Despre Dan Perjovschi se pot spune multe. Dar cel mai important lucru: e un artist. Mai mult, e un artist care, precum unui „hoinar postmodern”, devine un „global citizen”, lăsându-și amprenta asupra mai multor muzee, galerii de artă din întreaga lume. Ceea ce și-a dorit mereu: să deseneze, să meargă prin lume făcând acest lucru.
Cel mai recent eveniment Dan Perjovschi a fost la Club Electro Putere. Cum vi s-a părut audiența? Povestiți despre această experiență.
Dacă văd tineri e de bine. A fost bine și la Iași și la Cluj că în ultimele zile am făcut un turneu național ocazionat de diverse întâmplări: regândirea bienalei Periferic de la Iași, proiectul Școala Populară de artă contemporană conceput de Protokoll Cluj și Romanian Cultural Resolution care de la Leipzig a ajuns la Craiova. Peste tot am dat de tineri deștepți și curioși. Ți-am zis: e de bine.
Cum priviți scena artistică din România? Putem vorbi despre o reabilitare a proiectelor artistice neconvenționale, o revigorare a modalității artistice de exprimare, sau există o reticență în ceea ce privește modul inedit de a „face” artă?
Nu. Scena tânără e dominată de prețul picturilor de la Cluj. Scena matură și aia în vârstă a rămas conservatoare și ortodoxă. Bate un vânt figurativ cum nu s-a mai văzut de la realismul socialist încoace. Uită-te după statui. Tot mai multe statui în bronz cu estetică de secol 18. Nasol. Muzeul Național de Artă Contemporană este după 9 ani de la înființare fără expoziție permanentă.
Pe de altă parte, ceea ce noi numim aici neconvențional este mainstream cum ieși din România. Pe mine nu mă interesează „neconvenționalul” sau „ineditul” în sine. Mă interesează arta de cercetare, arta cu risc și mai puțin cea creatoare de obiecte, de frumos (acrylic sau ulei) sau de piață. Pentru arta de care eu sunt interesat, nu există un context prietenos în România. N-a fost niciodată. Norocul este că artiștii care fac acest tip de artă sunt foarte încăpățânați. (A nu se confunda cu arta cool care mimează riscul, dar vrea musai lifestyle). Școlile de artă din România mai predau după canonul secolului 19, adică pictură, grafică, sculptură, artă monumentală (ce-o fi asta? Adică alelalte nu sunt monumentale?) și n-au trecut la o viziune integrată a artelor. Se păstrează granițe artificiale date de tehnicile artistice și nu de gândirea artistică… Nu există cursuri și concepte, există tehnici și tehnicieni. Eu cred că este nevoie de o reformă din temelii a educației artistice urmată imediat de una a sistemului de instituții de artă din România. Altfel rămânem niște provinciali, caricaturi de trenduri occidentale.
Vorbiți-mi despre proiectele viitoare. Ce își propune Dan Perjovschi pentru 2011 și ce a realizat el în 2010?
Vreau să mențin același ritm la același nivel. 2011 înseamnă proiecte la New York, Hong Kong, Roma, Tel Aviv, Lausanne, Seul, Siegen, Sibiu, Plymouth și Ljubljana. 2010 a fost anul în care am făcut împreună cu Lia Perjovschi una din cele mai interesante expoziții ale noastre cu titlul „Lia’s Knowledge Museum & Dan’s Time Specific” la Espai d’Art Contemporani Castelló Spania. Un spațiu enorm și frumos care ne-a fost atelier timp de 2 săptămâni. Apropo, anul 2010 e anul în care am fost dați afară din atelierul din București pe care-l foloseam de 20 de ani ca spațiu de dezbatere și discuție. Universitatea de Artă ne-a luat atelierul. Nu cred că este întâmplător faptul că exact atunci când ai succese în exterior, în interiorul țării ți se trage un șut în fund.
