Vrei la cinema? feeling
CD-uri, cărți de psihologie, bijuterii, aparat foto,
Totul este iluminat cu semnul de carte cu o cameos visătoare, dar nemiloasă înfipt în ea, poeziile lui Frank O’Hara.
Și televizorul, să nu uit televizorul.
E deschis dar am o senzație acută de sală de cinema.
Citesc:
„Cinematograful e crud ca un miracol.
Stăm în întunecata sală.
Nu-i cerem nimic
Spațiului gol și alb
Decât să rămână pur.
Dar brusc, făcându-ne în ciudă se înnegrește.
Nu prin mâna care ține condeiul.
Nu există niciun mesaj.
Noi înșine apărem goi pe malul râului în timp ce aparatul se avântă mai aproape.
Țipăm, flecărim, ne zbenguim și ne spălăm pe cap.
E oare rugămintea noastră sau dorința ca acestea să se întâmple?
Parcă ar fi reală plăcerea de a iubi o umbră și-a mângâia un simulacru.”
Mergem la film?
Nothing else matters
Două mâini se ating,
Două mâini își dau drumul una alteia,
Două mâini caută prin întuneric întrerupătorul,
Două mâini se joacă prin părul unui el sau a unei ea,
Două mâini caută un cd cu muzică de ademenit stările, bune sau rele, cum or fi,
Două mâini se odihnesc lângă alte două mâini,
Două mâini cântă pentru alte câteva sute, mii de mâini care aplaudă,
Două mâini scot din pântece o viață și o pun în alte două mâini,
Două mâini îmbătrânesc și își lasă înțelepciunea din riduri să atingă alte două mâini,
Două mâini îmbrățișează
And nothing else matters.
sursa foto: stockcake.com
