Din seria "Masinile Comunismului", doua poze color din 1977 aratand Fiaturi 125. Masina, foarte populara pentru elita sociala anilor 70, a fost importata in 250 exemplare pentru vanzare pe piata libera, numar care nu include exemplare destinate institutiilor sau importate neoficial. Paralel, au sosit in tara 250 Fiaturi 124, un celebru proprietar fiind soferul de curse Alexe de Vassal, masina fiind si astazi in stare excelenta.
Categorie: Viata
-
Fiat 125
-
Document fiscalizat LEONIDA & Co
Arhiva AUTOMOBILIA s-a imbogatit astazi cu un document fiscalizat depus la Tribunalul Ilfov in anul 1930 de avocatul firmei auto LEONIDA & Co . Cladirile atelierelor LEONIDA & Co exista si astazi in Pta Victoriei (Bd. Aviatorilor). Firma solicita un expert care sa constate starea perfecta de functionare a automobilului reparat in atelierele LEONIDA & Co. Faptul ca automobilele ajungeau din Braila in capitala pentru reparatii prezinta indirect inexistenta unor ateliere auto in zona respectiva. Documentul este foarte valoros din punct de vedere colectionistic pentru stampila firmei LEONIDA & Co.
-
Hospices de Beaune : «La qualité est là, pas la quantité»
Comme tous les ans, le troisième dimanche de novembre, a lieu en début d’après-midi la célèbre vente de charité des vins de Bourgogne des Hospices de Beaune, dans les anciennes halles de la ville.
C’est dimanche, à 14h30, que débutera sous le marteau de la maison Christie’s et la co-présidence de Fabrice Luchini et de l’acteur chinois Liu Ye, la célèbre vente aux enchères des vins de Bourgogne.
Malgré la pluie fine en toile de fond à Beaune, tous les ingrédients sont réunis pour que la 150ème édition des enchères des Hospices soit un bon cru. «La qualité est là mais pas la quantité. Il y a 150 pièces de moins à la vente par rapport au 799 de l’an dernier», explique Alberic Bichot, co-gérant de la maison plus que centenaire éponyme. Pour rappel, un fût ou pièce contient 228 litres de vin soit l’équivalent de 288 bouteilles. «Nous notons en outre un regain d’intérêt international avec 15 nationalités cette année, dont l’arrivée du Vietnam et la confirmation du retour du Brésil et de la Russie après la crise», poursuit de son côté Benoît de Charrette, co-gérant lui aussi chez Bichot, la maison locale qui depuis une décennie achète le plus de pièces le jour de la vente de charité.
«C’est la deuxième fois que je viens à Beaune pour acheter du bourgogne avec mes clients, des restaurateurs de luxe à Saint-Petersbourg», indique Dimitri dans un français impeccable, appris à l’époque de l’Union Soviétique où cette ville s’appelait encore Leningrad. «Les Russes aiment le vin italien mais nous voulons leur faire gouter les vins français et notamment le bourgogne», ajoute, dans la langue de Shakespeare, Yevgueni, un jeune restaurateur venu avec Dimitri. Mais il n’y a pas d’obligation d’achat. «C’est la première fois que je viens dans la capitale des bourgognes. Je ne compte pas acheter demain mais regarder comment cela se passe et revenir l’an prochain», indique pour sa part Bernardo, propriétaire d’une chaine de 10 supermarchés de luxe à Sao Paolo. Parmi les acheteurs professionnels, on note aussi des restaurateurs ou négociants du coin.
Possibilité d’acheter sur Internet
Cette vente est aussi ouverte à des particuliers riches comme John, un expert comptable anglais qui n’hésitera pas à mettre au moins 50.000 euros pour acheter un fût de Bâtard-Montrachet. «Je suis un passionné des vins français et je suis prêt à mettre ce prix pour la qualité et la part de rêve que cela représente», explique-t-il. Toutefois pour les budgets plus modestes, il est possible pour la seconde année consécutive d’acheter une partie d’un fut en passant un ordre sur internet, y compris le jour de la vente et même après. «Compte tenu du succès rencontré cette année avec plus d’une centaine de souscripteurs, nous allons laisser ouverte la vente sur le net au-delà de dimanche», explique Jean-David Camus, directeur marketing chez Bichot. «La vente sur la toile est possible à partir de six bouteilles. Cela revient à l’internaute, si l’enchère par exemple de la pièce est de 2600 euros, à moins de 25 euros TTC par bouteille et pour la bonne cause», explique-t-il.
«Les sommes récoltées iront alimenter une partie non négligeable, environ 5%, du budget de l’hôpital de Beaune», fait-il remarquer. Seule obligation pour tous les acheteurs, «l’élevage et la mise en bouteilles doit se faire en Bourgogne», précise Roland Masse, régisseur du domaine. Avec un peu de patience : l’acheteur devra attendre 15 mois pour cette opération avant sa livraison. Reste à savoir si dimanche soir le record du montant récolté l’an dernier, c’est-à-dire 5,45 millions d’euros, sera battu.
-
Bunatati de la bunica
Bunica Rusie si-a mai scos o odrasla la lumina din beciurile uitate de timp ale varstnicilor si a trimis-o in posesia lui Geani, prietenul bun la toate care s-a (re)molipsit de vechituri si si-a luat, citez din declaratia proprie "jucarie la batranete, sa aiba cu ce sa isi ocupe timpul". Odrasla este un IJ49 care se afla la un batranel in Ghimbav si care nu a mai folosit motocicleta de aproximativ 15 ani, pana astazi, cand a fost repornita de noul proprietar. Desi nu a fost pastrata in cele mai bune conditii, motocicleta arata potential destul de bun pentru restaurare, are in mare parte piesele originale, cu exceptia stopului de IMS si a farului modificat, dar prezinta si plusuri, mai ales in ceea ce priveste filtrul de aer si regulatorul-cutiuta electrica, piese care lipsesc de obicei in cazul acestor motociclete.
In speranta revederii cat mai rapide pe sosele cu Ij-ul restaurat, va invit sa "TINETI APROAPE", sper ca în 3-4 zile sa va prezint un nou produs finalizat al colectiei motocicletedeepoca.ro . -
Alfa-Romeo 8C 2900 Touring, 1942
Una din cele mai interesante masini care a existat in Romania…
Se pare ca masina a fost comandata in 1942 de Casa Regala; conform cartea "The Immortal 2.9", scrisa de Simon Moore, a apartinut regelui Mihai. Caroseria coupe a fost facuta de carosierul italian Touring. Prima poza e in fabrica, inainte de livrare.
A trecut razboiul si au venit comunistii la putere, dar masina a ramas in tara. In 1966 un mecanic bucurestean, Ion Croitoru, a cumparat masina si impreuna cu fiul lui a restaurat-o (destul de rudimentar). Cativa ani buni, masina, inatriculata cu numarul 1-B-9176, a circulat pe strazile capitalei. Din pacate motorul original s-a pierdut, dar in loc sa puna ceva de ARO, Volga sau tractor, cum se obisnuia atunci, s-a gasit un motor Alfa de 2300 de pe un 6C – un fapt pentru care dl. Croitoru trebuie felicitat. Poza 2 il arata in 1968 la iarba verde.
In 1987, un jurnalist suedez, Peter Haventon, a sosit in Bucuresti cautand doua masini: Duesenbergul de la Muzeul Tehnic si Alfa regelui. Cu ajutorul unui taximetrist, eventual l-a gasit pe Ion Croitoru cu tot cu masina. Masina nu era in stare foarte buna, totusi inca era cat de cat solida si cel putin tinuse cateva repere originale. Se vedea ca dusese o viata grea. Nu mai era folosita … devenise loc d dormit pentru pisicile din cartier. Totusi, liniile superbe inca se pot vedea.
Pozele 3,4,5 si 6 arata masina "dans son jus".Aici povestea ddevine complicata. La sfarsitul anilor 80, regretatul colectionar Terry Cohn a sosit in Romania. Si el cauta doua masini: Alfa, si un rarisim Mercedes-Benz W154 de curse (din care au existat doua in tara, primul exemplar fiind exportat in anii 70). Din ce se stie a reusit sa le scoata din tara, dar a fost o problema: securistii intermediari au vandut masinile altcuiva simultan, asa ca in Elvetia Cohn a trebuit sa se judece pentru drepturile la masini (e posibil ca celalalt cumparator sa fie Gavin Ruotolo). MB-ul nu l-a primit, iar tot ce se stie de Alfa e ca a sosit in Germania si a fost recarosata cu caroserie spider. Pacat! Din pacate nu am poze cu masina in prezent, banuiesc ca sunt in cartea lui Moore dar la cei 300 USD cat costa nu cred ca o sa aflu foarte curand…
-
Cătinel
Pe principiul "lucrul bun la 9 luni se face", cam asa ma misc si eu in ultima vreme în ceea ce priveste finalizarea proiectului genetic Bemvenipra. In ultimele zile am tot facut experimente cu si despre bobine de inductie si cum sa-i imitam pe japonezi, sa inghesuim totul in 3 cmp, asa incat sa nu mai fie nimic la vedere. Mi-am luat fise de bujii siliconate si pipe NGK de la Mymoto, asta dupa ce am incercat mai multe variante de fise de la alte moto sau masini (cele originale nu pot fi puse din cauza marimii bobinei, neamtul nu a fost deloc zgarcit in dimensionarea acesteia) si am purces la montarea bobinei si a fiselor, cu o mica modificare a capacului de la electromotor (nu e finalizata modificarea, e un pic primitiva, o sa mai lucrez la ea zilele astea). Acum ce sa mai zic, il astept pe nenea Cristi sa definitivam definitiv electrica.
Gratie urechiuselor de prindere si a inaltatoarelor primite de la Pedro si respectiv nenea Cristi (multumesc), am montat si ghidonul, care, in ciuda aspectului de alien pe care i l-a conferit motocicletei, ofera utilajului o manevrabilitate de exceptie si ce e mai important, datorita pozitiei, nu oboseste spatele sau mainile pe timpul conducerii. Ghidonul are o latime de 100 cm si este destul de lat fata de originalul care are 70 cm, montajul acestuia fiind impulsionat de Gabi, care m-a tot stresat sa montez ghidon cat mai lat (eu as fi preferat unul de 80-85 de cm), si intradevar nu regret alegerea facuta, imi place cum arata, masiv si cu o mutra de caprioara.
Deja ma gandesc pentru zilele viitoare la confectionarea cablurilor si a conductei de frana fata, desi o sa fiu destul de ocupat si cu vizitarea lui Pedro sa revitalizam un muravey care ma tot asteaaapta de vreo 2 ani sa il scot pe miristile de la tara. -
Mari doamne ale României
Se spune ca in spatele fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica care il sustine, il incurajeaza si il iubeste. Acelasi lucru poate fi spus si despre o tara. In spatele destinului unei tari se afla intotdeauna femeile care, la fel de mult precum barbatii, au contribuit si contribuie la construirea si modelarea istoriei acelei natiuni. Implicandu-se cu precautie in sfera politica si in afacerile de stat pentru a servi si promova interesele tarii lor, creand oportunitati de instruire si afirmare pentru generatii la rand de pictori si muzicieni, contribuind la efortul de razboi si militand pentru cauzele celor nedreptatiti, mame, sotii, diplomati si artisti in acelasi timp, marile doamne ale Romaniei secolului 19 si inceputului de secol 20 si-au lasat amprenta incontestabila asupra istoriei tarii noastre.
Daca nu ar fi fost femei precum Martha Bibescu, Elena Vacarescu, Florica Bagdasar, Ella Negruzzi sau Regina Maria, Romania pe care o stim azi, istoria noastra si mostenirea culturala cu care ne place sa ne mandrim, ar fi fost cu totul altele. Fundatia Calea Victoriei va invita sa participati la o conferinta care onoreaza toate aceste mari femei care au jucat un rol important atat pe scena, cat si in culisele istoriei Romaniei. Femei care, uneori, au devenit romance prin alegere si prin casatorie, nu prin nastere, si care si-au dedicat viata aceste tari, fiind mereu inainte vremurilor lor, adoptand moda vestica in timp ce sotii lor inca purtau straie orientale, sustinand cauzele diplomatice ale Romaniei in cercurile inaltei societati din Europa de Vest, promovand artele si contribuind la educatia celor tineri, si care au sperat sa modeleze o tara cu care generatiile urmatoare sa fie mandri. Va asteptam pentru a face impreuna o calatorie in timp si pentru a le cunoaste indeaproape pe aceste mari doamne, impartasindu-le visele, iubirile si sperantele, plimbandu-ne alaturi de ele pe strazile Bucurestiului de altadata. Vom vorbi despre arta, muzica, feminism si istorie, despre Romania cum era odata si despre cele care au contribuit la formarea imaginii femeii moderne in societatea romaneasca.
Inscrie-te aici!
-
Restaurare Doka I
Intrucat pasiunea de anu’ trecut (si asta, ca inca mai e de lucru) a consortului a fost restaurarea busului, ii dau cuvantul sa povesteasca despre.
Restaurarea lui doka a inceput in iunie. Inainte de inceperea lucrului efectiv a fost facuta o estimare a starii in care se afla masina, adica tinichigiul a venit si s-a bagat pe sub masina, a intors-o pe toate partile si dupa vreo 45 de minute a facut o lista cu partile care trebuie schimbate, partile care se gasesc noi si cele care trebuie confectionate de mana. Bineinteles ca mai tarziu cand a inceput sa taie au iesit la iveala si alte probleme, dar nimic de nerezolvat. Problema cea mai mare era ca reparatia anterioara la tabla a fost una foarte prost facuta, asta am putut observa si eu cu un ochi nu tocmai de specialist.
Situatia la prima vedere arata astfel: trebuiau schimbate amandoua aripile fata cu tot cu prag, aripile spate, partile din spate pe care sint prinse stopurile (astea trebuiau facute de mana pornind de la unele de bus pentru ca la doka sunt diferite si nu se mai fabrica), pragurile de pe laterale, traversa din spate de dedesubt cu tot cu suportii de cric si trebuia refacuta platforma spate pentru ca avea taiata o usa de vizitare la motor care nu exista din fabrica.Primul pas a fost sablarea obloanelor, usilor si barilor si si refacerea lor unde era cazul.
Pentru a se putea lucra mai usor si a ajunge in toate partile afectate de rugina a fost inlaturata podeaua benei.
Foarte afectat de rugina a fost si un element al sistemului de incalzire.
A urmat taierea si inlocuirea aripilor interioare si exterioare spate, confectionarea si inlocuirea partilor cu semnalizatoarele.
Inlocuirea suportului de baterie, aripilor fata, si pragurilor.
Cam asta a fost in mare partea de tinichigerie.
Continuarea in episodul urmator. -
Restaurare DOKA II
Acuma ca e gata vopsit, operatiune care a durat 2 luni, pot scrie si episodul legat de vopsea, alegerea culorii si alte peripetii.
Dupa un lung studiu pe diverse site-uri in care era prezentata paleta de culori in care au fost vopsite busurile vw in toate timpurile m-am hotarat sa-l fac bej, aveam de ales intre vreo trei feluri de bej : Ceylon beige (L13H), Dakota beige (L13A) sau Mexico beige (LE1M). Ca sa ma pot hotari intre cele trei culori am umblat pe la toate m,agazinele de vopsele auto din Baia Mare in speranta ca o sa gasesc un paletar ca sa le pot vedea pe viu, dar astea fiind culori din anii 70 nimeni nu le avea. Toate astea se intamplau cam pe cand incepuse tinichigiul lucrul la caroserie; asa ca, avand atata timp la dispozitie, m-am razgandit bineinteles si am hotarat sa-l fac gri, mai precis Mouse grey (L325) mat, si asta a ramas decizia definitive… pana dupa ce am luat vopseaua si am dus-o la vopsitor. Acolo ma astepta o surpriza care m-a facut sa ma razgandesc din nou. In timp ce slefuia vechea vopsea de pe botul busului, vopsitorul a gasit o parte dintr-o emblema a armatei germane.Eu stiam ca busul apartinuse armatei si pe alocuri se mai vedea vopseaua originala verde NATO, 319 sau RAL 6014 – asa ca la scurt timp dupa ce am plecat de la vopsitor m-am hotarat sa ii redau busului culoarea din tinerete. Am avut noroc cu un prieten care, incantat de alegerea mea, s-a si oferit sa cumpere el vopseaua gri asa ca totul era in regula.
Nu imi dadea pace totusi bucatica aia de emblema care putea spune multe despre viata busului in prima tinerete asa ca m-am pus pe rasfoit netul in cautarea emblemelor armatei germane, in speranta ca una se va potrivi cu bucatica mea si imi va spune unde a facut busul armata. Pana la urma am gasit-o si am aflat ca busul facuse parte dintr-o unitate de elicoptere in sudul Germaniei la Laupheim . Restul informatiilor despre bus le-am aflat de pe placuta cu M-codes plasata sub bord, cu ajutorul siteului http://www.type2.com/ si al inimosului om care-l administraza, astfel :code 178:
Wooden floor panels with built-in guiding rails (also in the side panels and on the floor above the engine compartment) for mounting tools and instruments.code 191:
With outer and center under floor platescode 542:
Various special built-ins for German Army purposescode 571:
Rear fog lampcode 632:
Further suppressed equipment (German Army)code 710:
Tail light lenses yellow-red instead of yellow-red-whitecode 961077:
9: special paint instruction
610: colour: „olivgrün L319” (Olive green L319), RAL 6014 (you can order the paint at your local paint shop with the RAL-code)77: interior: canyonbraun (Canyon brown)
Am mai aflat data nasterii busului: 20 februarie 1978
Totusi cateva coduri au ramas nedescifrate deocamdata: N39, RS6 si RS7.Pentru partea de izolatie au fost folosite produse Body si dupa vopsire a fosat aplicata ceara pentru cavitati prin usi, praguri si alte parti expuse umiditatii .
Agentul de matuire a vopselei a fost de asemenea de la Body procurat de un prieten bun din Bucuresti intrucat prin Baia Mare nu-si prea bate nimeni capul sa aduca. Gata, in episodul urmator, partea mecanica . -
Skoda 1200 in Romania, part 2
Acum cateva saptamani am vorbit prima oara despre Skoda 1200 in Romania. Povestea Skoda in Romania continua … In anii 50 si 60, varianta 1200 furgoneta a fost folosita de Posta Romana si, foarte posibil, si ale intreprinderi de stat.
Skoda 1200 Furgon, in acea vreme, era cam singura furgoneta produsa de tarile comuniste, cu exceptia unei variante de Moskvich 401 si 407, produse in serii foarte mici, si Skoda 1102 Furgon, model mult mai vechi, cu origine entebelice, care si el era folosit in Romania anilor 50. Pentru carat marfa usoara, deci, Skoda 1200 era varianta ideala. Aceste masini au fost folosite pana cel putin in 1964, in Romania. Prima imagine, destul de bine cunoscuta, e de pe un timbru emis in anii 50. A doua e de pe o carte postala datata 1961, sigur nu mai veche de 1957 cand au aparut primele 40 de Wartburguri in Romania. A patra poza e din 1964 si, foarte interesant, arata si un Land Rover (despre prezenta carei am sa povestesc mai tarziu); ultimile doua imagini sunt din Polonia, din anii 50.Some weeks ago I spoke for the first time about Skoda 1200s in Romania. Skoda’s story in Romania contiunes … In the 1950s and 60s, the van variant of the 1200 was used by the Romanian pOst Office, and quite possibly other state enteprises too. In those days, it was the only small commercial vehcle being produced in the Eastern Bloc, except for pehrpas the van versions of the Moskvich 401 and 407, maide in very small qunatities, and the older Skoda 1102 van dating to before the war; as such, the 1102 Furgon was the ideal choice for carrying light goods. These cars in Romania were isued until at least 1964. The first picture, fairly well-known, is from a stamp produced by the Romanian Post office in the 1950s; the second dates from between 1957 (when the first Wartbrugs arrived in Romania, 40 of them) and 1961 (when the postcard circulated); the third picture dates from 1964 and, fascinatingly, shows a Land Rover (the explanation for its presence in Romania is another story); the final two pictures show Skoda 1200s in simlar use in 1950s Poland.
