Etichetă: ADRIAN BERINDE

Fiecare poveste muzicala ce poarta semnatura artistului Adrian Berinde trimite, pe de o parte, la un indelung proces psihologic, de cautare a sensului si a identitatii fiintiale, iar pe de alta parte, cel care asculta nu ramane indiferent in fata mesajului creatiei, in fata mesajului Sursei si, in recurente randuri, alege sa isi manifeste reactia, personalizat. El insusi, fiind dispus, sa calatoreasca prin neprevazutele statii ale filtrelor interioare, sa se initieze in alfabetul cunoasterii si constientizarii si, intors, de acolo, sa transmita, la randu-i, un mesaj de admiratie, de apreciere, de confirmare a rezonarii sinelui si de racordare la acea unda sensibila care l-a pus pe ganduri, fie si pentru o clipa, eliberandu-l din captivitatea in inutil. Pentru ascultator, o astfel de intalnire aduce, cu sine, parcurgerea unei statii, in plus, pe teritoriul introspectiei redentive, in care acceptarea, revolta, spiritul justitiar, manifestul, libera exprimare, respectul, empatia, iubirea, daruirea, imbratisarea, isi au rostul lor, ceea ce genereaza o capacitate infinita de regenerare, deblocandu-se accesul la “al existentei drum”, la sens, directie, motivatie. In acest sens, resortul gandului ce a trecut prin cristale de soare, se intoarce, de fiecare data, din adancurile privirii reflexive, cu un veritabil mesaj:

_______________________________________________________________

“Fie-ti zambetul, zburare! / Fie-ti gandul, cautare! (…) Fie-ti prieten, cel din tine!”

“Calatorim la nesfarsit / Pe coama calului zglobiu. / Iubirea-i prinsa-n infinit”

“ E mai simplu, in doi, prin a vietii ecou”

“Pamantu-i foarte mic, /  Se ascunde-ntr-o iubire, / E iubirea mea din tine.”

“Chiar de-o fi greu, ne-om regasi.”

“Vom fugi din orasul, care-i cat o odaie”

“Te astept sa-ajungi aici de-o viata. / Fie-ti zborul presarat cu flori! / Inimile noastre se dezgheata / Intr-un dans ce va incepe iar in zori.”

“ (…) Povestea nu-i gata, e doar o-ntamplare, / Dorintele noastre se nasc dintr-un joc, / Spuse de nimeni… si nu-i de mirare / Ca nimeni nu stie sa vada in foc.”

“ Atat mi-e de dor de secunda ce vine, / O clipa ce trece si-o asteapta pe alta. / Mi-e atata de dor de un bine de bine, / Ma impinge din spate si spre soare ma salta.”

“ Cine esti tu, care-mi spui cum sa merg, / Cum sa umblu prin viata si cum sa petrec, / Cum sa ard, cum sa cant pe silabe de gand, / Cum sa fluier la stele, far’ sa scot un cuvant?  Cine esti tu? / (…) Esti Celalalt!”

“ Te-am iubit, far’ sa stiu / De gasi-ne-om  vreodata, / Far’ sa stiu ca un chip, ca al tau si al meu /

S-or vedea-ntr-o oglinda, / Cum te vezi dimineata / Si-or sorbi din cafea cu Insusi Dumnezeu.”

“(…) Exodul a-nceput de mult in ceruri, / Pamantul sta-n vitrina si totu-i de vanzare. “

“ Dimineata-i aici! Si mirarea / M-a trezit, fara aripi, la viata. / Din oglinda-mi zambeste catarea /

Unui inger, ce-n om se rasfata.”

“ Acum am invatat sa zbor / Si sa visez ca-s rupt din soare, / Nimic din ce-a fost nu mai doare, / Suntem doar stele calatoare.”

“Treziti-va, uitandu-va la Soare! / Iubiti-va, acum cat se mai poate! / O clipa se imprastie-n culoare / Si se preschimba in eternitate.

 (…) Suntem nemuritori dintotdeauna, / Pamantul pentru noi e o secunda / Ce tine-o viata, care e doar una, / Si din patrata, o cioplim rotunda.

Sa se iubeasca mintile-ntre ele, / Cu sufletele noastre, laolalta! / Sa ne croim cararea inspre stele, / Sa fim un Tot, ce se transforma-n Toata!“

______________________________________________________________

In aceasta dimineata, cantautorul Adrian Berinde marturisea, in cadrul paginii sale, de pe o binecunoscuta retea de socializare: “…Si o mica surpriza, din partea Republic Production, inregistrata in noiembrie si orchestrata de Norbert Kovacs, impreuna cu trupa mea de la Tg. Mures. Le Multumesc!!!”

Ii transmit multumiri alese maestrului Adrian Berinde, pentru Acum-ul si pentru Totul de astazi, pentru “Un simplu nod pe ata”, ceea ce a si declansat conversatia noastra, imprimata in Ceasca de Cultura ce poarta o frumoasa data in retina memoriilor dragi, care inspira si se constituie in resort existential: 10 iulie 2018.
Si intrucat e “asa de frumoasa, ca se cere vorbita…”,  (re)(re)(re)ascultata si transmisa, mai departe, unor cat mai variate geografii umane, sa revenim la MUZICA:

Stefania Argeanu: Cum vi se dezvaluie, in aceste clipe, acum-ul unui simplu nod pe ata?

Cine este “secretul diminetii” pentru fiinta umana?

In ce consta secretul diminetii berindiene, dupa intalnirea cu "Un simplu nod pe ata"?

Cand spun "intalnirea cu un nod pe ata", ma refer la poticnire, stagnare, obstacol in calea exprimarii sinelui, in calea menirii. Forta vitala vine din lucrul continuu in ascultarea inimii sau are de-a face si cu o stapanire a  mintii?

„Descalta-te de dogme si de-amintiri carunte!/ Sunt doar al umbrei scancet, ’napoi sa te intoarca, / Sa nu-ti vezi stralucirea ce-o porti la tine-n frunte / si albul infinit din suflet sa ti-l stoarca.” sunt versuri percutante… Ce intra in configuratia acestui proces/ acestui demers, de „descaltare de dogme si de-amintiri carunte”?

Un simplu nod pe ata

Secretul diminetii m-aduce treaz la viata,
Soptindu-mi la ureche: „Nu te culca la loc!
Ramai in echilibru pe firul tau de ata!
A fi-ul tau de-acum nu-i parte dintr-un joc.”

Asa-mi sopteste gandul ce mintea-l gazduieste:
„Ai Soarele in tine. De ce sa-ti fie frica?”
Doar sa inchid un ochi si marea imi vorbeste
Si ma inalta-n mine, in lumea asta mica.

„Descalta-te de dogme si de-amintiri carunte!
Sunt doar al umbrei scancet, ’napoi sa te intoarca,
Sa nu-ti vezi stralucirea ce-o porti la tine-n frunte

Iubirea-ti fie casa si zambetul – lumina,
Pe-al existentei drum sa nu te poticnesti!
Sunt rauri, mari si munti ce-n fata ta se-nchina
Si lumii-ntregi, in brate, sa i te daruiesti.

Acum inseamna Tot… si toate-s pentru tine.
Traieste-l si respira-l cu tot ce va veni!
Fiinta ta e locul unde-i Atat de Bine
Si drept ramai ca stanca, pana se va sfarsi.

Apoi vei fi din nou a Sursei bucurie.
Secretul diminetii te-aduce iar la viata
Si vei urla la inimi, ce inima ta stie,
Ca moartea nu-i decat un simplu nod pe ata.”

______________________________________________________________

Interviul cu artistul Adrian Berinde este pregatit de Stefania Argeanu, pentru Ceasca de Cultura. 

Voce & versuri – Adrian Berinde
Muzica – Norbert Kovács
Chitara acustica, chitara electrica, hammond – Norbert Kovács
Chitara electrica – Alpár Bányász
Chitara electrica – Szász Csaba
Pian – Petru ‘Pitt’ Popa
Chitara bas – Florin Sorasan
Tobe – Ovidiu ‘Cico’ Cristian
Backing vocals – Teodora ‘Tess’ Sântean, Molnár Jocó
Mix/Master – Florin Sorasan

O productie REPUBLIC PRODUCTION Târgu-Mures

Sursa text : Stefania Argeanu
Autor : Stefania Argeanu 
Sursa foto : din arhiva personala a domnului Adrian Berinde

Poetica vorbelor gaseste un bland corespondent in poetica muzicii din inima lui, acolo unde intalnesti: literatura, dans, filozofie, pictura, teologie, armonii sonore, creatie si compozitie artistica, formule de matematica superioara, interogari divine, linii fine, discrete de dialog, amplificate de viata autentica a cuvintelor, care declanseaza, pornind din timpane si ajungand pana la arterele sufletului, capacitatea de a asculta povestea cartii, dublata de capacitatea, rabdarea, disponibilitatea de a-i simti starea.
Intre cele doua coperti azurii ale spatiului de desfasurare, texturat de corpul parfumat al paginilor, care poarta si acum semnul olfactiv al intalnirii proaspete cu tiparul, intre cele doua aripi-rotocoale de fum interstelar ale cartii DUMNEZEU RADE SINGUR. Aici regasesti nu doar 24 ani muzicali, 24 de ani literari, 24 de ani din existenta luminoasa a omului si artistului Adrian Berinde, ci si insasi viata sa launtrica, viata cuvintelor berindiene, exteriorizata cu generozitatea-i si iubirea-i definitorie, pana la vederea maxima a esentialului si dincolo de vazutul nevazutului, ajungand la destinatia verbului substantivizat al propriei deveniri: a vedea cu inima – vederea inimii.
Starile sufletesti ale universului liric berindian, profund sonorizant(e), sunt surprinse gradat, in etape, ca-ntr-o devenire, trecand, vietuind, calatorind treptat, prin statiile: Absent, Negru de fum, Vertical, Captiv in inutil, Albastri dupa ploi, Azil, Atat de bine, Arcan, Dansul din oglinda, Cuvinte cioplite in fum, pentru a se reintoarce in POEME, aspect sustinut si de numele dat capitolelor cuprinsului si ordinea in care acestea intra in scena cartii.

Opera, creatia artistica a lui Adrian Berinde depaseste infinitul interpretarilor literare, muzicale, antropologice, fiind cea mai suava, mai plina de viata, de soare si culoare, dar si cea mai veridica, rezonanta, autentica, durabila declaratie de dragoste a fiintei catre fiinta insasi, a artistului catre artist, a omului catre Dumnezeu. Ascultandu-l, intalnesti cosmosul, cu cele mai ravnite galaxii, cu un alfabet irepetabil al exprimarii sentimentelor, trairilor, emotiilor universale, in care se vor regasi succesorii astri milenari. Este un artist-scriitor, un terapeut al regasirilor (de sine si nu numai), un pianist al cuvintelor desavarsite, pline de duh, pe care doar el are abilitatea de a le darui, de a le picta sonor sub semnul cheii sol, de a le rosti, de a le numi si denumi, de a le da o identitate si de a le reda, prin recuperare si constientizarea propriilor sensibilitati cromatice inaltatoare, o alta identitate, in acelasi timp, de a le face recognoscibile printre destinele infinitului. Ritmul cu care intelesurile unei singure melodii ti se developeaza pe traseul geografic al neuronilor si afectelor, echivaleaza cu registrul parcurgerii unei carti bune, cu substanta. Cu fiecare noua si distincta auditie, mai adaugi o noua carte umana la radacinile devenirii, o carte, ale carei pagini le-ai parcurs cu voluptate, in maniera sinestezica -vizual, olfactiv, gustativ, kinestezic, rational, emotional -, de ale carei personaje te-ai simtit (inter)conectat, vrajit, atras, sedus, indragostit, regasindu-te. Imbratisat cu Muzica. Multumita lui Adrian Berinde.

Adrian Berinde este cea mai recenta intalnire a mea- hotaratoare, esentiala, muzicala, literara, psihologica, din primii mei 25 de ani culturali de viata, de existenta, de traire si adulmecare a vazduhurilor anotimpurilor. Marea mea descoperire. Marea mea intalnire. Marea mea regasire. Da, declar: nu ma mai satur ascultandu-l, ascultandu-i muzica, versurile, sutele de pagini de poeme, parfumul glasului inconfundabil: profund, persistent, picant, seducator, in care se resimte intens, sub semnul luminozitatii dulcege-amarui, extractul de absint, imbratisarea calda a freziei si-a anasonului verde. De aceea vi-l recomand si dvs., la Ceasca de Cultura de astazi. Cu reverente si aprecieri inmiite, cu toata inima, pentru Adrian Berinde, de la Stefania Argeanu.

_______________________________________________________________

Fiinta ta din mine

Doar umbra ta pe perna si pasii tai prin casa

Imbraca o secunda din ce putea sa fie.

Ca zgomotul Luminii ce-si face loc pe masa,

Ne-mprastiem prin lume, ca nimeni sa nu stie.

Dansam acelasi vals pe Cartea Vietii Noastre –

O rescriam cu-o mana si cu-alta ne iubeam.

Si daltuiam in mintea cioplita-n alabastre

Atatea lumi ascunse, ce numai noi stiam.

Prin corpurile noastre destainuiam secrete,

Cu-a inimilor cantec ne zbenguiam pe Soare –

Si nu ne era somn, si nu ne era sete,

Doar asteptam Lumina pe noi sa se pogoare.

Si am zburat de mana spre-a cerului menire,

Ne-am transformat in vulturi si-n munti de diamante.

Cu fiecare clipa am stins o nemurire

Ce si-a plouat balsamul pe serile galante.

Cand inima-ti batea, a mea statea deoparte,

Prin ochii tai traiam tot ce putea sa fie,

Doua perechi de aripi, captive intr-o Carte,

Asteapta inceputul, cand toate-or sa invie.

Nu stiu pe unde esti, nu te-am vazut de-o viata,

Doar sufletul ti-l port lipit de mana stanga.

Si-asa vom hoinari pana spre dimineata,

Cand fiinta ta din mine in brate-o sa ma stranga.

Pe drumul meu

O mie de ingeri imi arata cararea

Ce-am deschis-o in suflet, ca un drum spre apus.

Din senin, un fior imi surprinde uitarea,

Cum ca toate sunt spuse, cand nimic nu s-a spus.

Cu umbre de ingeri desenate pe fata,

Deapan ghemul de viata inceput de demult,

Diamante-n culori atarnate pe ata

Imi vorbesc de iubire, iar eu tac si le-ascult.

Mii de ingeri vazut-am, susotind intre ei,

Cu urechea tintita inspre cantecul meu.

E un cant despre toate, despre noi, daca vrei,

Despre cat suntem Oameni si cat Dumnezei,

Despre soare si viata, ca un dans intr-o roata,

Despre zambetul meu, presarat cu mistere,

Infinitul din suflet mai incearca sa poata

Sa adune acum toate vietile mele.

Si-am pleacat spre apus cu desaga in spate,

Calarind cai albastri, ce scuipau foc si para.

Infinitul sunt Eu si gonesc spre Departe,

Mii de umbre m-asteapta sa le fac sa dispara.

Vor mai trece si veacuri, vor mai trece milenii,

Pan’ trezi-ne-om cu totii intr-un Sine sublim,

Doar atunci vom calca pe-ale mortii vedenii,

Ca in vis s-o uitam si in foc s-o topim.

Saruta-ma

Saruta-ma, acum cat mai e vreme!

Pamantul se cutremura sub noi,

Un pumn de explozibil

Se-mprastie prin vene,

A-ntepenit si timpul… si s-a oprit la doi.

Celalalt

Cine esti tu, care-mi spui cum sa merg,

Cum sa umblu prin viata si cum sa petrec,

Cum sa ard, cum sa cant pe silabe de gand,

Cum sa fluier la stele far’ sa scot un cuvant?

Cine esti tu?

Unde erai?

Acum am invatat sa zbor

Si sa visez ca-s rupt din Soare,

Nimic din ce-a fost nu mai doare,

Suntem doar stele calatoare.

Ea

In capul meu e-o lume ce-i muta fara tine,

In strai de sarbatoare se-aduna cand vorbesti.

Din corpul stramt mai plec spre mana ce ma tine,

Sa-mi deseneze chipul, atunci cand ma iubesti.

Nu mai e niciun zgomot, doar timpul sta pe loc,

Incremenit e cerul, prin pleoape te respir,

Te-as vinde mie toata, de-am fi la iarmaroc

Si m-as trai in tine, si m-as trezi-n delir.

Cartea lumii

Cu picioarele-n mare si cu capul in nori,

Las nisipuri celeste sa ma spele pe fata,

Luna-mi stinge in par un sarut inspre zori

Si cu Soarele-n maini, rasarim dimineata.

Campu-i verde pe Luna, ceru-i galben pe Marte,

Niciun zgomot nu cade din astralul abis,

Doua pietre-planete pe ascuns scriu o Carte,

Susotind intre ele despre… care ce-a scris.

Si ma lasa sa vad Cartea Lumii deschisa,

Inceputuri ce-au fost, inceputuri ce-or fi.

Le citesc de o viata – cea din viata desprinsa

Si-o respir in fiinta-mi, cate vreme-oi mai sti.

Daruitu-mi-au mie Cartea Inimii-Soare,

Ca s-o scriu mai departe, far’ sa sar un cuvant.

„Aminteste-ti de ziua cand erai doar o floare

Si cu-a stelelor lacrimi te stropeam pe Pamant!”

Si-o voi scrie in foc, si-o voi scrie in apa,

O voi spune pe gura, chiar si mut am s-o cant,

S-o auda o lume ce din tremur se-adapa,

Ca din toti cati Am Fost, tu esti ceea ce Sunt.

Viata ta mi-o traiesti si pe-a mea ti-o respir,

Impreuna vom scrie Cartea fara-nceput.

Stransi in brate-om trai viata asta-n delir

Si pleca-vom spre Casa, fiindca-Aici n-am mai vrut.

SIMPLU, DOI

Prin vene imi curge din sangele tau,

Privirea mi-e stinsa de ceea ce vezi,

O inima alba se-arunca in hau,

Nimic din ce simt nu e ceea ce crezi.

Dinainte sa fim, te traiesc, respirand

Parfumul de stele ce miroase a tine.

De-o mie de ori ne-am nascut, incercand,

Ratacindu-ne goi prin a lumii destine.

M-am ascuns printre stropi, ca sa-ti vad intruparea,

Eram ploaia de vara dinainte sa fii.

Si vasleam printre nori, sa-ti respir rasuflarea,

Primul gand pe Pamant, eu ti-am fost – ca sa stii!

Ard cercuri de foc, stranse-n ochi, intre pleoape,

Ne gasim pe pamanturi innoptate de val,

Pieptul tau strange-n el pulsul meu care bate

Si din toti, numai noi numaram abisal.

Scrie-ti pasii pe suflet si-ntre aripi ma strange,

In a pietrei vorbire vom fi Unul din nou!

Inceputul nu doare, inceputul nu plange,

E mai simplu in doi prin a vietii ecou.

Atat de bine

Am ochii inchisi de-atata lumina

Si-n capul meu doarme un fluture alb.

Mi-e somnul prin preajma

Si-asteapta sa vina.

Mi-e inima soare si-n stropi de cristal

Se prelinge o clipa ce n-o mai vedem

Si se-mprastie-n valuri,

Ca lovita de val.

Am ochii inchisi de-atat de aproape,

In capul meu zboara un fluture alb.

Sunt eu,

Ma grabesc sa-mi adorm pe pleoape.

Atat mi-e de dor de secunda ce vine,

O clipa ce trece si-o asteapta pe alta.

Mi-e atata de dor de un bine de bine,

Ma impinge din spate si spre soare ma salta.

si departe in zare se mai vede colina

De pe care zburam, cand eram doar un fulg.

Ma trezeam in lumina

Ce vorbea s-o ascult.

Sunt o parte din nemarginirea albastra,

Sunt o fata de Om din o mie de stele

Si de mult ma-mpletesc

Printre florile mele.

Acel calator

M-a trezit intamplarea intr-un tren parasit,

Era trenul cu ani,

Anii care-au apus si cei care-au venit,

Calator fara bani,

Calator fara ani.

Prin fereastra murdara si manjita de maini,

M-am vazut alergand.

Fugaream cerbii mei si cadeau printre nori

Porumbeii arzand.

Eram inca plapand.

Soarele ma tinea cu o mana de cap,

Mai crescusem o zi,

Eram pruncul-minune si le veneam de hac

Celor care taceau orice-ar fi,

Orice-ar fi.

Calaream animale desenate de foc –

Erau prietenii mei.

Fiindca-n barca lui Noe nu mai aveam loc

M-am ascuns printre Ei,

In caruta cu Zei.

M-au tras la sorti, ca-ntr-un joc de noroc

Si-am cazut pe Pamant,

Ochii mei s-au aprins din vazutul in foc

Si cititul in gand.

Eram inca plapand.

Trenul se napustea prin padurea de ierni,

Obosit si mirat,

Ca mai creste in el cineva adormit

De atata zburat,

De atata visat.

Dar de fiecare data, mai cresc o mie de flori,

Mai trec o mie de nori,

Mai numar o mie de ploi.

Sufletul imi este apa,

Culoare din umarul stang,

Pe o mie din noi incercand,

De o mie de ani alergand.

Adrian Berinde, cant-autor

_______________________________________________________________

Textul "Terapeutul regasirilor: ADRIAN BERINDE" este pregatit de Stefania Argeanu pentru Ceasca de Cultura.

http://adrianberinde.ro/

Sursa text : Stefania Argeanu
Autor : Stefania Argeanu 
Sursa foto : din arhiva personala a domnului Adrian Berinde