Ceasca de cultura

Autor: omdecultură

  • InTrecerea Anilor

    Sambata trecuta publicul a inclinat balanta in favoarea anilor ’70.
    Asa incat, pe 12 noiembrie, se vor infrunta la inTrecerea Anilor decadele ’70, perioada condusa de Sabina, si anii ’90, condusi de Iulia.
    Doina Spataru, Petre Geambasu, Pasarea Colibri, Lora, Daniela Condurache, Gheorghe Rosoga si campioanele mondiale si olimpice la canotaj: Sanda Toma si Doina Ignat sunt invitatii de onoare ai lui Mircea Radu din acest weekend.
    Hiturile lui Bob Marley si Scorpions vor intra in concurs in interpretarea unor indragiti artisti romani. Cine sunt cei care se ascund sub masca, veti afla sambata, de la ora 21.00.
    Trimiteti SMS la 1388 si sustineti-va favoritii pe toata durata emisiunii!
     

  • Care sunt nominalizările la premiile Academiei de Film Europene

    "Melancholia", de Lars von Trier, "Le gamin au velo", de fratii Dardenne, si "Discursul regelui", de Tom Hooper, se numara printre peliculele nominalizate la premiile Academiei de Film Europene (EFA) ce vor fi acordate pe 3 decembrie la Berlin.
    Nominalizarile la cea de-a 24-a editie a premiilor EFA au fost anuntate sambata, in cadrul Festivalului de Film European de la Sevilla. Urmeaza ca cei peste 2.400 de membri ai Academiei europene sa ii desemneze prin vot pe castigatorii ce vor fi anuntati la gala de pe 3 decembrie, informeaza site-ul EFA.
    Trofeul pentru cel mai bun film european este disputat anul acesta de "The Artist" (Franta), de Michel Hazanavicius, "Le gamin au velo/ Boy with a Bike" (Belgia/ Franta/ Italia), in regia fratilor Jean-Pierre si Luc Dardenne, "Le Havre" (Finlanda/ Franta/ Germania), de Aki Kaurismäki, "In a Better World" (Danemarca), de Susanne Bier, premiat cu Oscarul pentru cel mai bun film strain anul acesta, "Discursul regelui" de Tom Hooper, laureatul Oscarului pentru cel mai bun film 2011, si "Melancholia", de Lars von Trier.
    Lars von Trier, Jean-Pierre si Luc Dardenne, Susanne Bier, Aki Kaurismäki concureaza la premiul pentru cel mai bun regizor european alaturi de maghiarul Béla Tarr, nominalizat pentru "The Turin Horse" (Marele premiu al juriului si premiul FIPRESCI la Berlinala).
    La categoria cea mai buna actrita, au fost nominalizate Kirsten Dunst si Charlotte Gainsbourg pentru "Melancholia, partitura care i-a adus lui Dunst premiul pentru interpretare feminina la Cannes anul acesta, alaturi de Tilda Swinton, Cécile de France si Nadezhda Markina.
    Jean Dujardin din "The Artist", premiat de asemenea la Cannes, va concura cu laureatul Oscarului Colin Firth, pentru "Discursul regelui", la trofeul EFA pentru cel mai bun actor.
    Lungmetrajul "Loverboy", de Catalin Mitulescu, s-a aflat anul acesta pe lista celor 45 de filme propuse anul acesta pentru o nominalizare la premiile Academiei de Film Europene, considerate Oscarurile europene. in schimb, Romania este reprezentata printre nominalizarile la categoria de scurtmetraj cu "Derby" de Paul Negoescu si "Apele tac", de Anca Miruna Lazarescu.
    Prezentam in continuare lista completa a nominalizarilor la premiile Academiei Europene de Film 2011
    Premiul pentru cel mai bun film: "The Artist", "Le gamin au velo", "Le Havre", "In a Better World", "Discursul regelui" si "Melancholia".
    Premiul pentru cel mai bun regizor: Lars von Trier("Melancholia"), Jean-Pierre si Luc Dardenne ("Le gamin au velo"), Susanne Bier("In a Better World"), Aki Kaurismäki ("Le Havre") si Béla Tarr ("The Turin Horse")
    Premiul pentru cea mai buna actrita: Kirsten Dunst ("Melancholia"), Charlotte Gainsbourg ("Melancholia"), Cécile de France ("Le gamin au velo"), Nadezhda Markina ("Elena") si Tilda Swinton ("We Need to Talk About Kevin")
    Premiul pentru cel mai bun actor: Jean Dujardin ("The Artist"), Colin Firth ("Discursul regelui"), Mikael Persbrandt ("In a Better World"), Michel Piccoli ("Habemus Papam") si André Wilms ("Le Havre")
    Premiul pentru cel mai bun scenariu: Jean-Pierre si Luc Dardenne ("Le gamin au velo"), Anders Thomas Jensen ("In a Better World"), Aki Kaurismäki ("Le Havre") si Lars von Trier ("Melancholia")
    Premiul Carlo din Palma pentru cea mai buna imagine: Manuel Alberto Claro ("Melancholia", Fred Kelemen ("The Turin Horse"), Guillaume Schiffman ("The Artist") si Adam Sikora ("Essential Killing")
    Premiul pentru cel mai bun montaj: Tariq Anwar ("Discursul regelui"), Mathilde Bonnefoy ("Three"), Molly Malene Stensgaard ("Melancholia")
    Premiul pentru cea mai buna scenografie: Paola Bizzarri ("Habemus Papam"), Antxón Gómez ("La piel que habito"), Jette Lehmann (Melancholia).
    Premiul pentru cea mai buna coloana sonora: Ludovic Bource (The Artist), Alexandre Desplat ("Discursul regelui"), Alberto Iglesias ("La piel que habito"), Mihály Vig for ("The Turin Horse")
    Premiul FIPRESCI pentru cea mai buna descoperire cinematografica: "Breathing/ Atmen" (Austria), de Karl Markovics, "Michael" (Austria), de Markus Schleinzer, "Nothing’s All Bad" (Danemarca), de Mikkel Munch-Fals, "Oxygen/ Adem" (Belgia/ Oalnda), de Hans Van Nuffel, si "Tilva Roš" (Serbia), de Nikola Ležaic.
    Premiul Arte pentru cel mai bun documentar: "Pina" (Germania), de Wim Wenders, "Position Among The Stars" (Olanda), de Leonard Retel Helmrich, si "Vivan Las Antipodas" (Germania/ Argentina/ Chile/ Olanda), de Victor Kossakovsky.
    Premiul pentru cea mai buna animatie: "Le Chat du rabin/ The Rabbi’s Cat" (Franta), de Antoine Delesvaux si Joann Sfar, "Chico & Rita" (Spania/ Insula Man), de Tono Errando, Javier Mariscal si Fernando Trueba, si "Une vie de chat/ A Cat in Paris" (Franta/ Belgia), de Jean-Loup Felicioli si Alain Gagnol.
    Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj: "Derby", de Paul Negoescu, "Apele tac", de Anca Miruna Lazarescu, "The Whole Family", de Terry Gilliam, "Berik", de Daniel Joseph Borgman, "Frozen Stories", de Grzegorz Jaroszuk, "The Great Race", de Kote Camacho, "Hypercrisis", de Josef Dabernig, "Incident by a Bank", de Ruben Östlund, "Jessi", de Mariejosephin Schneider, "Little Children, Big Words", de Lisa James Larsson, "Out/ Tse", de Roee Rosen, "Paparazzi", de Piotr Bernas, "Sundays/ Dimanches", de Valery Rosier, "The Unliving", de Hugo Lilja, si "The Wolves/ I lupi", de Alberto De Michele

  • PdC (3)

    Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu.
    Inim-ar spune da, cugetul nu.
    Te-ai asteptat valtoarea sa ma ia
    Si sa ma arda in dogoarea ta.
    De unde te-ai ivit sa ma-presori
    Cu-atatea stele si cu atati fiori?
    Nu ti-ai dat seama, si de-abia
    Vedeam si eu ca ai putea
    Sa fii copila mea.
    Simtirea dragostei, ades nebuna, 
    Razletele streine le-mpreuna,
    Si varstele le face deopotriva.
    Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
    Esti tanara, trufasa si frumoasa.
    Ma vrei al tau si-atat, si nu-ti mai pasa
    De toti ai tai, de toti ai mei,
    Jertfiti unei femei.
    Ai vrut sa te desfaci dintre dantele,
    Sa mi te dai ca versurile mele.
    Betia te prinsese de o data,
    Si vreai sa fii a mea de tot si toata, 
    Calcand o pravila, uitand
    Ca ai iesi din rand.
    Si te-am facut sa suferi, stiu,
    In ce aveai in tine mai zvacnit si viu.
    M-am prefacut ca nu-nteleg, 
    Ca sa ramai ce esti, si eu intreg,
    Si te-am jignit cu voie, sa ma ierti,
    Poti sa blestemi si sa ma certi
    Din departarea care iti ascunde,
    Cu plansi ochi, si coapsele rotunde. 
    Tudor ARGHEZI – Dragoste tarzie

  • InTrecerea Anilor

    Sambata, ora 21.00, la TVR 1, Mircea Radu pune fata in fata doua decenii aflate in apropiere din punct de vedere cronologic, doua decenii vecine, dar foarte diferite dintr-o multime de alte motive: anii ‘70 si anii ’80.
    Publicul din platou, dar si telespectatorii vor putea decide invingatoarea dintre echipele Sabinei Branduse, respectiv Mariei Movileanu. Fiecare dintre cele doua tinere "defileaza" cu reprezentanti de exceptie ai decadelor pe care le conduc, pentru a atrage voturile publicului. Sa fie oare Benone Sinulescu sau Maria Butaciu mai aproape de sufletul romanilor? Va reusi Miki, interpretand celebra "Du-ma acasa, mai, tramvai" a maestrului Gica Petrescu, sa-l invinga pe Mihai Constantinescu si a sa melodie "Sus in deal"?
    Confruntarea celor doi capitani de echipa va incinge, cu siguranta, atmosfera de la inTrecerea anilor: Sabina promite sa devina, pret de cateva minute, insasi "Lady Marmalade", iar Maria ii va da replica printr-un show de forta, declarand sus si tare: "I Love Rock’n Roll".
    "Pastila de umor" aduce in platoul inTrecerii anilor doua valori incontestabile ale comediei romanesti: reprezentand anii ’70, Tamara Buciuceanu Botez dezvaluie publicului secretul siluetei sale de invidiat: "Noi seara nu mancam". Pentru echipa adversa, Marin Moraru vine cu recomandari… de sezon – "Aspirina si piramidonul".
    Seara va fi completata cu un moment exceptional de gimnastica aerobica realizat de Marcela Fumea si elevii sai, un scheci interpretat de Ion Haiduc, precum si o parodie marca Radu Micu – "Sunt doar un picolo". in plus, Mircea Radu propune o competitie inedita: cea mai… proasta piesa a anilor ‘70 si ’80.

  • „REQUIEM. Nu stii nimic despre mine” – spectacol/turneu caritabil extraordinar

    “REQUIEM. Nu stii nimic despre mine”, este un spectacol extraordinar de dans contemporan, destinat strangerii de fonduri pentru Japonia, grav afectata de cutremurul din 11 martie.  Spectacolul, special creat pentru acest eveniment de catre artistii Motoko Hirayama (Japonia) si Razvan Mazilu (Romania), pe partitura muzicala “Requiem” a compozitorului britanic Kerl Jenkins, va avea loc in Bucuresti la teatrul Odeon pe 25, 26 si 27 noiembrie, Craiova la Teatrul National "Marin Sorescu"-29 noiembrie, Sibiu la teatrul National "Radu Stanca"-30 noiembrie, Cluj la Opera Maghiara -1 decembrie si in Timisoara pe 3 decembrie la Teatrul National "Mihai Eminescu".
    “Requiem. Nu stii nimic despre mine”, o premiera la nivel mondial, este un spectacol  de dans contemporan ce aduce la rampa povestea unei intalniri, cea dintre doi dansatori din doua colturi ale lumii care, initial, nu se cunosc, dar care re-descopera impreuna dansul si viata. Toate fondurile obtinute ca urmare a organizarii spectacolelor vor fi directionate catre Fondul de Asistenta pentru victimele dezastrului din Japonia.

    Motoko Hirayama, un spirit liber din Tara Soarelui Rasare
    Liber de canoane, dansul contemporan este un teren al personalitatilor curajoase, puternice, care gasesc mereu noi terenuri de explorat. Iar Motoko Hirayama, dansatoare, coregrafa si profesor asociat al Universitatii din Tsukuba nu face exceptie. Este una din figurile marcante ale dansului si coregrafiei din tara ei natala, unde a castigat nenumarate premii importante, cum ar fi Premiul Nakagawa Einosuke (2006), Premiul Asahi pentru Arte Interpretative (2008) si Premiul de incurajare a Tinerilor Artisti, decernat de Ministerul Educatiei, al Culturii, al Sportului si al Tehnologiei din Japonia (2009). 
    Nascuta in provincia Aichi, in Japonia, Motoko a inceput sa studieze baletul la varsta de 5 ani. Licentiata a Facultatii de Educatie Fizica din cadrul Universitatii din Tsukuba, si-a obtinut masteratul in Metode de antrenament. in timpul studentiei, Motoko a descoperit dansul contemporan, iar dupa absolvire, s-a alaturat unei renumite companii exclusiv feminine de dans contemporan din Tokyo, H-Art Chaos, in cadrul careia a dansat timp de 7 ani. 
    In 1999, Motoko a obtinut atat Medalia de Aur, cat si Premiul Vaslav Nijinsky la Dans Modern la editia a treia a Concursului International de Balet si Dans Modern din Japonia. in urma acestui fapt, in 2001, Motoko a studiat in cadrul companiei de dans contemporane Ultima Vez din Belgia, ca o participanta a programului de studiu in strainatate pentru artisti, sustinut de guvernul japonez. Dupa ce a revenit in Japonia, Motoko si-a cladit o cariera de succes in calitate de dansatoare si coregrafa independenta. 
    Printre activitatile recente ale lui Motoko se numara rolul principal „Aleasa” in spectacolul de dans „Le Sacre du Printemps” de Vaslav Nijinsky, la inaugurarea Centrului de Arte Interpretative Hyogo, in 2005, si punerea in scena a one-woman-show-ului ei clasic „Revelation” din 2006, despre Svetlana Zaharova, Prima Balerina a Baletului Balsoi, devenind prima coregrafa din Japonia care sa colaboreze cu Baletul Balsoi. De asemenea, Motoko a fost o invitata permanenta, atat in calitate de coregraf, cat si de dansator, la prestigiosul New National Theater din Tokyo (NNTT), inca din 2003. Toate cele patru spectacole ale ei de la NNTT („Chaconne”, „Butterfly”, „Life Casting” si „Le Sacre du Printemps”) au fost reproduse, ca o dovada a popularitatii ei deosebite si a interesului din partea publicului. 
    Pe plan international, Motoko a creat coregrafii pentru dansatori importanti de la American Ballet Theatre, San Francisco Ballet si Baletul Balsoi si a colaborat cu renumitul coregraf israelian Imbal Pinto. 
    Experimentele lui Motoko merg si mai departe, incluzand colaborari cu muzicieni si artisti vizuali, respectiv coregrafii ale unor musicaluri. A fost coregraf colaborator pentru echipa nationala de inot sincron a Japoniei, unde a conceput un duet care le-a adus japonezilor o medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008). in plus, Motoko a colaborat ca dansatoare in proiecte de cercetare experimentala, inclusiv la un proiect care explora dansul in conditii de forta gravitationala 0 si la un proiect care utiliza captarea miscarilor pentru a crea un sistem automat de creatie pentru coregrafi, bazat pe grafica 3D.
    In 2002, Motoko a devenit profesoara a Universitatii din Tsukuba; aici, sustine cursuri de dans, implicandu-se in indrumarea noilor generatii de tineri dansatori. in calitate de cercetatoare a dansului, continua sa exploreze noi modalitati si metode pentru a aprofunda constientizarea propriului trup, facilitand procesul de adaptare a tinerilor dansatori la noi stiluri de dans. De asemenea, Motoko este o profesoara de workshopuri pentru profesionisti extrem de solicitata. 
    Motoko e o personalitate de top pe scena dansului japonez si continua sa caute noi cai de expresie, pastrandu-si neschimbat spiritul indraznet, inovator si liber. 

    Razvan Mazilu, artistul-provocare 
    Razvan Mazilu e un artist complet, care a contribuit decisiv la popularizarea dansului contemporan si a teatrului dans ca forme de expresie fundamentale in Romania. 
    Lansand in mod constant experimente teatral-coregrafice alternative care sa provoace publicul, Razvan Mazilu se straduieste, cu indrazneala, sa ridice standardele artelor interpretative din Romania, aducandu-le la un nivel international. 
    Si-a inceput cariera in calitate de regizor, pe cand era inca student la Coregrafie. Ulterior, dupa ce a ajuns un dansator apreciat pe plan national, Mazilu a avut un aport major in schimbarea perceptiei publicului romanesc si a criticilor despre dans. 
    Mazilu a fost primul artist care a regizat un spectacol de teatru-dans in Romania, „Dama cu camelii”, in care a distribuit-o pe reputata actrita de renume international Maia Morgenstern. 
    E primul balerin roman care a realizat un one-man-show, in care a interpretat patru importante personaje din opera lui William Shakespeare, intr-un spectacol de o ora.
    Totodata, Mazilu este primul coregraf roman care a oferit un spatiu permanent dansului profesionist intr-un teatru de repertoriu – Teatrul Odeon din Bucuresti, intr-o incercare de a demonstra ca teatrul si dansul se imbina in mod armonios pe scena – o incercare incununata de succes.
    De la balet la teatru dans, de la musicaluri si teatru cabaret la spectacole coregrafice, de la tango la dansuri clasice, implicat fie in calitate de dansator, fie ca regizor, coregraf, actor sau scenarist, Razvan Mazilu se regaseste cu naturalete in toate aceste ipostaze, ramanand credincios adevaratei sale structuri: aceea de artist autentic. 

  • InTrecerea Anilor

    Dupa o seara în care batalia pentru a merge mai departe la "ÎnTrecerea Anilor" s-a dat într-un mod aproape nedrept pentru anii ’60, echipa anilor 2000 a convins publicul din studio si pe cel de-acasa s-o voteze.
    Muzica si stilul de dans care sunt mai aprope de zilele noastre au zdrobit muzica si stilul de dans al anilor ’60.
    Sâmbata aceasta, în 29 octombrie, de la ora 21.00, este rândul anilor ’70 sa înfrunte decada 2000.
    Printre invitatii din acest weekend se numara: Gigi Marga, Andra, Adriana Trandafir, Ovi, Mariana Ionescu Capitanescu si Gheorghe Turda. Iar arbitrii vor fi: Cristian Balaj si Nicolae Rainea. Vor mai fi prezenti Duffy si Bee Gees, sub masca unor îndragiti solisti români. Cine sunt ei? Descoperiti sâmbata, de la ora 21.00… 🙂
     
     

  • PdC (2)

    Voiam sa raman in septembrie
    pe plaja pustie si palida, 
    voiam sa ma-ncarc de cenusa
    cocorilor mei nestatornici
    si vantul greoi sa-mi adoarma
    in plete cu apa navoade;
    voiam sa-mi aprind intr-o noapte
    tigara mai alba ca luna,
    si-n jurul meu – nimeni, doar marea
    cu forta-i ascunsa si grava;
    voiam sa raman in septembrie,
    prezenta la trecerea timpului,
    cu-o mana in arbori, cu alta-n
    nisipul carunt – si sa lunec
    o data cu vara in toamna…
    Dar mie imi sunt sorocite, 
    pesemne, plecari mai dramatice.
    Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
    cu sufletul nepregatit,
    cum dat mi-e sa plec din iubire
    cand inca mai am de iubit…

    Nina CASSIAN – Voiam sa raman in septembrie 

  • Poemul din Ceașcă (1)

    "Tramvaiul trece prin fata spitalului,
    Iar in fata camerei mele
    Se schimba macazul.
    M-am obisnuit cu acest zgomot feroviar,
    Dar uneori, noaptea,
    imi da tresariri.
    Uneori, noaptea, cand
    Cu chiu cu vai reusesc sa atipesc,
    Suna ca o bubuitura.
    Mi se pare ca din fiecare tramvai
    Coboara un om si vine in fuga
    Sa ne aduca o veste.
    Imi bate la usa:
    Cine e, intreb eu plin de speranta
    Intra!
    – Sunt eu, macazul.
    Te anunt ca a trecut si tramvaiul 14."

    Marin SORESCU – Macazul

  • Cina

            Dupa o legenda, se spune ca un prieten al lui Newton, doctorul Wiliam Stukeley, a fost invitat de savant sa cineze impreuna. Uitat in sufragerie, doctorul astepta cu nerabdare ca Newton sa apara din cabinetul sau de lucru.         Dar vremea trecea, apetitul lui Stukeley se marea si, cum era singurul invitat, doctorul birui in cele din urma canoanele, se aseza singur la masa si consuma la repezeala un pui bine rumenit. Satul, Stukeley acoperi farfuria cu vestigiile puiului cu un clopot de argint si pleca. 
            Intr-un tarziu, isi facu aparitia in sufragerie si Newton care, indreptandu-se grabit spre masa, declara insotitorilor ca are o pofta de mancare strasnica. Se aseza la masa, ridica iute clopotul de argint, dar zarind oasele puiului, se scula si lovindu-se cu palma peste frunte, zise:
            -Poftim, am uitat ca cinasem! Si se inapoie in graba in cabinetul de lucru. 

  • Fragmente

    Progresul, doamnelor si domnilor, e o idee falsa. E, poate, cea mai mare superstitie. Pe cat de comoda, pe atat de periculoasa. Sigur, exista progres in stiinta, in tehnica, in tot ceea ce se leaga de confort, de viteza. Dar am progresat, oare, si sufleteste? Mie imi e greu sa cred ca pe autostrazi suntem mai aproape de sensul vietii decat erau grecii pe cararile unde zeii treceau pe urmele caprelor. Evident, in afara de sfinti, nimeni n-ar dori sa se intoarca in grote. si cine ar avea chef sa se foloseasca de o caruta ca sa ajunga la Paris? Numai ca problema ar trebui pusa altfel. Nu e insotit, oare, progresul stiintific, tehnic de un dramatic regres interior? Civilizatia a facut din noi niste maniaci ai informatiilor. Vrem sa stim ce s-a intamplat pe mapamond in ultimele cinci minute. si nu e exclus sa vedem intr-o zi niste sinucideri transmise in direct. 
    A cauta sensul vietii e, poate, primul pas pentru a intelege ceva periculos; anume ca viata are sens doar cata vreme nu incerci sa-l afli. Daca te scoli dimineata si te grabesti sa te imbraci si sa pleci dupa treburi, nu e niciun pericol. “Odiosul eu” nu-ti pune probleme. Sta atipit sub grijile si supararile zilnice. Dar cand privesti cerul, cu gandul ca intr-o zi nu o sa-l mai vezi, si incepi sa cauti un rost alergaturilor tale, vanitatilor si ambitiilor din urma ta, esti deja in primejdie. Se apropie momentul cand vei deveni si agasat, si obsedat de tine insuti.
    Gide era de parere ca e primejdios sa te cunosti prea bine, ca e daunator sa te studiezi prea mult. si ma tem ca e ceva adevarat aici. Presupun ca acum stiu ce a vazut Narcis cand s-a uitat mai bine in adancul fantanii. Nu chipul sau! Ceea ce l-a inlantuit intr-o vraja funesta a fost ce a zarit dincolo de chipul sau. Nimicul. Neantul care se casca dincolo de sine. Din acel moment, osanda decisa de Nemesis a devenit definitiva.
    Banuiesc ca Narcis a inteles ceva ce legenda nu spune. si anume ca a te cunoaste nu inseamna a cunoaste ce esti, ci a cunoaste ce nu vei mai fi. Adevar care intotdeauna pedepseste pe cel care-l descopera.
    Viata a avut un sens cata vreme n-am tinut sa-i dau unul. in clipa in care am incercat s-o fac, mi-a sunat in urechi, ironica, vorba Eclesiastului despre desertaciune.
     
    Octavian Paler- Calomnii mitologice (Farame din conferinte nerostite)