Norocul este că artiștii care fac acest tip de artă sunt foarte încăpățânați. (A nu se confunda cu arta cool care mimează riscul, dar vrea musai lifestyle). Școlile de artă din România mai predau după canonul secolului 19, adică pictură, grafică, sculptură, artă monumentală (ce-o fi asta? Adică alelalte nu sunt monumentale?) și n-au trecut la o viziune integrată a artelor. Se păstrează granițe artificiale date de tehnicile artistice și nu de gândirea artistică… Nu există cursuri și concepte, există tehnici și tehnicieni. Eu cred că este nevoie de o reformă din temelii a educației artistice urmată imediat de una a sistemului de instituții de artă din România. Altfel rămânem niște provinciali, caricaturi de trenduri occidentale.           

Vorbiți-mi despre proiectele viitoare. Ce își propune Dan Perjovschi pentru 2011 și ce a realizat el în 2010?   

Vreau să mențin același ritm la același nivel. 2011 înseamnă proiecte la New York, Hong Kong, Roma, Tel Aviv, Lausanne, Seul, Siegen, Sibiu, Plymouth și Ljubljana. 2010 a fost anul în care am făcut împreună cu Lia Perjovschi una din cele mai interesante expoziții ale noastre cu titlul „Lia’s Knowledge Museum & Dan’s Time Specific” la Espai d’Art Contemporani Castelló Spania. Un spațiu enorm și frumos care ne-a fost atelier timp de 2 săptămâni. Apropo, anul 2010 e anul în care am fost dați afară din atelierul din București pe care-l foloseam de 20 de ani ca spațiu de dezbatere și discuție. Universitatea de Artă ne-a luat atelierul.   Nu cred că este întâmplător faptul că exact atunci când ai succese în exterior, în interiorul țării ți se trage un șut în fund.

past_dan_perjovschi

                                
2010 e și anul în care am expus pentru prima dată în Canada la Centrul pentru Cultură contemporană al Royal Ontario Museum.   Și să nu uit cele două expoziții personale „americane” la San Francisco Art Institute și la Spencer Museum din cadrul Kansas University (aia din Kansas e încă în picioare și după cum văd pe Facebook generează încă discuții și polemici).  Cam asta se întâmplă cu mine de câțiva ani, de-a tura vura în patru zări.  
 
Dacă ar fi să renunțați la desen și să alegeți un alt domeniu al artei, care credeți că vi s-ar potrivi cel mai mult? Cu cine ați putea colabora în realizarea, să spunem, a unui proiect din domeniul arhitecturii?
 
Scrisul. Tocmai scot o carte cu textele publicate de 20 de ani în „Revista 22” și spre surpriza mea majoritatea rămân valabile…   Păi am colaborat deja cu arhitectul care a făcut Biblioteca Tehnică din Praga și care a integrat un proiect de-al meu desenat în designul interior al clădirii. De fapt am desenat miezul, atriumul uriaș pe 6 nivele pe care l-am tratat ca pe carnețelul meu de notițe… Arată foarte tare și studenții își sucesc gâtul din cărți să râdă de și împreună cu graffitiurile mele. Am mai colaborat (minimal) și la proiectul Unu la Unu prezentat în pavilionul României la bienala de arhitectură de la Veneția. Iar arhitectul care ne-a construit atelierul la Sibiu a fost nominalizat cu atelierul nostru la premiile bienalei de arhitectură București 2010. Mai mult de atât nu pot cere. Rămân deschis la orice propunere și idee mișto. Cu ziduri fără ziduri.  
 
Ce personalitate culturală admiră Dan Perjovschi și cine îl influențează în realizarea sau în desfășurarea proiectelor sale?  
Lia Perjovschi  
Dacă ar fi să realizați un „Top 10” al celor mai importanți artiști români contemporani, cine și de ce credeți că ar fi pe primul loc?  
Nu există versiuni piramidale. Nu există primul loc. Nu e ca-n industria culturală cu public isteric. În arta contemporană adevărată nu există nici primul, nici ultimul loc, pur și simplu pentru că artiștii adevărați sunt propria lor categorie. Nu pot fi comparați. De reținut: Ion Grigorescu, Lia Perjovschi, Daniel Knorr, Victor Man, Mircea Cantor, Olivia Mihălțianu, Sebastian Moldovan, Ioana Nemeș, Rudolf Bone și alte cinci șase nume printre care Paradis Garaj, Biroul de Cercetări Melodramatice sau Szilárd Miklós.  
Vă considerați un „hoinar postmodern”? Aparțineți unui „local city” sau, poate, unui „global city”?                                
Una din cărțile mele de artist se numește „Bird flu, Mad Cow, Global Village” și alta mai recentă „Dan Perjovschi. Postmodern-Excomunist”.  
În final, aș vrea să îl întreb pe Dan Perjovschi dacă se poate eticheta ca persoană, în vreun fel, sau dacă își poate eticheta arta sau produsele artistice.  
Sunt un artist care a schimbat felul în care desenul este înțeles și folosit la nivel mondial. E bună eticheta asta?
 
           Perjovschi_fac8cf8f79                 
 
 
 
Perjovschi_Dan_crowd