La scurt timp dupa triumful lor in Marea Britanie, cei patru Beatles iau cu asalt America. Muzica lor e o inspiratie pentru toti adolescentii lumii.
Iadul s-a dezlantuit la aterizarea, vineri, 7 februarie 1964, 13:20, pe aeroportul John F. Kennedy din New York, avionului ce aducea un grup pop din Marea Britanie numit The Beatles. Mii de fani adolescenti – multi purtand peruci Beatles si celebrele insigne cu Beatles – au inceput sa cante, sa tipe, si sa fluiere. Pe cand membrii formatiei coborau din avion, fetele din multime au inceput sa sara in sus scadand "Ii vrem pe Beatles!" Unele lesinau, altele isi smulgeau parul cuprinde de isteria colectiva care avea sa se cheme "Beatlemania".
Cantecul lor I Want To Hold Your Hand aflandu-se in fruntea topului american, venisera la New York pentru a aparea de trei ori in celebra emisiune TV a lui Ed Sullivan.
Reels, jigs, blues si rock
The Beatles – George Harrison, John Lenon, Paul McCartney si Ringo Starr – proveneau din familii de muncitori din Liverpool. Aveau putin peste 20 de ani si nici unul nu luase vreodata lectii de muzica. Ei reusisera sa creeeze insa o adevrata revolutie muzicala prin exuberanta liniei lor melodice noi – "new sound".
Muzica lor era o stimulanta impletire de stiluri – cele ale unor vedete rock americane ca Elvis Presley, Bill Haley si Little Richard, muzica britanica de varieteu, melodii marinaresti, country si western, blues, cantece scotiene (reels) si irlandeze (jigs). Toate aceste ritmuri puteau fi auzitein Liverpool pe discuri sau la radio. Inspirati de energia frusta a ritmurilor Beatles si de exemplul vedetelor americane de rock’n’roll, mii de tineri de ambele parti ale Atlanticului s-au razvratit – o vreme, cel putin – impotriva modelelor oferite de parinti, astfel incat nu se mai multumeau cu tunsorile scurte ori cu slujbele obisnuite cu program de la 9 la 5 din birouri si magazine. Nu-si doreau decat o chitara si un microfon pentru ca – asa credeau – ar fi putut si ei astfel sa dobandeasca bogatie si faima la 20 de ani. Temele erau neglijate, adolescentii alcatuiau formatii proprii, isi scriau singuri cantecele, isi lasau parul lung si sperau sa fie "descoperiti" de vreun cautator de talente. Pentru cei mai multi insa, rebeliunea si dorinta de a-si vedea numele scris cu litere voluminoase au sfarsit in frustrare si dezamagire.
Cu cateva luni inainte de vizita in America, The Beatles starnisera senzatie in societatea si lumea muzicala din Marea Britanie. Cu o toamna in urma cantasera la Royal Command Variety Performance, unde John Lennon spusese publicului, din care faceau parte si Regina Mama si Principesa Margareta, sa-si "scuture bijuteriile in loc sa apalude". La intoarcerea dintr-un turneu rasunator din Suedia, fusesera asaltati de mii de femei exaltate la aeroportul Heathrow din Londra. Dar nimic nu a fost ca primirea isterica de pe aeroportul Kennedy. In primul rand baietii au fost nevoiti sa fata fata unei armate de 200 de ziaristi la terminalul principal. Intrebarile indiscrete ale reporterilor si raspunsurile baietilor – inteligente, obraznice si nonconformiste – au dat tonul intregului turneu al grupului, care avea sa cunoasca o publicitate extraordinara. "Ne cantati ceva?" au cerut reporterii. "Intai platiti-ne!" a venit prompt raspunsul. "Aveti de gand sa luati ceva deosebit acasa cu voi?" "Da, Centrul Rockefeller!" "Ce parere aveti despre Beethoven?" "Suntem innebuniti dupa el – mai ales dupa poeziile lui!"
De la aeroport au fost escortati de politie pana la impunatorul Plaza Hotel, unde au primit o telegrama – "Bun venit in America!" – de la singurul lor idol din lumea cantaretilor, Elvis Presley, "Regele neconstestat al rock’n’roll-ului". Beatles ocupau intregul etal 12 al hotelului; afara, in strada, politia formase cordoane care tineau la distanta sutele de amiratori exaltati ce fluturau pancarte si scandau: "Ii vrem pe Beatles! Ii vrem pe Beatles!" De nenumarate ori fanii au incercat sa forteze baricadele, si politistii i-au impins inapoi. Politistii patrulau continuu coridoarele hotelului ca sa protejeze grupul de frenezia tinerilor admiratori.
Ed Sullivan, personalitate a televiziunii americane(centru), cu Ringo, George, John si Paul. Peste 75 de milioane de oameni i-au vazut pe Beatles prima data in direct la o televiziune americana.
Duminica, 9 februarie seara, The Beatles au iesit cu greu din hotel si au fost condusi la un studio TV pentru prima aparitie in direct la Ed Sullivan. Au cantat 6 melodii, iar Saturday Evening Post avea sa-i descrie ca pe "niste spiridusi simpatici si atragatori". Triumful in primul turneu american a fost complet cand si-au vazut discurile urcand pe primele 5 pozitii in topuri. Aveau sa mai faca o vizita sase luni mai tarziu, apoi din nou in 1965 si 1966. A urmat un regres. Intr-un interviu dat revistei Evening Standard din Londra si reluat in SUA, John Lennon spunea: "The Beatles sunt mai cunoscuti decat Christos." Afirmatia a stranit un scandal de proportii, mai ales in zonele fundamentalist crestine din sudul si vestul Americii. Unele statii radio au incetat chiar sa mai transmita melodiile lor, iar DJ-ii dadeau petreceri la care discurile Beatles erau zdrobite si aruncate in foc. The Beatles incepusera sa simta ca succesul lor avea un pret. In mai 1966, au dat ultimul concert pe scenele britanice, iar in august concertul de adio la San Francisco. Nemultumiti de felul in care erau priviti – "ca niste maimute la gradina zoologica", se plangea Harrison -, s-au concentrat doar asupra albumelor produse in studio. Popularitatea imensa a cantecelor Sergeant Pepper’s Lonley Hearts Club Band si Abbey Road, ca si a desenului animat Yellow Submarine, a asigurat formatiei The Beatles un loc de frunte in topul celor mai vandute discuri din istorie. De atunci nu au mai aparut niciodata impreuna intr-un concert live. Activitatea lor individuala, muzicala si personala, ii va mentine insa in atentia publica ani la rand.
sursa: Cand, unde & cum s-a intamplat, Editura Reader’s Digest
