Despre menajeria în care trăim – Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu şpiţul
Nu oricine poate sa abordeze satira politica in scris, la fel cum nu oricine este dispus sa o digere. Se cere, nu doar un simt al ironiei extrem de dezvoltat, o cunoastere in profunzime a structurii unui popor, a mecanismelor sale de functionare, ci si o aplecare spre autoironie demna de maestrii in (…)
Citeşte mai mult
Bucătaria cu vedere spre tine
Pe tine te iubesc-ul te-a privit de fiecare data de la o oarecare distanta.
Te-ai apropiat de cateva ori de el, suficient incat sa iti doresti sa ramai, insa frica ti-a fost mai puternica.
Ce nu te omoară, te poate face nostalgic – Sînt o baba comunistă
Trecutul nostru comunist este o sursa inepuizabila de inspiratie, fie ca ne place sa o recunoastem, fie ca nu ne place. S-a trait atat de intens pe furis atunci, incat, chiar si dupa zeci de ani de la caderea sistemului, amintirile cu iz de perioada ceausista isi fac (…)
Citeşte mai mult
Ca de obicei
Ca de obicei, imi fluturam genele nerimelate si stateam picior peste picior in vis.
Ca de obicei, erai si tu, tot picior peste picior, iti fumai tigara si ma venerai de la o oarecare distanta reglementata de codul-bunelor-maniere-in-vis.
Ca de obicei, m-am trezit si m-am frecat la (…)
Citeşte mai mult
Tristețea în vizită la cafenea – Gabriel
Teatrul in cafenele nu mai este de multa vreme o experienta inedita. Este, pur si si simplu, o alta forma de teatru pentru cei care au chef de asa ceva intr-un spatiu mai relaxat. Nu este atat de amuzant pentru nefumatori, pentru ca fumatorii se simt liberi in orice moment sa isi aprinda (…)
Citeşte mai mult