Pe principiul „lucrul bun la 9 luni se face”, cam așa mă mișc și eu în ultima vreme în ceea ce privește finalizarea proiectului genetic Bemvenipra. În ultimele zile am tot făcut experimente cu și despre bobine de inductie și cum să-i imităm pe japonezi, să înghesuim totul în 3 cmp, așa încât să nu mai fie nimic la vedere. Mi-am luat fise de bujii siliconate și pipe NGK de la Mymoto, asta dupa ce am încercat mai multe variante de fise de la alte moto sau mașini (cele originale nu pot fi puse din cauza mărimii bobinei, neamțul nu a fost deloc zgârcit în dimensionarea acesteia) și am purces la montarea bobinei și a fișelor, cu o mică modificare a capacului de la electromotor (nu e finalizata modificarea, e un pic primitivă, o să mai lucrez la ea zilele astea). Acum ce să mai zic, îl aștept pe nenea Cristi să definitivăm definitiv electrica.
Grătirea urechilor de prindere și a înălțătoarelor primite de la Pedro și, respectiv, nenea Cristi (mulțumesc). Am montat și ghidonul, care, în ciuda aspectului de alien pe care i l-a conferit motocicletei, oferă utilajului o manevrabilitate de excepție și, ce e mai important, datorită poziției nu obosește spatele sau mâinile pe timpul conducerii. Ghidonul are o lățime de 100 cm și este destul de lat față de originalul care are 70 cm, montajul acestuia fiind impulsionat de Gabi, care m-a tot stresat să montez ghidon cât mai lat (eu aș fi preferat unul de 80-85 de cm), și într-adevăr nu regret alegerea făcută, îmi place cum arată, masiv și cu o mutră de căprioară.
Deja mă gândesc pentru zilele viitoare la confecționarea cablurilor și a conductei de frână față, deși o să fiu destul de ocupat și cu vizitarea lui Pedro, să revitalizăm un murăvey care mă tot așteaptă de vreo 2 ani să îl scot pe miriștile de la țară.
sursa: motocicletedeepoca.blogspot.com
