„REQUIEM. Nu știi nimic despre mine”, este un spectacol extraordinar de dans contemporan, destinat strângerii de fonduri pentru Japonia, grav afectată de cutremurul din 11 martie. Spectacolul, special creat pentru acest eveniment de către artiștii Motoko Hirayama (Japonia) și Răzvan Mazilu (România), pe partitura muzicală „Requiem” a compozitorului britanic Karl Jenkins, va avea loc în București la Teatrul Odeon pe 25, 26 și 27 noiembrie, Craiova la Teatrul Național „Marin Sorescu” – 29 noiembrie, Sibiu la Teatrul Național „Radu Stanca” – 30 noiembrie, Cluj la Opera Maghiară – 1 decembrie și în Timișoara pe 3 decembrie la Teatrul Național „Mihai Eminescu”.

„Requiem. Nu știi nimic despre mine”, o premieră la nivel mondial, este un spectacol de dans contemporan ce aduce la rampă povestea unei întâlniri, cea dintre doi dansatori din două colțuri ale lumii care, inițial, nu se cunosc, dar care re-descoperă împreună dansul și viața. Toate fondurile obținute ca urmare a organizării spectacolelor vor fi direcționate către Fondul de Asistență pentru victimele dezastrului din Japonia.

Motoko Hirayama, un spirit liber din Țara Soarelui Răsare

Liber de canoane, dansul contemporan este un teren al personalităților curajoase, puternice, care găsesc mereu noi terenuri de explorat. Iar Motoko Hirayama, dansatoare, coregrafă și profesor asociat al Universității din Tsukuba nu face excepție. Este una din figurile marcante ale dansului și coregrafiei din țara ei natală, unde a câștigat nenumărate premii importante, cum ar fi Premiul Nakagawa Einosuke (2006), Premiul Asahi pentru Arte Interpretative (2008) și Premiul de încurajare a Tinerilor Artiști, decernat de Ministerul Educației, al Culturii, al Sportului și al Tehnologiei din Japonia (2009).

Născută în provincia Aichi, în Japonia, Motoko a început să studieze baletul la vârsta de 5 ani. Licențiată a Facultății de Educație Fizică din cadrul Universității din Tsukuba, și-a obținut masteratul în Metode de antrenament. În timpul studenției, Motoko a descoperit dansul contemporan, iar după absolvire, s-a alăturat unei renumite companii exclusiv feminine de dans contemporan din Tokyo, H-Art Chaos, în cadrul căreia a dansat timp de 7 ani.

În 1999, Motoko a obținut atât Medalia de Aur, cât și Premiul Vaslav Nijinsky la Dans Modern la ediția a treia a Concursului Internațional de Balet și Dans Modern din Japonia. În urma acestui fapt, în 2001, Motoko a studiat în cadrul companiei de dans contemporane Ultima Vez din Belgia, ca participantă a programului de studiu în străinătate pentru artiști, susținut de guvernul japonez. După ce a revenit în Japonia, Motoko și-a clădit o carieră de succes în calitate de dansatoare și coregrafă independentă.

Printre activitățile recente ale lui Motoko se numără rolul principal „Aleasa” în spectacolul de dans „Le Sacre du Printemps” de Vaslav Nijinsky, la inaugurarea Centrului de Arte Interpretative Hyogo, în 2005, și punerea în scenă a one-woman-show-ului ei clasic „Revelation” din 2006, despre Svetlana Zaharova, prima balerină a Baletului Balșoi, devenind prima coregrafă din Japonia care să colaboreze cu Baletul Balșoi. De asemenea, Motoko a fost o invitată permanentă, atât în calitate de coregraf, cât și de dansator, la prestigiosul New National Theater din Tokyo (NNTT), încă din 2003. Toate cele patru spectacole ale ei de la NNTT („Chaconne”, „Butterfly”, „Life Casting” și „Le Sacre du Printemps”) au fost reproduse, ca o dovadă a popularității ei deosebite și a interesului din partea publicului.

Pe plan internațional, Motoko a creat coregrafii pentru dansatori importanți de la American Ballet Theatre, San Francisco Ballet și Baletul Balșoi și a colaborat cu renumitul coregraf israelian Imbal Pinto.

Experimentele lui Motoko merg și mai departe, incluzând colaborări cu muzicieni și artiști vizuali, respectiv coregrafii ale unor musicaluri. A fost coregraf colaborator pentru echipa națională de înot sincron a Japoniei, unde a conceput un duet care le-a adus japonezilor o medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008). În plus, Motoko a colaborat ca dansatoare în proiecte de cercetare experimentală, inclusiv la un proiect care explora dansul în condiții de forță gravitațională 0 și la un proiect care utiliza captarea mișcărilor pentru a crea un sistem automat de creație pentru coregrafi, bazat pe grafică 3D.

În 2002, Motoko a devenit profesoară a Universității din Tsukuba; aici, susține cursuri de dans, implicându-se în îndrumarea noilor generații de tineri dansatori. În calitate de cercetătoare a dansului, continuă să exploreze noi modalități și metode pentru a aprofunda conștientizarea propriului trup, facilitând procesul de adaptare a tinerilor dansatori la noi stiluri de dans. De asemenea, Motoko este o profesoară de workshopuri pentru profesioniști extrem de solicitată.

Motoko e o personalitate de top pe scena dansului japonez și continuă să caute noi căi de expresie, păstrându-și neschimbat spiritul îndrăzneț, inovator și liber.

Răzvan Mazilu, artistul-provocare

Răzvan Mazilu e un artist complet, care a contribuit decisiv la popularizarea dansului contemporan și a teatrului dans ca forme de expresie fundamentale în România.

Lansând în mod constant experimente teatral-coregrafice alternative care să provoace publicul, Răzvan Mazilu se străduiește, cu îndrăzneală, să ridice standardele artelor interpretative din România, aducându-le la un nivel internațional.

Și-a început cariera în calitate de regizor, pe când era încă student la Coregrafie. Ulterior, după ce a ajuns un dansator apreciat pe plan național, Mazilu a avut un aport major în schimbarea percepției publicului românesc și a criticilor despre dans.

Mazilu a fost primul artist care a regizat un spectacol de teatru-dans în România, „Dama cu camelii”, în care a distribuit-o pe reputata actriță de renume internațional Maia Morgenstern.

E primul balerin român care a realizat un one-man-show, în care a interpretat patru importante personaje din opera lui William Shakespeare, într-un spectacol de o oră.

Totodată, Mazilu este primul coregraf român care a oferit un spațiu permanent dansului profesionist într-un teatru de repertoriu – Teatrul Odeon din București, într-o încercare de a demonstra că teatrul și dansul se îmbină în mod armonios pe scenă – o încercare încununată de succes.

De la balet la teatru-dans, de la musicaluri și teatru cabaret la spectacole coregrafice, de la tango la dansuri clasice, implicat fie în calitate de dansator, fie ca regizor, coregraf, actor sau scenarist, Răzvan Mazilu se regăsește cu naturalețe în toate aceste ipostaze, rămânând credincios adevăratei sale structuri: aceea de artist autentic.