Pianista Maria Răduțu și violonistul Ștefan Tarara au lansat anul acesta, în luna iunie, două proiecte discografice. Fiind vorba despre numele a doi muzicieni români (sau de origine română), interesul este, evident, cu atât mai mare.

“Insomnia” pianistei Maria Răduțu

Mai întâi, cine este Maria Răduțu? Un nume foarte cunoscut în anii nouăzeci, când Maria Răduțu era unul dintre copiii-minune ai pianisticii românești. A plecat la studii la Viena și s-a stabilit de 16 ani acolo; practic jumătate din viață și-a trăit-o deja departe de orașul ei natal, București.

În 3 iunie 2016, Maria Răduțu a lansat primul ei disc pentru casa Decca, o reușită în sine, românii care au semnat un contract cu celebra casă de discuri putând fi numărați pe degetele de la o mână. Este un proiect original, cu un concept aparte, intitulat “Insomnia” – și nu, nu sunt strânse, așa cum s-ar crede, piese liniștitoare de noapte, ci piese care să exprime chiar o noapte de insomnie, trecând prin angoase până la o stare de echilibru finală.

„Insomnia a făcut parte din viața ei, în lungile drumuri cu trenuri de noapte între Viena și București, pe care le-a parcurs de multe ori. Și este probabil una dintre stările pe care adulții de astăzi le experimentează cel mai des, din diferite motive ce țin de agitația vieții cotidiene.”

Repertoriu și Stil

Ceea ce este interesant este repertoriul ales de Maria Răduțu pentru a exprima conceptul ei asupra insomniei: lucrări cu tentă romantică, dar și opusuri contemporane.

  • Punctul culminant: Momentul de climax estetic al discului este atins în piesa lui Pēteris Vasks, White Scenery. Vasks este un compozitor leton de 70 de ani, reprezentant al minimalismului baltic.
  • Diversitate sonoră: De la romantismul desuet din Pavana op. 50 de Gabriel Fauré (interpretată pe un pian vechi, cu sunet retro), până la nuanțele jazzy din “Ohne worte” de Christoph Cech.

Este o lume misterioasă, surprinsă de o pianistă care interpretează cu aceeași măiestrie atât Mozart, cât și muzică contemporană.

  • Audio & Interviu: Fragmente de pe discul „Insomnia” sunt accesibile aici.
  • Disponibilitate: Discul poate fi achiziționat și în România, atât în versiune CD, cât și LP.
 
 
radutu

Enescu în interpretarea violonistului Ștefan Tarara

Dacă ar fi să-l asculți vorbind românește, ai spune că nu a părăsit niciodată România. De fapt, însă, Ștefan Tarara s-a născut în urmă cu 30 ani la Heidelberg, în Germania, dintr-o familie de români: el este, deci, cetățean german și nu a studiat deloc limba română, doar a vorbit-o acasă.

Ștefan Tarara este violonistul care în 2014 cucerea premiul I la Concursul internațional George Enescu: deși a reprezentat Germania în concurs, putem spune că el continuă reușita unor nume românești importante, laureați ai Concursului Enescu – de la Ștefan Ruha la Alexandru Tomescu. A interpreta Enescu poate fi o sarcină dificilă pentru un interpret care nu a crescut sau nu a fost în contact cu universul sonor în care a apărut muzica lui Enescu, atât de intim legată de muzica tradițională românească.

Enescu, în același timp un spirit cu valoare universală, este din ce în ce mai des cântat la nivel internațional în ultimii ani și parte din acest reviriment al muzicii sale se datorează și interpreților care au câștigat premii la Concursul Enescu, așa cum este și Ștefan Tarara care anul trecut a lansat un disc pe care se găsea Sonata a III-a în caracter popular românesc. Anul acesta, Ștefan Tarara a adus și continuarea proiectului său Enescu, cu un disc (Childhood Impressions) ce cuprinde primele două sonate pentru vioară și pian și Suita “Impresii din copilărie”.

Ștefan Tarara este un violonist tehnic, inteligent și sensibil: nu întâmplător unul dintre cei mai cunoscuți, la nivel global, profesori de vioară din timpurile noastre, Zakhar Bron, l-a ales să-i fie asistent – ceea ce în sine este o performanță majoră pentru Ștefan Tarara. Cântă cu emfază și este extrem de convingător; pe de altă parte, are și capacitatea de a pătrunde adânc în măruntaiele unei partiții – așa că versiunea sa pentru Enescu este limpede, interesantă, captivantă. În fond, Sonata I pentru vioară și pian de Enescu este atât de rar înregistrată: versiunea lui Tarara poate fi un interesant punct de reper.

  • Fragmente de pe discul Childhood Impressions și un interviu cu Ștefan Tarara pot fi ascultate aici: http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/interviurile-radio-romania-muzical-cu-violonistul-tefan-tarara/1425091/3261/11

 

tarara

Noutăți de toamnă

Lunile septembrie, octombrie și noiembrie sunt extrem de interesante din punct de vedere al noutăților discografice pe care le propun.

Iată câteva exemple:

  • În luna septembrie: s-au lansat un album cu arii de Gioachino Rossini, semnat de Franco Fagioli, un contratenor care tinde să devină o vedetă a teatrului liric contemporan, și un disc cu muzică contemporană care cuprinde chiar ultima lucrare pe care a semnat-o regretatul compozitor de muzică de film James Horner, stins din viață într-un accident aviatic anul trecut (James Horner a scris coloanele sonore de la „Titanic” și „Avatar”, printre altele). Tot la finalul lunii septembrie a apărut și un CD cuprinzând concerte pentru violoncel și orchestră de Dmitri Șostakovici, solista fiind extrem de talentata americană Alisa Weilerstein, recunoscută pentru interpretările sale pline de entuziasm și energie.

  • În 7 octombrie: a apărut mult-așteptatul album Liszt semnat de pianistul rus Daniil Trifonov, care la 25 ani a strâns deja o colecție impresionantă de premii ale industriei discografice: integrala studiilor de Liszt pe acest dublu CD, cu acest pianist extrem de talentat, pe care-l vom putea asculta live și la București anul viitor, în cadrul Festivalului Enescu.

Alte lansări programate în luna octombrie:

  • Ceaikovski cu Orchestra Filarmonicii Cehe, dirijor Semyon Bychkov;

  • Dansurile slave de Dvořák cu aceeași orchestră, condusă însă de Jiří Bělohlávek;

  • Bach cu violonistul Nemanja Radulović (câștigător al concursului Enescu în 2001);

  • Concertele nr. 17 și 25 de Mozart cu pianista Mitsuko Uchida;

  • Lucrări de Giovanni Pierluigi da Palestrina cu Corul Capelei Sixtine din Roma;

  • Un disc cu lucrări clasice având ca temă Halloween-ul în interpretarea Orchestrei Simfonice din Montreal, dirijor Kent Nagano;

  • Un disc aniversar Ennio Morricone, cu ocazia aniversării a 60 ani de carieră;

  • Un disc Vivaldi cu o tânără de 17 ani care cântă excepțional la blockflöte, Lucie Horsch;

  • „Winter” cu minunatul ansamblu coral englez Voces8;

  • Un disc de recital al tenorului super-vedetă Roberto Alagna, intitulat Malèna, după numele fiicei sale de 2 ani și jumătate (canzonete și cântece italiene).

O recoltă bogată, aș zice…

 
 
foto cover: (c) unsplash