Ceasca de cultura

Autor: Comandaşu Cristina

  • Două chipuri ale lui Johann Sebastian Bach, create de violoniștii Alexandru Tomescu și Nemanja Radulovic

    Cat de multe mai are de spus astazi muzica lui Johann Sebastian Bach? Foarte multe, ar replica unii. Cine este Johann Sebastian Bach, ar intreba altii. Pentru doua raspunsuri atat de diferite, doi artisti ei insisi foarte diferiti au pregatit doua albume care par foarte diferite: Bach to basics cu violonistul Alexandru Tomescu si Bach cu violonistul sarb Nemanja Radulovic. Puncte in comun ale celor doi: macar faptul ca ambii au castigat Concursul Enescu de la Bucuresti: unul in 1999, celalalt, in 2001.
    Alexandru Tomescu – Bach to basics
    In 2013, Alexandru Tomescu si-a intitulat traditionalul turneu Stradivarius din luna mai, Bach to basics: a interpretat atunci integrala lucrarilor pentru vioara solo de Bach, 3 sonate si 3 partite, in catedrale din Romania. A fost un tur de forta, si pentru violonist, chiar si pentru public: sa poti canta in concert aceasta integrala care dureaza peste 2 ore, fara pauza, este o performanta. Este si public o performanta sa stea in picioare peste doua ore (multi au facut-o) pentru a asculta Bach fara sa se plictiseasca, iar Alexandru imi spunea ca nu a vazut pe nimeni plecand atunci de la recitalurile sale…
    In 2014, Alexandru Tomescu a inregistrat intr-o catedrala din Schwetzingen, oras din Germania, aceasta integrala. Imi marturisea ca pentru el a fost o premiera modul cum a realizat aceasta inregistrare: a cantat de 7 ori in 4 zile integrala, si in a cincea zi, cand ar fi trebuit sa refaca ce nu a iesit bine, si-a dat seama ca oricare nota extrasa din context ar fi stricat ansamblul, deci, nu a mai refacut nimic, in acord cu inginerul de sunet, laureat cu premii Grammy, Jacob Haendel, cu care a lucrat.
    Intr-adevar, acest sentiment ca cele 6 sonate si partite bachiene creeaza un tot, o mare lucrare muzicala, este foarte evident pe noul disc al lui Alexandru Tomescu, aparut in mai 2016. Si este unul dintre principalele atu-uri ale albumului Bach to basics, dincolo de viziunea sa foarte echilibrata asupra muzicii bachiene, pe care violonistul o vede ca o incursiune in lumea spiritualului, ca o retragere din mundan catre o lume superioara. Suntem in fata unei foarte mari reusite a lui Alexandru Tomescu, una inca mai mare decat integrala capriciilor de Paganini. Pentru ca, asa cum observa si el, daca Paganini este greu tehnic de dragul spectacolului, Bach este foarte dificil, inclusiv tehnic, prin implicatiile cuprinse in muzica sa, prin adancimile discursului polifonic. Alexandru Tomescu demonstreaza prin Bach to basics un alt tip de maturitate artistica: este conceptia unui om care canta Bach de mai bine de 30 ani, care gandeste si canta Bach in fiecare zi. 
    Sigur, exista multe moduri in care poate fi interpretat Bach, pentru ca insusi Bach, prin indicatiile parcimonioase din partituri, lasa mult spatiu de  creativitate pentru interpretii sai. Alexandru Tomescu merge pe linia deschisa de George Enescu, punandu-se pe sine intr-un plan doi, pentru ca astfel stralucirea muzicii bachiene sa fie mai evidenta, si face in mod intentionat acest lucru. Auditia integralei lucrarilor pentru vioara solo de Bach devine astfel o experienta spirituala intensa care pune frana, pentru doua ore, iuresului in care traim cu totii in contemporaneitate. si cred ca acesta este un dar pe care, la un moment dat, am putea sa ni-l facem cu totii…
    Albumul Bach to basics poate fi ascultat la Radio Romania Muzical in 30 noiembrie (ora 16.50) si 1 decembrie (ora 17.05), insotit chiar de comentariile lui Alexandru Tomescu, sau oricand, pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/violonistul-alexandru-tomescu-albumul-bach-to-basics-music-box-30-noiembrie-i-1-decembrie/1440431/3261/11
    Albumul este disponibil in magazinele de specialitate.

    18703 - BACH TO BASICS - CD1 - Digipack CD 6P-2T brosura ST - FI

    Bach cu Nemanja Radulovic

    Daca te uiti, prin comparatie, la portretele lui Alexandru Tomescu si Nemanja Radulovic, ai crede ca nu au nimic in comun: Radulovic, mai tanar cu aproape 10 ani, cu parul buclat si lung, cu blugii sai rupti si aparitia nonconformista, are alta personalitate decat Tomescu.
    Totusi, in 1999, Tomescu castiga Concursul Enescu de la Bucuresti, iar la urmatoarea editie a concursului, in 2001, premiul I era cucerit de Nemanja Radulovic, un muzician de doar 16 ani, pe atunci. Nemanja Radulovic a parasit Serbia natala pe cand avea 14 ani, pentru studii la Paris, a infiintat doua ansambluri orchestrale, Les trilles du diable si Double sens, a publicat mai multe discuri alaturi de acestea, a cantat pe scene europene prestigioase; in 2015 i-a aparut primul disc la prestigioasa casa Deutsche Grammophon, Journey East, cu care a cucerit si un premiu Echo Klassik. 
    Intr-o piata foarte competitiva, Radulovic a trebuie sa-si construiasca o imagine si Deutsche Grammophon a intuit foarte bine ca personalitatea lui Nemanja Radulovic poate convinge publicul tanar sa cumpere CD-uri de muzica clasica. Probabil ca aceasta este ideea din spatele materialelor video care insotesc albumul Bach, avand ca tema Alice in tara minunilor; un pic cam… gotice, dupa gustul meu, insa inteleg foarte bine necesitatea de a atrage tinerii de astazi. Ceea ce mi se pare regretabil este ca trebuie folosite asemenea artificii pentru cei tineri, ca Valoarea si Traditia nu mai au pret prea mare pentru aceasta generatie, ca acest ambalaj conteaza poate mai mult decat continutul, insa, asa cum au fost crescuti acesti tineri de noi, cei care nu mai suntem atat de tineri astazi, asa ii avem…

    Chiar daca ambalajul de marketing al discului Bach semnat de Nemanja Radulovic este foarte slipicios, continutul in sine este valoros si bine fundamentat muzical. Radulovic nu-si propune de la inceput un Bach foarte spiritual, ci un Bach muzical, un Bach uman – de aceea si alege lucrari prelucrate de prietenul sau din copilarie, dirijorul Alexander Sedlar, prelucrari tot in stil baroc pentru vioara si orchestra realizate pentru Ciaccona din Partita a II-a pentru vioara solo, Toccata si fuga in re minor pentru orga si Aria din Suita a III-a pentru orchestra. Alaturi de doua veritabile hit-uri din repertoriul bachian: Concertul pentru doua viori si orchestra si Concertul in la minor pentru vioara si orchestra.

    Radacini, fidelitate, familie – sunt reperele care l-au ghidat pe Radulovic cand a conceput acest disc. Radacinile sale bachiene – si el, ca si Tomescu sau oricare alt mare violonist, a cantat sau s-a gandit in fiecare zi la o lucrare de Bach, inca de cand era copil. Fidelitate fata de prieteni: ansamblul Double sens cu care canta este alcatuit din prietenii sai sarbi si mai noii sai prieteni francezi, fidelitate fata de prietenul sau Alexandre Sedlar care a realizat aranjamente si pe discul Vivaldi inregistrat anterior de Radulovic, fata de colega sa de la clasa de vioara de la Belgrad, Tijana Milosevic, alaturi de care a interpretat Concertul pentru doua viori si orchestra. Familie – pe disc nu exista doar lucrarile marelui Johann Sebastian Bach, ci si o lucrare in stilul fiului lui Bach, Johann Christian: de fapt, un Concert pentru viola si orchestra de Henri Casadesus, prilej de a descoperi ca Radulovic violistul este la fel de bun ca Radulovic violonistul.
    Un Bach proaspat, mai traditionalist, de fapt, decat arata chipul nonconformistului Radulovic, pe acest disc lansat in 14 octombrie 2016, care poate fi ascultat la Radio Romania Muzical duminica, 4 decembrie, de la ora 13,05 sau oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-bach-cu-violonistul-nemanja-radulovic-music-box-28-noiembrie/1440101/3261/11, disponibil pentru downloadare pe www.deutschegrammophon.com si www.itunes.com

    radulovic

  • La Radio România Muzical, Ziua Mozart și mari spectacole de operă în direct de la Teatrele Metropolitan din New York și Scala din Milano

    Inceputul lunii decembrie aduce la Radio Romania Muzical, unicul post romanesc clasic, jazz & more, intalniri memorabile. Unul dintre cei mai importanti compozitori ai tuturor timpurilor, Wolfgang Amadeus Mozart, comemorat la 225 ani de la moarte, dar si mari spectacole de opera, transmise in direct de pe doua dintre cele mai importante scene ale lumii: Teatrele Metropolitan din New York si Scala din Milano.
    Ziua Mozart la Radio Romania Muzical
    In 5 decembrie 1791 parasea aceasta lume compozitorul care pentru multi este intruchiparea genialitatii in muzica: Wolfgang Amadeus Mozart. Avea doar 35 ani si scrisese peste 600 lucrari muzicale in scurta sa viata; pe ultima, celebrul Requiem, avea sa o lase neterminata. Wolfgang Amadeus Mozart ramane unul dintre cei mai cunoscuti compozitori nu doar pentru stilul clasic pe care-l reprezinta, ci pentru intreaga istorie a muzicii: generatii intregi au fost fascinate de spiritul luminos al muzicii sale, ca si de paleta foarte diversa de creatii in care a excelat, de la sonate pentru pian pana la partituri de opera. 
    In 5 decembrie 2016, la 225 de ani de la disparitia lui Wolfgang Amadeus Mozart, la Radio Romania Muzical este programata Ziua Mozart: intre orele 10.00 si 21.00, marile opusuri mozartiene vor fi prezentate de Monica Isacescu, Ioana Marghita si Marina Nedelcu. 
    Iar intre 6 decembrie si 9 decembrie, de la ora 11.15, Compozitorul saptamanii este tot Wolfgang Amadeus Mozart.

    mozart

    Debutul stagiunii de transmisiuni directe 2016-2017 de la Teatrul Metropolitan din New York

    Sambata, 3 decembrie, Radio Romania Muzical si Radio Romania Cultural transmit in direct de la ora 19.30 spectacolul ”Manon Lescaut” de Giacomo Puccini de pe scena celebrului teatru new-yorkez Metropolitan. Este debutul stagiunii de transmisiuni directe 2016-2017: de 17 ani, in cadrul emisiunii “Seara de opera” prezentata de Luminita Arvunescu, radioul public preia in direct, in fiecare stagiune, spectacole puse in scena la opera new-yorkeza.
    Transmisiunile in direct sunt realizate prin reteaua Uniunii Europene de Radio; asa cum se stie, Teatrul Metropolitan din New York este un pionier al difuzarii spectacolelor sale atat prin radio, cat si prin cinematografe, construindu-si, si in felul acesta, reputatia unuia dintre cele mai valoroase teatre de opera ale prezentului. De regula, spectacolele care pot fi ascultate la radio sunt diferite de cele care pot fi vizionate in cinematografe.
    Sambata, 3 decembrie, de la ora 19.30, protagonista a operei pucciniene “Manon Lescaut” este una dintre divele operei contemporane: soprana rusa Anna Netrebko, ajunsa la al optsprezecelea rol la Teatrul Metropolitan din New York. Spectacolul este comentat de Luminita Arvunescu si invitatul sau, criticul muzical Costin Popa.
    In stagiunea 2016-2017, pot fi ascultate la Radio Romania Muzical si Radio Romania Cultural urmatoarele spectacole de la Teatrul Metropolitan din New York:

    21 ianuarie 2017    . Charles Gounod – "Romeo si Julieta" cu: Diana Damrau si Vittorio Grigolo. Dirijor Gianandrea Noseda
    28 ianuarie 2017. Gioachino Rossini – "Barbierul din Sevilla" cu: Peter Mattei, Pretty Yende, Dmitri Korchak, Mihail Petrenko, Maurizio Muraro. Dirijor Maurizio Benini
    11 februarie 2017. Georges Bizet – "Carmen" cu: Clementine Margaine, Marcelo Alvarez, Maria Agresta. Dirijor Dan Ettinger
    4 martie 2017. Jules Massenet – "Werther" cu: Vittorio Grigolo, Isabel Leonard, David Bizic, Anna Christy. Dirijor Edward Gardner
    11 martie 2017. Giuseppe Verdi – "La Traviata" cu: Sonya Yoncheva, Michael Fabiano, Thomas Hampson. Dirijor Nicola Luisoti.
    1 aprilie 2017. Ludwig van Beethoven – "Fidelio" cu: Klaus Florian Vogt, Adrianne Pieczonka, Falk Struckmann. Dirijor Sebastian Weigle.
    22 aprilie 2017.  P. I. Ceaikovski – "Evgheni Oneghin" cu: Dmitri Hvorostovski, Anna Netrebko, Aleksei Dolgov. Dirijor Robin Ticciati
    29 aprilie 2017 – in retransmisie, Richard Wagner – "Tristan si Isolda" din 8 aprilie 2017, cu: Nina Stemme si Stuart Skelton 
    In direct, debut de stagiune la Teatrul Scala din Milano
    Miercuri, 7 decembrie, de la ora 18.50, poate fi ascultat in direct spectacolul care deschide stagiunea celebrului teatru Scala din Milano: opera “Madama Butterfly” de Giacomo Puccini.
    In mod traditional, Teatrul Scala din Milano isi deschide noua stagiune pe 7 decembrie; a devenit deja o traditie de multi ani ca acest spectacol sa poata fi ascultat in direct la Radio Romania Muzical si Radio Romania Cultural.
    Spectacolul din 7 decembrie 2016 o are protagonista in rolul titular pe soprana uruguayana Maria Jose Siri, o fosta discipola a sopranei romane Ileana Cotrubas. Distributia este condusa de directorul muzical al Teatrului Scala din Milano, dirijorul italian Riccardo Chailly.
    Spectacolul este comentat de Luminita Arvunescu si invitatul ei, dr. Stephan Poen.
    Radio Romania Muzical poate fi ascultat pe frecventele FM 97.6 si 104.8, online la www.romania-muzical.ro sau prin aplicatiile pentru IOS si Android. 

  • Două discuri-eveniment, lansate în această toamnă

    Nu-mi place sa fac pronosticuri. Dar cred ca aceste doua discuri vor primi premii importante ale industriei discografice in perioada urmatoare. In orice caz, sunt printre cele mai bune discuri pe care le-am ascultat anul acesta: concerte de Ceaikovski si Sibelius cu violonista Lisa Batiashvili si concertele de Sostakovici cu violoncelista Alisa Weilerstein.
    Doua hituri, in interpretarea Lisei Batiashvili
    Sunt doua dintre cele mai cunoscute si des interpretate concerte pentru vioara si orchestra: Concertul op.35 in Re major de Piotr Ilici Ceaikovski si Concertul op.47 in re minor de Jean Sibelius. Si pare ciudat, dar, da, si Lisa Batishvili, si dirijorul Daniel Barenboim au inregistrat pentru prima data in cariera lor Concertul de Ceaikovski  pe discul aparut in 4 noiembrie la casa Deutsche Grammophon.
    Georgiana Lisa Batiashvili (37 ani) este una dintre cele mai cautate violoniste ale prezentului: are un stil sobru, clasic, discursul ei este perfect tehnic si plin de caldura; in plus, ea se subsumeaza perfect devizei lui Daniel Barenboim: “emotie si sentimente, nu sentimentalism”. Daniel Barenboim a aflat de Lisa Batiashvili cand a ascultat-o la televizor, cantand intr-un concert; a cautat-o si au stabilit concerte impreuna. In ultimii 10 ani, celebre concerte “Opera pentru toti” (40.000 de oameni la fiecare eveniment) organizate la Berlin de Daniel Barenboim au avut-o de patru ori solista pe Lisa Batiashvili.

    Am ascultat-o si eu de mai multe ori live pe Lisa Batiashvili si inteleg perfect magia pe care o creaza in jurul ei: pare fragila si delicata, insa emana forta si incredere; niciun sunet nu iese din contextul general muzical creat cu inteligenta si minutiozitate. La fel este si in concertele de Ceaikovski si Sibelius de pe acest CD, unde se simte si influenta lui Daniel Barenboim care impune niste tempo-uri mai asezate care permit savurarea si intelegerea mai buna a acestei muzici complexe. Iar rezultatul final este ca asculti cu sufletul la gura ambele interpretari, descoperind mereu lucruri noi in aceste partituri cantate de mii de ori inainte.
    Evident, exista si avantajul unei orchestre foarte calitative: Capella de stat din Berlin, pe care Barenboim, unul dintre cei mai mari dirijori ai prezentului, o conduce din anul 2000. 
    Si exista si avantajul cunoasterii in profunzime a partiturilor; sa ne gandim ca Lisa Batiashvili s-a lansat pe orbita unei cariere internationale la 16 ani, cand a cucerit premiul al doilea la Concursul Jean Sibelius, interpretand acest concert de Sibelius, la care a revenit apoi de foarte multe ori pe parcursul agitatei ei vieti profesionale, cu o medie de 2-3 concerte live pe saptamana. Si pentru cei interesati, Lisa Batiashvili, Capella de stat din Berlin si Daniel Barenboim vor canta impreuna la Berlin Concertul de Anul Nou al Operei de Stat berlineze, pe 31 decembrie, in program figurand Concertul de Ceaikovski.
    Cei care nu vor fi la Berlin au insa oricand disponibile inregistrarile de pe acest disc difuzat de Radio Romania Muzical duminica, 20 noiembrie, de la ora 13.05, posibil de reascultat oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-lisa-batiashvili-si-capela-de-stat-din-berlin-condusa-de-daniel-barenboim-music-box-14-noiembrie/1436971/3261/11

    lisa-batiashvili

    Un incendiar Sostakovici cu violoncelista Alisa Weilerstein

    Nu o spun eu, ci Paul Robinson de la “Classical Voice North America”: cu acest nou disc, Alisa Weilerstein “arata ca este cea mai importanta violoncelista pe care a dat-o America de Yo Yo Ma incoace”. Si aceasta afirmatie nu este deloc putin lucru pentru o violoncelista de 34 ani, in contextul atat de competitiv al Americii muzicii clasice.
    Sigur, Alisa Weilerstein nu este nici pe departe ceea ce am putea numi “o debutanta”: o recomanda numeroasele ei reusite anterioare, inclusiv ale discurilor pe care le-a semnat deja pentru casa londoneza Decca. Discul ei sostakovici aparut pe 23 septembrie este al cincilea aparut la Decca; albumul ei de debut, cu concerte de Carter si Elgar, a fost numit in 2014 discul anului la categoria Concert a BBC Music Magazine Awards.
    Concertele de Sostakovici sunt printre cele mai dificile partituri gandite pentru violoncel si orchestra, poate tocmai pentru ca i-au fost dedicate unui mare violoncelist al secolului XX, Mstislav Rostropovici, care le-a interpretat in premiera. Alisa Weilerstein a studiat Concertul nr.1 de Sostakovici chiar cu Mstislav Rostropovici, cand avea 22 ani, si de atunci, a interpretat de atat de multe ori aceasta partitura, ca poate fi considerata un soi de alter ego al violoncelistei. Este o partitura spectaculoasa, careia Alisa Weilerstein ii imprima un ritm demonic, pe care prea putini muzicieni ar avea curajul sa-l abordeze: are si avantajul Orchestrei Radiodifuziunii Bavareze din Munchen, conduse de tanarul, dar foarte talentatul dirijor spaniol Pablo Heras Casado care urmareste cu atentie toate intentiile muzicale ale solistei.

    Concertul nr.2     este mai putin cunoscut si cantat decat Concertul nr.1: este o muzica mai putin accesibila, interiorizata; scris in 1966 in Crimeea, concertul reflecta atat de bine niste realitati care raman, din pacate, si astazi la ordinea zilei.
    As vrea sa mai notez un gand: apreciez foarte mult interpretii tineri care au curajul de a aborda partituri importante, de atatea ori cantate inaintea lor, supunandu-se inevitabil comparatiei cu predecesorii lor legendari. Asa cum cred ca fiecare epoca are proprii ei eroi, iar tumultoasa Alisa Weilerstein poate fi un model pentru secolul XXI. si cred ca e bine sa-i cunoastem pe oamenii care pot fi modele pentru generatia de acum si cea care va veni…
    Noul disc al Alisei Weilerstein poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 21 noiembrie, de la ora 19.00, in reluare duminica, 27 noiembrie, de la ora 13.05, sau oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/violonista-alisa-weilerstein-concerte-de-ostakovici-music-box-21-noiembrie/1438471/3261/11
    Ambele discuri prezentate sunt disponibile si in Romania, in magazinele de specialitate sau pe site-urile www.getmusic.ro si www.emag.ro. 

    weilerstein-coperta-cd

  • Halloween și antidotul lui

    Ei bine, moda Halloween-ului ajunge si pe un disc de muzica clasica, insa chiar in ajunul Halloween-ului se lanseaza si un antidot, un disc cu muzica de Mozart. Ambele, foarte bine cantate.
    Dans macabru… cu Orchestra Simfonica din Montreal si dirijorul Kent Nagano
    Nu sunt o mare fana a Halloween-ului, dar sunt o admiratoare a dirijorului Kent Nagano, americanul de origine japoneza care in prezent este directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Montreal si directorul Operei de Stat din Hamburg. Sub conducerea sa, aceasta orchestra canadiana a ramas intr-o zodie fericita, inceputa sub coordonarea lui Charles Dutoit, iar Nagano a adus in plus si mai multa promovare si vizibilitate, prin parteneriatul cu o casa de discuri europeana. in 2016, casa londoneza Decca a publicat doua discuri avand in prim plan Orchestra Simfonica din Montreal si pe dirijorul Kent Nagano: primul a aparut in martie 2016, cu opera foarte putin cunoscuta L’Aiglon semnata de doi compozitori, Jacques Ibert si Arthur Honneger, album care a luat deja un premiu Echo Klassik, iar al doilea a fost lansat pe 14 octombrie 2016. Este vorba despre acest Danse macabre, lucrari ce ar putea fi puse in legatura cu tematica demonicului si fantasticului, adica cu Halloween-ul. 
    Sunt inregistrari din concerte live ce au avut loc la finalul lunii octombrie 2015, adica tot in preajma Halloween-ului (si acest lucru se simte in mod placut, in zgomotele de sala lasate cred intentionat pe inregistrare). Iata si programul: patru poeme simfonice – Ucenicul vrajitor de Paul Dukas, O noapte pe muntele plesuv de Modest Musorgski, Vrajitoarea la amiaza de Antonin Dvorak si Tamara de Mili Balakirev, alaturi de Dans macabru op.40 de Camille Saint Saens si Halloween din Three Outdoor Scenes de Charles Ives.
    Asadar, sunt lucrari foarte cunoscute, alaturi de unele mai putin cunoscute: evident, recordul de popularitate il au Ucenicul vrajitor si O noapte pe muntele plesuv – nici eu, ca muzician, nu mai pot sa le ascult fara sa ma gandesc la desenele animate Fantasia realizate in studiourile Walt Disney.

    Marele merit al acestui disc nu este insa aceasta idee oarecum neobisnuita pentru muzica clasica, legata de Halloween, ci modul cum sunt interpretate aceste lucrari: cu tehnicitatea unei orchestre americane si sensibilitatea uneia europene. In fine, o realizare importanta, care poate fi ascultata la Radio Romania Muzical luni, 31 octombrie, de la ora 19.00, in reluare duminica, 6 noiembrie, de la ora 13.05 sau oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/dirijorul-kent-nagano-albumul-dans-macabru-music-box-31-octombrie/1434411/3261/11

    hq720

    ….si antidotul mozartian marca Mitsuko Uchida

    Dupa o petrecere demonica de Halloween, o incursiune in lumea seraficului Mozart este binevenita, mai ales daca ghid este una dintre cele mai cunoscute si avizate interprete mozartiene ale timpurilor noastre: pianista britanica de origine japoneza Mitsuko Uchida.
    La 65 ani, Mitsuko Uchida se bucura de o reputatie de invidiat, iar aceasta eticheta de mare interpreta mozartiana este extrem de valoroasa, pentru ca sunt foarte putini cei care au fost considerati astfel, de-a lungul istoriei muzicii. Chiar daca muzica lui Mozart pare destul de usor de cantat, de fapt, este una dintre cele mai dificile, si nu neaparat tehnic. Oricine a cantat vreodata o partitura pentru pian de Mozart, cunoaste acea senzatie ca sta in pielea goala in fata publicului, complet expus: orice ezitare se simte, ori esti perfect, ori ai ratat totul.
    Mitsuko Uchida a inregistrat in urma cu mai multi ani concertele pentru pian si orchestra de Mozart alaturi de Orchestra Engleza de Camera; intre 2002 si 2007, ea a fost artist in rezidenta al Orchestrei Simfonice din Cleveland si de atunci a pornit un nou proiect: sa cante si sa inregistreze Mozart asa cum insusi Mozart o facea, conducand orchestra de la pian. Intre 2009 si 2016 au aparut 5 discuri, fiecare cu cate doua concerte, cu Mitsuko Uchida, solista si dirijor al Orchestrei Simfonice din Cleveland. Ultimul este lansat pe 28 octombrie si cuprinde Concertele cu numerele 17 si 25, foarte cunoscute, de altfel.

    Ceea ce individualizeaza aceste inregistrari este modalitatea de colaborare mai curand camerala dintre solista si orchestra: cantand impreuna, ei se inteleg din priviri. Iar Mitsuko Uchida, pianista haiku, cum imi place sa o numesc, ne propune un Mozart slefuit ca un diamant, foarte profund, fara niciun artificiu inutil: o experienta auditiva ce cred ca nu trebuie ratata. 
    Puteti asculta acest disc luni, 7 noiembrie, ora 19.00 la Radio Romania Muzical, in reluare, duminica, 13 noiembrie, de la ora 13.05, si acest disc fiind inclus in campania Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. www.romania-muzical.ro/voteaza2016
    Cele doua albume prezentate sunt disponibile si in magazinele de specialitate din Romania si pe site-urile www.emag.ro si www.getmusic.ro.

    028948307166_uchida_mozart_17_25_cvr

  • Doi pianiști

    Unul are 24 ani, celalalt 25 ani. Ambii au deja in spate o cariera pe care altii viseaza sa si-o construiasca intr-o viata. Unul este britanic, celalalt un rus cu o intensa activitate in Statele Unite ale Americii, unde inca studiaza. Amandoi amintesc de pianisti legendari ai secolului XX. Este bine, deci, sa-i cunoastem: Benjamin Grosvenor si Daniil Trifonov.
    Benjamin Grosvenor si un omagiu
    Intrebat care sunt pianistii contemporani pe care-i admira si care ii amintesc de Lipatti, Mark Ainley, specialist canadian in inregistrari de arhiva, cu o intensa admiratie pentru Lipatti, a raspuns: Benjamin Grosvenor. Si i-am dat dreptate, tocmai ascultasem noul disc al lui Benjaming Grosvenor, “Homages” lansat pe 9 septembrie de casa Decca, si am remarcat maiestria acestui pianist despre care se stie inca foarte putin in Romania. Benjamin Grosvenor are cateva dintre calitatile care l-au facut si pe Lipatti nemuritor: capacitatea de a transmite dincolo de inregistrare frumusetea si tensiunea unei interpretari live, independenta planurilor sonore, stilul echilibrat, clasic, lipsit de excese, dar plin de subtilitati. Si o acoperire de repertoriu pe care prea putini o mai abordeaza astazi in inregistrari. De altfel, cred ca acesta este unul dintre atu-urile lui Benjamin Grosvenor – repertoriul care se intinde de la Bach la Gershwin si Morton Gould, dar si inteligenta cu care isi construieste playlistul unui CD. Ultimele lui doua albume au teme: “Dances” (2014) si “Homages” (2016). Daca in cazul dansurilor, e usor de intuit repertoriul de pe CD (desi selectia repertoriala este foarte interesanta, trecand prin Bach, Skriabin, valsuri de Granados), a doua tema are nevoie de explicatii: “Omagii”. Este vorba despre alaturari ale unor lucrari semnate de compozitori care sunt legati prin admiratia pe care au nutrit-o unii fata de altii. Astfel, creatia lui Bach este pusa in relatie cu lucrari de Felix Mendelssohn si Cesar Franck, iar o barcarola de Chopin cu “Venezia si Napoli” de Liszt.

    Chiar daca o tema poate fi frumoasa, pana la urma insa, cred ca doar muzica pe care o auzim efectiv venind din spatele acestor teme este importanta. Iar muzica trezita de Benjamin Grosvenor este in primul rand emotionanta: nu poti asculta cu indiferenta, de exemplu, extraordinara sa interpretare pentru Ciaccona din Partita in re minor de Bach, transcrisa pentru pian de Ferruccio Busoni.
    Ar fi gresit sa consideram ca discurile lui Benjamin Grosvenor, ca si agenda lui plina de concerte, sunt rodul unui hazard: sa ne gandim ca avea doar 11 ani cand a fost numit de BBC tanarul muzician al anului; la 19 ani, canta in concertul de deschidere a festivalului BBC Proms. In 2011, cand a semnat contractul cu casa Decca, una dintre cele mai prestigioase din lume, era cel mai tanar pianist din istorie care reusea aceasta performanta (avea 19 ani), si totodata, era primul pianist britanic din ultimii 60 ani care semnase un asemenea contract (desi sediul companiei este la Londra). 

    Albumul “Homages” a fost difuzat de Radio Romania Muzical si poate fi ascultat oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-pianistul-benjamin-grosvenor-albumul-homages-music-box-3-octombrie/1428971/3261/11

    grosvenor

    Daniil Trifonov – Transcendental

    Nimic nu este obisnuit nici in viata unui alt pianist despre care se vorbeste foarte mult in ultima vreme: Daniil Trifonov are 25 ani si a strans epitete care ar maguli super-vedetele, pianistul „pentru restul zilelor noastre”, “fara indoiala, cel mai bun pianist tanar din prezent”. Si nu doar epitete a strans Trifonov in cariera sa, ci si multe premii: s-a lansat dupa ce a castigat in 2011 premiul I la Concursul Ceaikovski de la Moscova; recitalul sau de debut de la Carnegie Hall din New York, a carui inregistrare a fost editata de Deutsche Grammophon in 2013, a luat un premiu Echo Klassik si o nominalizare la Grammy, iar al doilea disc pentru aceeasi casa, aparut in 2015, a fost din nou nominalizat la Grammy. Am spicuit dintr-o lista foarte lunga de realizari, in care Daniil Trifonov isi aseaza, incepand cu 7 octombrie 2016, cand a aparut al treilea sau disc pentru Deutsche Grammophon, o alta majora reusita: inregistrarea integralei studiilor de Franz Liszt.
    Aceste lucrari sunt atat de dificile, ca nu sunt prea multi pianistii care si-au luat inima in dinti ca sa inregistreze cateva dintre ele, necum toate cele 25 studii pentru pian pe care le-a lasat Liszt. A spune ca a interpreta aceste studii inseamna sa incerci imblanzirea unei herghelii de cai salbatici, cred ca e destul de ilustrativ pentru ce inseamna simpla abordare a pieselor, necum ce inseamna sa le interpretezi perfect, pentru un disc. 

    Iar Daniil Trifonov nu doar ca stapaneste partitura, dar uimeste si cu senzatia de simplitate si lejeritate pe care o degaja. In plus, el nu uita ca Liszt a scris muzica, nu o capcana pentru pianisti, asa ca nu o arida intindere de sunete, cantate repede si tare, se aude in interpretarea sa, ci o lume altfel, nascuta din inlantuirea aproape dramaturgica a studiilor lisztiene. De altfel, Daniil Trifonov insusi declara ca pentru el “transcendental” din denumirea celor 12 studii transcendentale de pe primul disc al albumului, face referire nu la dificultatea lucrarilor, ci la capacitatea lor de a te transpune dincolo de realitate, de cotidian. Pe al doilea disc, gasim 5 studii de concert si celebrele 6 studii inspirate de temele lui Nicolo Paganini, printre acestea din urma, si foarte cunoscutul “La campanella”.

    Cred ca albumul “Transcendental” semnat de Daniil Trifonov este cu adevarat un eveniment: toate studiile create de Liszt pentru pian intr-un un singur album, intr-o interpretare exceptionala, a unui pianist care spune ca i-a avut model pe Rahmaninov, Cortot, Horowitz si care are de invatat astazi de la Martha Argerich, Grigory Sokolov si Radu Lupu.
    Cred ca aparitia lui Daniil Trifonov in festivalul Enescu 2017 va fi unul dintre (numeroasele) puncte de atractie ale acestui festival.
    Albumul “Transcendental” poate fi ascultat la Radio Romania Muzical in 17 si 24 octombrie, ora 19.00 (cu reluari in 23 si 30 octombrie, ora 13.05) sau oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. www.romania-muzical.ro/voteaza2016

    trifonov

    Albumele lui Benjamin Grosvenor si Daniil Trifonov sunt disponibile si in Romania, in magazinele de specialitate si pe www.emag.ro si www.getmusic.ro.

  • Muzicieni români – proiecte discografice și noutăți ale toamnei 2016

    Pianista Maria Radutu si violonistul Stefan Tarara au lansat anul acesta, in luna iunie, doua proiecte discografice. Fiind vorba despre numele a doi muzicieni romani (sau de origine romana), interesul este, evident, cu atat mai mare.
    “Insomnia” pianistei Maria Radutu
    Mai intai, cine este Maria Radutu? Un nume foarte cunoscut in anii nouazeci, cand Maria Radutu era unul dintre copiii-minune ai pianisticii romanesti. A plecat la studii la Viena si s-a stabilit de 16 ani acolo; practic jumatate din viata si-a trait-o deja departe de orasul ei natal, Bucuresti. In 3 iunie 2016, Maria Radutu a lansat primul ei disc pentru casa Decca, o reusita in sine, romanii care au semnat un contract cu celebra casa de discuri putand fi numarati pe degetele de la o mana. Este un proiect original, cu un concept aparte, intitulat “Insomnia” – si nu, nu sunt stranse, asa cum s-ar crede, piese linistitoare de noapte, ci piese care sa exprime chiar o noapte de insomnie, trecand prin angoase pana la o stare de echilibru finala.
    Am intrebat-o pe pianista, intr-un interviu, de ce tocmai o asemenea tema si raspunsul ei a fost simplu: insomnia a facut parte din viata ei, in lungile drumuri cu trenuri de noapte intre Viena si Bucuresti, pe care le-a parcurs de multe ori. si este, adaug eu, probabil, una dintre starile pe care adultii de astazi le experimenteaza cel mai des, din diferite motive ce tin de agitatia vietii cotidiene. 
    Ceea ce este interesant, este repertoriul ales de Maria Radutu pentru a exprima conceptul ei asupra insomniei: lucrari cu tenta romantica, dar si opusuri contemporane. De altfel, momentul de climax estetic al discului este atins, cred, in piesa lui Peteris Vasks, White Scenery: Peteris Vasks este un compozitor leton de 70 ani din familia creatorilor minimalisti cu care se mandresc, de altfel, tarile Baltice.

    Este o lume foarte diversa in “Insomnia” lui Peteris Vasks: de la romantismul desuet din Pavana op.50 de Gabriel Fauré, interpretata in mod voit pe un pian vechi care suna retro, la nuantele jazzy din ultima lucrare de pe disc: “Ohne worte” apartinand compozitorului austriac Christoph Cech. O lume misterioasa, uneori calma, uneori foarte agitata: lumea in care traim de altfel cu totii, surprinsa de o pianista care canta la fel de bine si Mozart si muzica contemporana.
    Fragmente de pe discul “Insomnia”, precum si un interviu cu Maria Radutu sunt accesibile aici. http://www.romania-muzical.ro/articol/video-interviurile-radio-romania-muzical-cu-pianista-maria-raduu-mari-20-septembrie-ora-1705/1425631/3261/11
    Discul poate fi achizitionat si in Romania, atat in versiune CD, cat si LP. 
    radutu
    Enescu in interpretarea violonistului Stefan Tarara
    Daca ar fi sa-l asculti vorbind romaneste, ai spune ca nu a parasit niciodata Romania. De fapt, insa, stefan Tarara s-a nascut in urma cu 30 ani la Heidelberg, in Germania, dintr-o familie de romani: el este, deci, cetatean german si nu a studiat deloc limba romana, doar a vorbit-o acasa. 
    Stefan Tarara este violonistul care in 2014 cucerea premiul I la Concursul international George Enescu: desi a reprezentat Germania in concurs, putem spune ca el continua reusita unor nume romanesti importante, laureati ai Concursului Enescu – de la Stefan Ruha la Alexandru Tomescu. A interpreta Enescu poate fi o sarcina dificila pentru un interpret care nu a crescut sau nu a fost in contact cu universul sonor in care a aparut muzica lui Enescu, atat de intim legata de muzica traditionala romaneasca. Enescu, in acelasi timp un spirit cu valoare universala, este din ce in ce mai des cantat la nivel international in ultimii ani si parte din acest reviriment al muzicii sale se datoreaza si interpretilor care au castigat premii la Concursul Enescu, asa cum este si Stefan Tarara care anul trecut a lansat un disc pe care se gasea Sonata a III-a in caracter popular romanesc. Anul acesta, Stefan Tarara a adus si continuarea proiectului sau Enescu, cu un disc (Childhood Impressions) ce cuprinde primele doua sonate pentru vioara si pian si Suita “Impresii din copilarie”. 
    Stefan Tarara este un violonist tehnic, inteligent si sensibil: nu intamplator unul dintre cei mai cunoscuti, la nivel global, profesori de vioara din timpurile noastre, Zakhar Bron, l-a ales sa-i fie asistent – ceea ce in sine este o performanta majora pentru Stefan Tarara. Canta cu emfaza si este extrem de convingator; pe de alta parte, are si capacitatea de a patrunde adanc in maruntaiele unei partituri – asa ca versiunea sa pentru Enescu este limpede, interesanta, captivanta. In fond, Sonata I pentru vioara si pian de Enescu este atat de rar inregistrata: versiunea lui Tarara poate fi un interesant punct de reper.
    Fragmente de pe discul Childhood Impressions si un interviu cu stefan Tarara pot fi ascultate aici. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/interviurile-radio-romania-muzical-cu-violonistul-tefan-tarara/1425091/3261/11

    tarara

    Noutati de toamna
    Lunile septembrie, octombrie si noiembrie sunt extrem de interesante din punct de vedere al noutatilor discografice pe care le propun. 
    Iata cateva exemple. In luna septembrie s-au lansat un album cu arii de Gioachino Rossini, semnat de Franco Fagioli, un contratenor care tinde sa devina o vedeta a teatrului liric contemporan, si un disc cu muzica contemporana care cuprinde chiar ultima lucrare pe care a semnat-o regretatul compozitor de muzica de film James Horner, stins din viata intr-un accident aviatic anul trecut (James Horner a scris coloanele sonore de la “Titanic” si “Avatar”, printre altele). Tot la finalul lunii septembrie a aparut si un CD cuprinzand concerte pentru violoncel si orchestra de Dmitri sostakovici, solista fiind extrem de talentata americana Alisa Weilerstein, recunoscuta pentru interpretarile sale pline de entuziasm si energie.
    In 7 octombrie a aparut mult-asteptatul album Liszt semnat de pianistul rus Daniil Trifonov, care la 25 ani a strans deja o colectie impresionanta de premii ale industriei discografice: integrala studiilor de Liszt pe acest dublu CD, cu acest pianist extrem de talentat, pe care-l vom putea asculta live si la Bucuresti anul viitor, in cadrul Festivalului Enescu. 

    Tot in luna octombrie se lanseaza si: Ceaikovski cu Orchestra Filarmonicii Cehe, dirijor Semyon Bychkov, Dansurile slave de Dvorak cu aceeasi orchestra, condusa insa de Jiri Belohlavek, Bach cu violonistul Nemanja Radulovic (castigator al concursului Enescu in 2001), Concertele nr.17 si 25 de Mozart cu pianista Mitsuko Uchida, lucrari de Giovanni Pierluigi da Palestrina cu Corul Capelei Sixtine din Roma, un disc cu lucrari clasice avand ca tema Halloween-ul in interpretarea Orchestrei Simfonice din Montreal, dirijor Kent Nagano, un disc aniversar Ennio Morricone, cu ocazia aniversarii a 60 ani de cariera, un disc Vivaldi cu o tanara de 17 ani care canta exceptional la blockflote, Lucie Horsch, “Winter” cu minunatul ansamblu coral englez Voces8 si, in fine, un disc de recital al tenorului super-vedeta Roberto Alagna, intitulat Malena, dupa numele fiicei sale de 2 ani si jumatate: pe album, canzonete si cantece italiene.
    O recolta bogata, as zice…

  • Anna Netrebko și Alice Sara Ott – altfel despre zodia succesului

    La inceputul lunii septembrie, doua noi aparitii discografice: una, plina de glamour, a unui album semnat de soprana Anna Netrebko. Altul, mult asteptat de fanii, nu putini, ai unei pianiste tinere care starneste senzatie: Wonderland cu Alice Sara Ott.
    Curajoasa Anna Netrebko
    Ea insasi spune: este nevoie de curaj pentru a inregistra un disc precum Verismo, care reuneste cele mai cunoscute arii din repertoriul lirico-spint semnat de compozitori italieni care au activat la granita secolelor al XIX-lea si XX, cunoscuti in istoria muzicii drept veristi (de la vero – adevar, intr-adevar operele lor sondand in realitatile sociale, prezentate fara niciun fard, un echivalent al naturalismului literar in muzica). Giacomo Puccini, Ruggero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Alfredo Catalani, Francesco Cilea, Umberto Giordano, Arrigo Boito, Amilcare Ponchielli sunt acesti compozitori veristi; dintre toti, cel mai cunoscut si des cantat este Giacomo Puccini, “Tosca”, “Madama Butterfly”, “Turandot” fiind opere din care trebuie sa fi auzit macar o data o arie. 

    Abordand acest repertoriu, Anna Netrebko, o super-vedeta a operei contemporane, astazi ajunsa la 45 ani, este de doua ori curajoasa: o data, pentru ca intra pe un teritoriu unde au obtinut mari succese cele mai mari voci ale tuturor timpurilor, cantat de mii de ori inainte – e greu sa spui ceva nou si convingator, cand atat de multi inaintea ta au facut-o. Al doilea, pentru ca trebuie sa dea cu adevarat masura noii sale voci: Anna Netrebko si-a inceput cariera in urma cu 20 ani cu un repertoriu pentru un alt tip de voce – lirico-lejer; acum vocea ei s-a modificat, devenind mai plina, mai intunecata, asa incat, o adaptare de repertoriu era necesara. Insa o asemenea schimbare nu este deloc un lucru usor; sigur, nu este primul ei disc in noul repertoriu, insa repertoriul verist pune probleme complexe.

    Verismo    , un album inregistrat de Anna Netrebko alaturi de Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma, condusa de probabil cel mai important dirijor de opera al timpurilor noastre, Antonio Pappano, cred ca este o oglinda perfecta a Annei Netrebko, ceea ce de altfel, soprana si-a si propus. O artista de un indubitabil inalt calibru, una dintre cele mai frumoase si ofertante voci ale timpurilor noastre, cu standarde artistice foarte inalte si cu o sensibilitate care transpare in tot ceea ce canta; in acelasi timp, o Anna Netrebko umana, calda, poate imperfecta uneori, insa extrem de convingatoare. O Anna Netrebko casatorita de un an cu tenorul Yusif Eyvazov, evident foarte indragostita, care a ales sa cante pe albumul “Verismo” alaturi de sotul ei in actul 4 din opera “Manon” de Puccini – poate ca din punct de vedere artistic nu a fost cea mai buna alegere, pentru ca Eyvazov in mod evident nu are calitatile vocale native pe care le are Netrebko, insa, in acest context a fost, probabil, unica alegere pe Netrebko o putea face.
    In orice caz, un album curajos, care merita ascultat macar pentru a putea face comparatii – o puteti face oricand pe site-ul campaniei  Radio Romania Muzical Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-soprana-anna-netrebko-albumul-verismo/1423551/3261/11
    Si inca ceva: Anna Netrebko implineste pe 18 septembrie 45 ani. Este aniversata la Radio Romania Muzical cu difuzarea operei I Capuleti e I Montecchi de Vincenzo Bellini (ora 21.00), opera in care o puteti asculta pe Netrebko in repertoriul lirico-lejer belcanto pe care l-a abordat in prima parte a carierei sale. Tot pentru a face comparatii.

    netrebko


    Alice Sara Ott – Wonderland

    Am o afectiune deosebita pentru aceasta pianista germano-japoneza de 28 ani pe care am avut sansa de a o putea asculta si la Bucuresti, intr-un memorabil recital pe care l-a sustinut in 2012 cu ocazia aniversarii a 15 ani de existenta ai Radio Romania Muzical. Nu sunt prea multi pianistii care sa reuseasca o versiune live atat de spectaculoasa a Suitei Tablouri intr-o expozitie de Modest Musorgski…
    Prima data, am cunoscut-o pe Alice Sara Ott ascultandu-i discurile – am ramas impresionata de interpretarea ei pentru integrala valsurilor de Chopin, ca si de Concertul nr.1 pentru pian si orchestra de Ceaikovski: era ceva atat de personal si de clocotitor in interpretarea ei…
    Insa iti poti pune problema ca o inregistrare este doar o inregistrare si ca realitatea unui concert live poate sa schimbe o impresie despre un artist, in sens negativ. In cazul lui Alice Sara Ott, a fost exact invers: concertul live a fost inca mai impresionant decat ce ascultasem in inregistrari si aceasta vorbeste foarte mult despre calitatea artistica a acestei inca foarte tinere pianiste.
    Nascuta dintr-o mama japoneza si un tata german, Alice Sara Ott traieste intre doua lumi: imi spunea intr-un interviu ca in Germania este considerata japoneza, iar in Japonia, lumea i se adreseaza in limba engleza. Cumuleaza insa valorile ambelor culturi pe care le reprezinta: virtuozitatea specifica interpretilor asiatici, dar si background-ul cultural extins al interpretilor europeni. Plus o nota zen venita din traditia japoneza – scopul ei este sa se simta un om fericit si implinit, si-si construieste viata astfel. Probabil asta o face sa reziste fizic si psihic la un program care altora li se s-ar parea ucigator: un concert la doua-trei zile, de fiecare data, in alt loc.
    Wonderland este al optulea album de autor pe care Alice Sara Ott l-a inregistrat pentru o celebra casa de discuri, Deutsche Grammophon (sa nu uitam, are doar 28 ani!). Pe precedentele doua s-a indepartat de repertoriul consacrat al pianistilor: a cantat alaturi de Olafur Arnalds (Chopin project) si Francesco Tristano (Scandale). Cu Wonderland, album lansat pe 9 septembrie 2016, ea revine la repertoriul consacrat: lucrari de Edvard Grieg, printre care celebrul concert in la minor pentru pian si orchestra, alaturi de o selectie de piese pentru pian solo: piese lirice, dar si selectiuni din suitele “Peer Gynt”.

    Alice Sara Ott face inca o data dovada maturitatii ei artistice in acest repertoriu dintr-o tara a minunilor, cu elfi, fiorduri si povesti: un concert inregistrat live alaturi de Orchestra Radiodifuziunii Bavareze din Munchen, condusa de Esa Pekka Salonen, de o calitate care poate face cinste oricarui mare pianist; dar mai ales, as adauga eu, o calitate absolut speciala a pieselor pentru pian solo: am ascultat de pilda una dintre mai emotionante versiuni pentru Cantecul lui Solvejg, o piesa celebra din Peer Gynt.
    Albumul Wonderland poate fi audiat in integralitate duminica, 18 septembrie, de la ora 13.05, la Radio Romania Muzical sau oricand, pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-pianista-alice-sara-ott-albumul-wonderland-music-box-12-septembrie/1423561/3261/11
    Ambele albume sunt disponibile si in Romania, pe site-urile www.emag.ro si www.getmusic.ro, precum si in magazinele de specialitate (Get Music are si magazin pe str. Gen. Dona nr.16 din Bucuresti).

    alice-sara-ott100-_v-sr__169__900

  • S-au anunțat premiile Echo Klassik 2016; Cvartetul Belcea printre premianți

    Sunt cele mai importante premii ale industriei discografice germane si ale Europei, in general. Pe 9 octombrie 2016, artistii vor urca pe scena de la Konzerthaus din Berlin pentru a-si ridica premiile, intr-un spectacol memorabil urmarit de toata lumea buna a muzicii. Echo Klassik este o marca a excelentei si merita sa-i cunoastem pe muzicienii care vor fi premiati, mai ales ca mai multe dintre discurile laureate au putut fi deja ascultate la Radio Romania Muzical.
    Cea mai buna cantareata de opera a anului – Anna Netrebko
    Un premiu previzibil – Anna Netrebko este o super-vedeta a momentului. Dupa ce a trecut de 40 ani (acum are 45 ani), s-a adaptat modificarii vocii ei, care a capatat nuante mai intunecate, mai pline, trecand de la repertoriu de soprana lirico-lejera la cel de dramatico-spinta. In 2015, Deutsche Grammophon a editat pe DVD si Blue Ray opera “Macbeth” de Verdi, cu Anna Netrebko in rolul Lady Macbeth, o productie a Teatrului Metropolitan din New York: o initiativa rasplatita acum cu acest premiu Echo, care prefateaza, cred, succesul de care se va bucura CD-ul pe care Anna Netrebko il lanseaza pe 2 septembrie 2016, cu arii din opere veriste, intitulat chiar “Verismo”. 
    O admir pe Anna Netrebko pentru inteligenta si capacitatea ei de adaptare, intr-o lume din ce in ce mai competitiva. Astazi nu mai conteaza doar vocea, nici fizicul sau talentul de actor – e de la sine inteles ca toate trebuie sa functioneze perfect la un cantaret de opera important; se pare ca nici statura de diva nu prea mai este la moda, ci firescul si apropierea de public, precum si utilizarea retelelor sociale – ati vazut pozele din vacanta ale Annei Netrebko?
        
    Instrumentistul anului – clarinet: Martin Frost
    Sa transformi clarinetul intr-un instrument solist cu care sa captezi audienta, nu e deloc prea simplu. Martin Frost, clarinetistul suedez de 35 ani, a gasit reteta castigatoare pe albumul “Roots”, difuzat si de Radio Romania Muzical. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-martin-frost-albumul-roots-cd-review-19-aprilie/1400531/3261/11

    Martin Frost reuneste pe acest album muzici foarte diferite, care au insa un numitor comun: legatura cu muzica traditionala, in special din Europa de Est, un tip de sonoritate foarte cautat in momentul de fata tocmai pentru ca aduce ceva proaspat si nou pentru publicul obisnuit doar cu Mozart si Beethoven. Fara indoiala, vedeta albumului este clarinetul in sine, repertoriul fiind ales tocmai pentru a pune cat mai bine in valoare sunetul lui cald, dar si virtuozitatea indiscutabila a solistului. O experienta inedita, de incercat.
    Instrumentistul anului – violoncel: Sol Gabetta
    Din nou, un premiu previzibil, pentru ca intre violoncelistii de astazi, cu o cariera la nivel mondial, Sol Gabetta se numara de un prestigiu aparte. inteleg si de ce, dupa ce am si ascultat-o live: pe langa o stapanire perfecta a instrumentului, ceea ce este o provocare in sine, ea aduce o nota de pasiune, de avant care electrizeaza, pur si simplu, publicul. Sol Gabetta, violoncelista de 35 ani nascuta in Argentina, primeste premiul Echo Klassik pentru albumul ei “Presence” aparut la casa Sony, un disc pe care a imprimat lucrari de Peteris Vasks, compozitor leton cu care ea a mai colaborat, si care vine din traditia culturilor baltice din care provine si Arvo Part, reprezentate de compozitori care scriu intr-o maniera moderna, insa accesibila. De altfel, pe acest disc, Sol Gabetta a inregistrat in premiera mondiala o lucrare de Peteris Vasks: Concertul nr.2 pentru violoncel si orchestra – o experienta auditiva ce nu ar trebui ratata. Puteti asculta aici. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-sol-gabetta-vasks-presence-la-cd-review-din-10-martie/1392851/3261/11
    Instrumentistul anului – pian: Grigory Sokolov
    Era previzibila si aceasta alegere pentru un premiu Echo Klassik. Grigory Sokolov, considerat de unii cel mai mare pianist in viata, in orice caz, unul dintre cei mai personali si admirati pianisti ai  momentului, este protagonistul unui al doilea disc aparut la Deutsche Grammophon, casa de discuri care l-a convins sa-si editeze din recitalurile live (Sokolov a refuzat cu obstinatie in ultimii 20 ani acest lucru). In 15 ianuarie 2016, a fost lansat un album care continea inregistrari din doua recitaluri: primul, cu lucrari de Schubert, dintr-un recital de la Varsovia; al doilea, cu monumentala sonata Hammerklavier si o serie impresionanta de 6 bisuri, dintr-un recital sustinut tot in 2013 la Festivalul de la Salzburg. Albumul a putut fi ascultat si la Radio Romania Muzical. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-pianistul-grigory-sokolov-albumul-live-from-salzburg-and-warsaw-music-box-15-i-22-februarie/1387831/3261/11
    Grigory Sokolov este un muzician dintr-o rasa de pianisti pe cale de disparitie, care aleg sa se reprezinte doar prin arta lor, un lux care nu mai este rezervat celor mai tineri; pianistul care isi poate permite sa ceara sa cante doar pe piane noi, care refuza sa cante cu orchestra, dar care este urmarit de o armata de fani la fiecare recital pe care-l sustine. In interpretarea lui Grigory Sokolov, partituri abordate de mii de ori inaintea sa capata o viata noua, el descoperind sensuri pe care altii nu le-au pus in lumina. Un premiu, deci, meritat pentru un pianist de care poate vreodata, vom avea parte si in Romania, pana nu e prea tarziu (pianistul are deja 66 ani)…
    Instrumentistul anului – vioara: Pinchas Zukerman
    Pentru mine, o mica surpriza aici si nu pentru ca Pinchas Zukerman nu ar fi meritat acest premiu (el ramane un mare violonist si dirijor), ci pentru ca discul sau cu lucrari de Ralph Vaughan Williams si Edward Elgar nu pune in lumina foarte mult imaginea violonistului. Mai curand, acest disc, pe care-l puteti asculta aici http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-pinchas-zukerman-lucrari-de-ralph-vaughan-williams-i-edward-elgar/1397461/3261/11, este pusa sub reflector personalitatea multipla a lui Zukerman: violonist, violist si dirijor (alaturi de el, pe acest disc, Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, unde este dirijor principal invitat din 2009). Sigur, o muzica foarte frumoasa, admirabil interpretata; totusi parca as fi optat mai curand pentru discul lui Janine Jansen care a luat un premiu Echo Klassik la categoria Concerte – secolul al XIX-lea.
    Dirijorul anului este Antonio Pappano, de altfel, unul dintre cei mai cautati dirijori ai momentului, pentru ceea ce ramane, cred, una dintre cele mai bune productii de opera editate pe disc intre octombrie 2015 si iulie 2016: Aida de Giuseppe Verdi, http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/aida-cu-anja-harteros-si-jonas-kaufmann-la-seara-de-opera-17-octombrie-2015/1366101/3071/11 cu soprana Anja Harteros si tenorul Jonas Kaufmann in rolurile principale.
    Tenorul Jonas Kaufmann este de altfel si el premiat, pentru un alt disc: bestsellerul anului in Germania este albumul “Nessun dorma” semnat de Kaufmann, cuprinzand arii de Puccini, tot cu Antonio Pappano si Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma, ca si in inregistrarea operei “Aida”. Pariul pus de casa Sony pe acest tenor german aflat in varf de cariera, cu un timbru special a fost castigat – de altfel, discul a fost sustinut si de campanie de promovare importanta; totusi, cred ca orice fel de promovare nu poate sustine pe termen lung un produs care din punct de vedere artistic nu este la cote inalte de profesionalism. Este evident ca Jonas Kaufmann este cu adevarat unul dintre marii tenori ai timpului nostru, cu o inclinatie speciala spre repertoriul dramatic si ma bucur ca un disc cu recital de opera este bestseller, e adevarat, nu in Romania, ci in Germania…


    La gala Echo Klassik se vor acorda si alte premii: pentru debutanti, muzica simfonica din diverse stiluri, muzica de camera, premiere, programe educationale, opera, muzica corala, productii pe DVD/Blue Ray. Printre premianti, ii regasim pe regretatul Nikolaus Hanoncourt, Kent Nagano, Nelson Freire  si Khatia Buniatishvili.

    Am lasat la final si un disc pe care apare un nume romanesc, cel al Cvartetului Belcea, premiat pentru albumul cu lucrari de Berg, Webern si Schonberg la categoria muzica de camera – secolele XX /XXI. Corina Belcea, violonista care a fondat acest cvartet in 1994, pe cand toti cei patru membri studiau la Academia Regala de muzica din Londra, este astazi unul dintre cele mai importante nume din diaspora culturala romaneasca, iar cvartetul ei, unul dintre cele mai cunoscute la nivel mondial. 20 ani de cariera, reflectati in muzica secolului XX – pe noul disc premiat cu Echo Klassik descoperim o interpretare model pentru cateva dintre opusurile care ar putea fi accesibile si pentru iubitorii de muzica culta mai putin avizati. In orice caz, simt nevoia sa scriu si sa spun: felicitari, Corina Belcea!

    belcea

  • Video. Confirmări, promisiuni – despre muzică cu un acordeon și un spectacol de operă

    Luna august – timp de relaxare, vacanta, lenevie (pentru cei care nu si-au luat deja concediul). Si timp de reflectie si noi descoperiri, inclusiv muzicale; luna cand se anunta si evenimentele toamnei. Pentru mine, prilej de a o descoperi pe Ksenija Sidorova, o femeie tanara si frumoasa care canta la … acordeon.
    O alaturare incendiara – Carmen si acordeonul
    Ei bine, un acordeon care sa cante muzica lui Georges Bizet, sub degetele unei femei frumoase care seamana foarte bine cu temperamentala Carmen, era ceva greu de imaginat inainte de aparitia Ksenijei Sidorova pe scenele internationale de concert.  si nu e de mirare ca a ajuns in atentia unei casei importante de discuri, mai ales ca pentru Deutsche Grammophon constat ca este o politica promovarea tinerelor talente care realizeaza majoritar productiile noi, in completare venind reeditarile cu nume faimoase din trecut. in plus, tot ce este neobisnuit atrage atentia, cu atat mai mult o femeie frumoasa care canta la un instrument mai rar intalnit in muzica culta.

    Deci, la 28 ani, letona Ksenija Sidorova era o candidata perfecta pentru un profil de artist Deutsche Grammophon. A studiat acordeonul de la 8 ani; este absolventa a prestigioasei Academii Regale de Muzica din Londra, iar debutul pe o scena importanta s-a produs in 2009, la Wigmore Hall din capitala Marii Britanii. De atunci, a cantat cu importante orchestre europene, in primavara lui 2016 aparand pentru prima data si pe scene americane, ca partenera de scena a lui Avi Avital, un alt muzician altfel, care a adus mandolina la rangul de vedeta.
    Albumul Carmen semnat de Ksenija Sidorova, primul aparut in cadrul contractului semnat cu Deutsche Grammophon in martie 2016, este cu siguranta si o incercare de atragere a unui public mai larg, mai putin familiarizat cu opera si muzica clasica, in general. si as zice ca este un pariu castigat, pentru ca nu e nimic kitsch in aceasta reinterpretare a temelor din opera Carmen de Georges Bizet; unele dintre piesele de pe album sunt tratate 100% in stil clasic, fiind inregistrate de Sidorova in compania Orchestrei Filarmonice Borusan din Istanbul, cu Sascha Goetzel dirijor (acesta din urma este frecvent si invitat al Orchestrei Nationale Radio din Bucuresti); altele au o alura jazzy-world music, Sidorova aparand in compania ansamblului Nuevo Mundo, a chitaristului Reeentko Dirks si a percutionistului Itamar Doari.

    In 52 minute, Sidorova rezuma opera Carmen pe intelesul celor care poate nu s-ar gandi sa intre vreodata intr-o sala de opera; este o calatorie sonora placuta, cu un aer estival, avand-o in prim plan pe aceasta minunata letona frumoasa si pasionala care canta foarte bine la acordeon.
    …si o opera in original
    Pentru cei care prefera originalul, o alta propunere care poate parea mai serioasa: opera “Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart, de pe un album lansat tot de casa Deutsche Grammophon pe 8 iulie 2016.
    Productiile cu opere integrale pe disc sunt din ce in ce mai rare – costurile sunt mari si vanzarile nesigure. O reteta castigatoare poate fi asocierea cu un festival din care se inregistreaza spectacole live si, eventual, un sponsor important. Asa s-a intamplat si in cazul actualei productii: o inregistrare din festivalul de la Baden Baden din 2015 si finantare din partea Rolex, sponsorul, printre altele, si al concertului de Anul Nou de la Viena. Evident, reteta trebuie sa includa si nume de vedeta; si a fost respectata, din moment ce in distributie regasim nume de super-vedete precum tenorul Rolando Villazon, baritonul Thomas Hampson, baritonul Luca Pisaroni, mezzosoprana Anne Sofie von Otter si, nu in ultimul rand, mai tinerele voci ale sopranei Christiane Karg, mezzosopranei Angela Brower si a sopranei  bulgara Sonya Yoncheva care a primit de altfel cele mai multe aprecieri din aceasta distributie, pentru interpretarea rolului Contesei.
    Nu mai putin importanta mi se pare contributia orchestrei, Chamber Orchestra of Europe, si a dirijorului, Yannick Nezet Seguin, care dincolo de urmarirea atenta a vocilor soliste, aduc o nota de autentic in interpretarea muzicii mozartiene, fara a lasa senzatia unui muzeu de instrumente.

    Mi se pare meritorie si initiativa lui Rolando Villazon de a inregistra alaturi de Yannick Nezet Seguin sapte dintre operele mozartiene: pana in prezent au aparut patru – Don Giovanni, Cosi fan tutte si Rapirea din serai. Rolando Villazon, o veritabila vedeta a operei timpurilor noastre, un tenor mexican de 42 ani care in ultimul timp s-a ocupat si de regia de opera: in mod cert, nu doar ca are o voce frumoasa, dar si o inteligenta vie care a contribuit important la edificarea carierei sale de cel mai inalt nivel.
    Mozart a fost un subiect important pentru Villazon in ultimii trei ani: a inregistrat nu doar aceste patru opere, ci si un album cu arii de concert semnate de Mozart, un repertoriu mai rar abordat, desi lucrarile au valoarea indubitabila a marilor opusuri create de Mozart.

    Figaro-800x800

    Voci frumoase, cu stiinta cantului muzicii mozartiene, diferit de orice altceva din domeniul operei, o gandire muzicala alerta si proaspata – cam asa cred ca ar trebui sa arate o “Nunta a lui Figaro” in prezent la nivel strict auditiv. si asa este si este in versiunea de pe albumul aparut pe 8 iulie 2016, ceea ce se poate descoperi ascultand acest spectacol pe site-ul campaniei Radio Romania Muzical Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-nunta-lui-figaro-de-mozart-noul-cd-lansat-in-iulie-2016/1416541/3261/11

    Promisiuni pentru toamna
    O lista scurta: pentru iubitorii operei, discul Verismo cu  soprana Anna Netrebko in prim plan (care a inregistrat alaturi de sotul ei,  tenorul Yusif Eyvazov, si Orchestra Academiei Nationale Sant Cecilia din Roma, dirijor Antonio Pappano). Cele mai importante arii de soprana din repertoriul verist (Puccini, Giordano, Leoncavallo, Catalani, Boito, Ponchielli) pe un disc care va aparea pe 2 septembrie si poate fi ascultat la Radio Romania Muzical pe 5 septembrie, de la ora 19.00.

    Pentru un public mai larg iubitor de muzica buna: pe 26 august apare Love Story, un disc semnat de pianista Valentina Lisitsa (cunoscuta drept pianista youtube pentru numarul –record de public care-i acceseaza contul) cu teme celebre pentru pian si orchestra din filmele hollywoodiene ale anilor 20-40 ai secolului trecut. La Radio Romania Muzical, pe 29 august, ora 19.00.

    Pentru iubitorii muzicii clasice 100%: albumul Wonderland semnat de pianista germano-japoneza Alice Sara Ott. Lucrari de Edvard Grieg, compozitorul romantic norvegian: evident, celebrul sau concert pentru pian si orchestra, dar si piese pentru pian solo. La Radio Romania Muzical pe 12 septembrie, de la ora 19.00.
    Ksenija Sidorova - Carmen (2016)

  • Tinerețe: înregistrări semnate de pianista Martha Argerich și dirijorul Andris Nelsons

    Ea este un adevarat monstru sacru al pianisticii de astazi, stralucitoare si la 75 ani. El, detinator al unui premiu Grammy, este considerat la 37 ani unul dintre marii dirijori ai timpurilor noastre. Si amandoi se pot lauda cu discuri aparute in ultima vreme.

    Ceva nou, ceva vechi – Martha Argerich Early recordings
    In 5 iunie, Martha Argerich a implinit 75 ani si pentru cei care i-au ascultat recitalurile recente sustinute in compania pianistului Daniel Barenboim, este o demonstratie vie a unei pianistici absolut uluitoare pentru o asemenea varsta. De fapt, pentru orice varsta: genialitatea nu are nevoie de varsta.
    Insa, candva, Martha Argerich a avut 18 ani si inregistra pentru radiodifuziunile publice din Koln si Hamburg; in 1960, Martha Argerich era mai curand o promisiune, laureata unor concursuri importante. Insa consacrarea avea sa vina in 1965, cand cucerea premiul I la Concursul Chopin de la Varsovia, una dintre cele mai grele competitii pentru pianisti.
    In 13 mai 2016, casa Deutsche Grammophon a lansat un disc care reuneste cateva dintre inregistrarile unei Martha Argerich tinere: este cadoul oferit acestei mari pianiste ajunse acum la o respectabila varsta. Si este si un cadou pentru cei care o iubesc pe nonconformista, stralucitoarea si inventiva pianista Martha Argerich: in fond, din anii optzeci ea a ales sa nu mai cante recitaluri solo, ci doar concerte cu orchestra sau muzica de camera – nu-i place sa fie singura pe scena, declara. Iata insa ca acum pe acest album, cuprinzand doua discuri, descoperim un adevarat recital de aproape 90 minute, cu o Martha Argerich tanara care lasa insa sa se vada maiestria pentru care va deveni celebra mai tarziu. Sunt lucrari la care ulterior nu a mai revenit niciodata, raritati repertoriale pentru ea, precum o sonata de Mozart si una de Beethoven. Sunt si lucrari ale unor compozitori cu care ulterior a fost des asociata: Serghei Prokofiev si Maurice Ravel, cu prime versiuni ale unor lucrari la care a revenit ulterior in discografia sa – Prokofiev: Toccata op.11, Sonatele nr.3 si 7; Ravel – Suita Gaspard de la nuit (considerata una dintre cele mai dificile lucrari din intreaga literatura pentru pian) si delicata Sonatina, lucrare care pe mine m-a impresionat cel mai mult.
    Da, in mod cert, genialitatea nu are varsta: Martha Argerich era la fel de stralucitoare la 18 ani, ca si la 25 sau 75 ani….

    argerich early recordings

    Discul Martha Argerich Early Recordings poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni,  4 iulie, de la ora 19.00 sau oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. www.romania-muzical.ro/voteaza2016

    Andris Nelsons – un dirijor de 37 ani si muzica lui Sostakovici
    Pe 27 mai, aceeasi casa Deutsche Grammophon lansa si un nou disc semnat de Andris Nelsons, al doilea din seria “Sostakovici in umbra lui Stalin”. Primul, aparut in vara anului 2015, cuprinzand Simfonia a X-a de sostakovici, a primit in 2016 un premiu Grammy.
    Letonul Andris Nelsons a fost numit in 2013 directorul muzical al unei foarte importante orchestre americane, Orchestra Simfonica din Boston, si contractul sau initial de 5 ani a fost deja prelungit cel putin pana la finalul stagiunii 2021-2022, semn al aprecierii deosebite de care se bucura din partea orchestrei. Din 2017, va fi si directorul Orchestrei Gewandhaus din Leipzig, cu un contract initial pe 5 ani.
    Si bineinteles, dirijeaza si multe alte orchestre foarte mari: in 2015, a condus Orchestra Regala Concertgebouw la Bucuresti, in cadrul Festivalului Enescu, de exemplu.
    Andris Nelsons este unul dintre purtatorii traditiei scolii ruse de dirijat, foarte apreciata de altfel si care a dat o serie de dirijori-model. Are rigoarea acestei scoli, insa si stilul sau personal impetuos, clocotitor. si in plus, cunoaste foarte bine trasaturile specifice diferitelor scoli componistice si nu in ultimul rand, este o persoana foarte placuta si pare foarte apropiat de public: succesul ii este deci asigurat.
    Dupa ce castigat un premiu Grammy cu primul disc din seria “Sostakovici in umbra lui Stalin”, casa Deutsche Grammophon a decis sa extinda proiectele initiale, care erau de a inregistra Simfoniile de la a V-a la a X-a de sostakovici, la intreaga serie de 15 simfonii semnata de compozitorul rus. si planurile nu se opresc aici: Nelsons va inregistra cu Orchestra Filarmonicii din Viena integrala simfoniilor de Beethoven, iar cu Orchestra Gewandhaus din Leipzig, integrala simfoniilor de Bruckner.
    Pe al doilea album din seria “Sostakovici in umbra lui Stalin” regasim Simfoniile a V-a, a VIII-a si a IX-a de sostakovici. Seria urmareste acele simfonii scrise de sostakovici in perioada 1937- 1953, cand Sostakovici avea o relatie incordata si ambigua cu Stalin, penduland intre aclamare si decadere. Iata Simfonia a V-a, asteptata cu interes – era prima lucrare importanta semnata de sostakovici  cu care aparea dupa ce fusese infierat de ziarul Pravda pentru muzica sa decadenta din opera Lady Macbeth din Mtensk prezentata in 1936. Simfonia a V-a este una dintre cele mai cunoscute din creatia lui Sostakovici; una dintre cele mai accesibile este a IX-a, scrisa in 1945. Initial, Simfonia a IX-a trebuia sa celebreze victoria sovieticilor in fata nazistilor, insa sostakovici a renuntat la planurile initiale care prevedeau un aparat coral si orchestral amplu – criticii vestici au vorbit despre o viziune mai curand copilareasca asupra subiectului invocat.

    Alta este situatia Simfoniei a VIII-a, compusa in 1943, primita foarte prost la premiera de autoritatile sovietice. Chiar si sub o titulatura ca “Stalingrad”, simfonia parea prea sumbra; Sostakovici vorbeste prin muzica sa despre suferinta oamenilor trecuti prin desertul comunismului, mai curand decat despre batalia de la Stalingrad. Oricum, simfonia a fost interzisa in Uniunea Sovietica intre anii 1948 si 1956, adica inclusiv dupa moartea lui Stalin din 1953.
    Ceea ce pot spune sigur, este ca muzica lui Sostakovici si mesajul ei mi se par extrem de actuale intr-un context istoric de azi care seamana destul de bine cu perioada premergatoare celui de al doilea razboi mondial. O muzica rascolitoare, trecand cu usurinta de la ingenuitate la drama, admirabil interpretata de la o orchestra foarte buna, cum este Orchestra Simfonica din Boston, sub bagheta unui dirijor care stie exact despre ce e vorba in muzica lui Sostakovici. Cautati muzica pentru momente de reflectie? Ati gasit-o. Si poate vara si perioada de vacanta nu inseamna doar distractie la mare, ci si posibilitatea de a cauta ceva mai bun si pentru suflet….

    nelsons

    Albumul cuprinzand Simfoniile a V-a, a VIII-a si a IX-a de sostakovici, cu Orchestra Simfonica din Boston dirijata de Andris Nelsons poate fi ascultat oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/dirijorul-andris-nelsons-albumul-ostakovici-in-umbra-lui-stalin/1414671/3261/11

    Ambele albume prezentate sunt disponibile in magazinele de specialitate din Romania, magazinul Get music din Bucuresti, pe www.emag.ro si www.getmusic.ro.