Din momentul aplicarii Legii Educatiei Nationale, in universitatile din Romania a mai aparut un pol de putere. Dupa ce legea a conferit din ce in ce mai multa putere de decizie Senatului fiecarei institutii de invatamint superior in parte, prin miinile presedintelui acestui for trec toate hotaririle importante. Redactia „Opinia veche” va propune un serial de incursiuni prin cabinetele presedintilor Senatelor celor cinci universitati din Iasi, in incercarea de a deslusi cum colaboreaza executivul si legislativul in mediul academic.
***
Anii de presa si perioada in care a muncit ca designer inca au ramas imprimati asupra conf. univ. dr. Ligia-Magda Sficlea, presedintele de Senat al Universitatii de Arte „George Enescu” din Iasi. Recunoaste ca a fost greu sa lase deoparte creioanele mecanice pentru catedra de profesor la Facultatea de Arte Plastice, Decorative si Design, insa a simtit ca e de datoria ei sa nu-si lase meseria careia i-a pus bazele in Iasi si pentru care are un respect nestirbit sa moara din lipsa oamenilor care sa profeseze in domeniu. Magdei Sficlea nu-i place sa-si dea cu parerea despre problemele din invatamintului superior pe care nu le cunoaste si prefera sa lase „profesionistii sa vorbeasca”. La fel si in Senat, unde anii in care a cladit de la zero designul in Iasi au invatat-o cit de important este sa lucrezi in echipa, fie ca o faci intr-o fabrica sau in fata unei sali pline de studenti.
Cu ce ati ramas din anii in care ati lucrat la Tehnoton Iasi ca designer industrial?
Acei ani stau la baza a ceea ce predau, de fapt, eu, astazi, pentru ca am lucrat intr-o fabrica ce presupunea intilnirea designerului cu aproape 3000 de persoane. Fiindca designerul lucreaza in fiecare sectie, pentru ca un produs se implementeaza de la A la Z. El este cel care incepe un produs. Iar eu eram singurul designer intr-o zona in care se numea atelierul de bunuri de larg consum si erau 60 de oameni. insa acestia erau de formatie ingineri electronisti, ingineri mecanici, proiectanti, tehnologi, care faceau produse industriale. Eu lucram cu echipe de citeva persoane, care erau echipe destinate unui produs insa era un singur designer peste tot, pentru ca in Romania nu exista meseria asta. La nivel de tara se face admiterea pe doar 16 locuri. Opt locuri Bucuresti si opt la Cluj, deci erau foarte putini repartizati pe tara, eu fiind primul designer din Iasi, avind repartitia la Tehnoton. Activitatea mea nu era numai in cadrul atelierului de proiectare, chiar daca tineam de departamentul respectiv. Lucram in strinsa legatura cu atelierul de fabricarea sculelor si am facut si eu peste 20 de produse industriale. Sint foarte putini designeri care au produse in serie in tara. De exemplu, prima oara am facut un produs cu o vopsea care nu exista in Romania si am procurat-o prin faptul ca am mers la Policolor, care au facut pentru noi aceasta vopsea. Era vorba de o nuanta argintie, care a fost pusa atunci prima oara pe produsele electronice in Romania. si, datorita faptului ca acest produs a avut o cerere mare, de la o singura sectie de vopsitorie au devenit trei. Deci s-a dezvoltat insasi industria pe baza unor situatii de design.
Dumneavoastra sinteti cea care a fondat specializarea de design la Iasi. Cum era privita acesta meserie la vremea aceea?
Specialitatea de designer nu era cunoscuta. Cei de la fabrica au invatat impreuna cu mine ce inseamna un designer si pot sa spun ca au invatat extrem de bine acest lucru si mi-au oferit tot sprijinul. Bineinteles, nu de la inceput, ci abia dupa ce am reusit sa le demonstrez ce inseamna meseria. Asta le spun si studentilor mei, ca nimeni nu te recunoaste decit dupa rezultate. Nu ai rezultate, nu ai nici respectul celor din jur. Iar rezultatele vin numai prin munca. La acea vreme, nici nu era acceptat in Romania termenul de designer, titulatura noastra, a celor care terminam aceasta facultate fiind de „desenator artistic cu studii superiorare”, cu toate ca faceam graphic design pentru orice produs in serie. Tehnoton a inteles lucrul acesta si chiar am facut, prin resursele umane de la companie, ca macar sa se cheme altfel decit desenator. Acesta din urma insemna copierea unui desen deja conceput, ori designul inseamna concept, nu desen.
Si nu a este vorba de o sursa de inspiratie. Un designer este cel care face o prognoza a tendintelor si a stilului. Prognoza se face pe baza unei documentari extrem de vasta, ce presupune atit ceea ce inseamna produsul in sine, dar inseamna si piata concurentiala. In perioada mea s-au dezvoltat tot felul de noi produse, cum ar fi cele de inalta fidelitate, casetofoane si alte lucruri. Am avut documentare foarte diversa, dar insuficienta. Si atunci ceream materiale de peste tot, pentru ca trebuie sa vezi foarte mult ca sa poti face o prognoza de stil. Un designer lucreaza pentru viitor, cu un an sau doi inainte, pentru ca un produs se lucreaza si se implementeaza in timpul acesta. Bineinteles ca mergeam si la tirgurile locale pentru ca in perioada respectiva, eu nefiind casatorita, nu aveam dreptul sa plec in strainatate. si cei din conducere care puteau sa plece stiau ca am nevoie si imi aduceau diverse documentate, modele. Prognoza era facuta personal mai mult decit strategic, iar fabrica a inteles acest lucru si imi aducea prospecte de unde reusea. Iar un designer trebuie sa aiba o comunicare verbala foarte buna. Eu am introdus si un curs la noi, la specializarea design, tinut de catre un actor, care prezinta comunicarea verbala si nonverbala. In momentul in care tu trebui sa-ti faci o prezentare de proiect in fata unui client, trebuie sa ai o inlesnire de a vorbi atit vizual, cit si verbal. In plus, ca profesor, trebuie sa stii sa vorbesti in fata studentilor.
Realizarea unui cotidian este cea mai grozava lucrare care se poate face
Ati lucrat ca art director la „Observatorul de Iasi”, iar lucrarea dumneavoastra de doctorat se numeste „Elemene estetice de graphic design in presa scrisa”.
Dupa Tehnoton, fiind specializata si pe graphic design, mi-a facut o mare placere sa lucrez in domeniul presei, care in 1990 era o presa izvorita din dorinta de comunicare, pentru ca inainte de acest moment era tributara anumitor directii prescrise de partid. Iar sistemul de comunicare prin presa scrisa este unul colosal de frumos. E ca in designul de produs, pentru ca are foarte multe etape. in momentul in care am ajuns in acest domeniu nu erau designeri de presa, ziarul facindu-se in tipografii. Dar asa am descoperit tipografia chiar culeasa litera cu litera, in plumb, cu linotipuri si rotative pe baza de calandrarea formei. Iar ziarul este un produs care se face intr-o singura zi. Dar bineinteles ca tot conceptul nu se face tot intr-o singura zi. Se lucreaza tot in echipa, cu cea editoriala de data aceasta si nu cu ingineri sau tehnicieni, dar ei gindesc cum se face comunicarea, continutul. Iar forma continutului este foarte importanta, pentru ca un continut prost pus nu este citit corect si atunci nu ajunge la cititor cum trebuie. in plus, am avut si ocazia inedita sa vad cum se face presa scrisa in Anglia, la ziare mari cum este The Guardian. Am fost si la Reuters, la BBC, si acest cumul de informatie a fost extraordinar pentru mine pentru ca am vazut cum se face presa de calitate, care are o grija deosebita asupra designului. Si eu cred ca realizarea unui cotidian este cea mai grozava lucrare in graphic design care se poate face.
Cit de mult s-au schimbat astazi ziarele fata de cele cind ati intrat in meserie?
Nu seamana. Ele s-au dezvoltat atunci pentru prima oara, cind a aparut presa scrisa libera, etapa in care am participat si eu. Nu era o punere in pagina corecta a informatiei. Dupa aceea si formatele erau prost facute, nu era un layout corect realizat. Toate aceste lucruri m-au preocupat foarte mult si in momentul acela nu era nimic facut in acest sens. Atunci am inceput aceasta cercetare privind ziarele si cum se realizeaza ele. De aceea am avut aceasta teza de doctorat, care a fost unica in Romania, si pe care am facut-o pentru ca mi se parea foarte utila, mai ales dupa ce am vazut eficienta unui dialog bun pentru o publicatie.
Internetul este un flux pe care nu-l poti stapini
Ce impact credeti ca a avut aparitia Internetului asupra designului grafic?
Cred ca putem sa-i spunem galaxia Internet, pentru ca una a fost galaxia Gutenberg, care a dat tiparului ce este al tiparului, iar Internetul presupune o schimbare de optica si o schimbare de consum al informatiei. Faptul ca Internetul faciliteaza si usureaza accesul la informatie nu inseamna ca informatia este si cea care trebuie sa ajunga la consumator. Vor veni generatii care vor consuma mai multe date pe online decit scrise. De altfel, toate cotidianele lumii stiu acest lucru, de aceea au si o varianta pe site. Insa presa tiparita este cea pe care poti sa o reiei, sa o recitesti. Poti sa o lasi deoparte si sa o reiei din aceeasi pozitie, pe cind Internetul este un flux pe care nu-l poti stapini, iar informatia nu-ti ramine la fel de bine implementata ca partea scrisa. Asta pentru ca ceea ce este scris se organizeaza intr-un alt fel din punct de vedere vizual decit ceea ce este vazut pe calculator. Cu toate astea, cred ca se va trece greu numai la partea online, pentru ca, de exemplu, cartile presupun o informatie foarte bine structurata, informatie sigura. Pe Internet, aceasta informatie vine oricum, iar un student, sa zicem, nu poate sa o certifice ca fiind buna. Tiparul este un document.
Nu ati fost tentata sa ramineti in aceasta lume a designului grafic?
Eu am venit cu mare greu in universitate, recunosc cinstit acest lucru. Chiar am avut o sincopa. Mi-am dat demisia vreo doi ani din invatamint, pentru ca eu eram un practician in design, iar aceasta meserie imi place foarte mult. O consider una dintre cele mai frumoase meserii din lume, pentru ca este o meserie diversa si intotdeauna in contact cu noul. Dar am avut si responsabilitatea ca cineva trebui sa impartaseasca designul. De aceea am revenit in invatamint si am mers cu tot sufletul in aceasta directie si consider ca acest invatamint este benefic pentru calitatea vietii umane, pentru ca designerul face lucrurile mai compatibile cu fiinta umana. Si atunci e normal sa fie acesti specialisti. Daca nu insistam si nu faceam si partea de profesorat, fiindca erau foarte putini specialisti la momentul in care s-a initiat sectia, poate ca aceasta nu mergea mai departe.
Automatizarea proceselor si aparitia noilor tehnologii au condus si catre o diminuare a creativitatii?
Nu cred asta. In design este certificat faptul ca creatia se bazeaza pe aparitia noilor tehnologii. Va dau citeva exemple. Primul obiect in design despre care poate fi spus ca este un concept a fost realizat inainte de 1900, de cel care a facut scaunele tone, facute din lemn curbat. Scaunele obisnuite la noi astazi, insa care atunci au nascut un concept. Iar modularea unor parti a scaunului a fost realizata printr-o translare de tehnologie. Aceasta pornea de la metoda de realizare a barcilor, prin curbarea lemnului la cald, care a fost atunci translata la mobilier. Si atunci, normal, s-a format o alta viziune asupra mobilierului. Sau in cazul radioului de exemplu. A trecut de la dioda la circuit integrat. Va dati seama ce diferenta vizuala a fost? De la radiourile care erau cit o cutie la cel portabil? Deci pentru design schimbarea tehnologiei este un avantaj si un instrument de lucru, cum este in cazul unui pictor o alta culoare sau un alt pigment.
Poate un designer sa mearga dupa o idee indrazneata, sau trebuie sa lucreze conform cerintelor clientului?
Aici este o problema. Designerul este legat de o tema impusa. Asta e greu sa inteleaga studentii nostri. Nu o idee ci o tema. insa este o diferenta mare intre tema care i se da designerului si tema pe care el o ofera clientului. De ce? Clientul trebuie ajutat. El este cel care vine sa-ti ceara ajutorul pentru punerea in pagina a unei probleme pe care o are. Bineinteles, acesta punere in pagina este grea daca clientul are o idee fixa. Si, de multe ori, marii designeri isi consiliaza clientul sa-si aleaga cea mai buna varianta pentru ideea lui. Deci nu ar trebui ca un designer sa fie manipulat de catre client, ci el sa stie sa manipuleze clientul, sa stie sa gaseasca cea mai buna solutie pentru ideea sa.
Cum este si in presa.
Este foarte mare similitudinea intre presa si design. Sistemul de manipulare exista, dar la designeri, sistemul de manipulare este in bine. In presa s-ar putea sa fie si in rau.
Trei ani de studii pun in pagina o meserie dar nu ii dau si stralucirea
Aveti o cladire in Copou, una pe strada Horia si una pe Cuza Voda. Nu-si pierde Universitatea de Arte din identitate prin aceasta impartire?
Nu a fost o impartire si nici o optiune. Foarte mult timp noi nu am avut o cladire proprie. Constructia din Horia este prima cladire care are acest statut, cu act de proprietate al Universitatii „George Enescu” si este practic corpul central. Casa Bals este concesionata pe citiva ani de la comunitatea catolica, ea fiind o cladire care necesita reabilitarea. Plus ca este utila pentru Facultatea de Interpretare, Compozitie si Studii Muzicale Teoretice apropierea de Filarmonica, fiind un contact deosebit cu aceasta. Mai grav este cazul celor de la Arte Vizuale, care stau in niste cladiri ce nu sint proprietatea universitatii, sint concesionate de primarie pe un numar de ani. Acestea nu pot sa beneficieze transformari in folosul comunitatii academice, ci doar de reparatii. Ele sint fostele grajduri regale care au fost reamenajate si a fost o fericire atunci cind primarul ne-a dat aceste locuri, pentru ca nu aveam unde sa ne tinem cursurile. Speram insa, in timp, ca ele sa devina proprietatea noastra, pentru a putea face imbunatatiri si poate chiar extinderi, pentru ca spatiul de invatamint inca nu este cel suficient.
Mai aveti vreun alt plan pentru a remedia problema spatiului?
Urmeaza o solutie poate, insa trebuie sa vedem cum o sa ne ajute ministerul in aceasta situatie, pentru ca de la ei vin fondurile noastre. Pentru reabilitari avem o cladire data de tot de catre catolici, unul dintre grajdurile alaturate grajdurilor noastre, dar inca nu avem bani sa refacem aceasta cladire. Fondurile ne-ar ajuta si pentru terminarea unui corp alaturi de Casa Bals, care ar putea rezolva inca un spatiu. Sectia de design este intr-o singura incapere si este una care se dezvolta si care are o mare cautare la admitere. Terminarea cladirii de linga noi ar putea fi o solutie de extindere a acestei sectii, care are nevoie obligatorie de un spatiu mai mare.
Sistemul Bologna a insemnat in multe cazuri taierea unui an de studiu, rezultind scoaterea din programa a mai multor discipline. Cum arata astazi universitatea si studentii in comparatie cu acum cinci ani, cind sistemul nu era in viguare?
Noi am reesalonat programele si am facut o analiza a acestor programe din Europa si nu numai. Cei trei ani de licenta trebuie condensati, pentru ca, la Arte, cei trei ani sint minimi. Am discutat si cu ceilalti specialisti din tara si am fi dorit sa mergem toate universitatile de profil pe un sistem de patru ani, pentru ca obtinerea abilitatilor se face in timp. Deci este vorba de abilitate, care este foarte condensata pentru trei ani. Dar cu aceasta ocazie consideram ca sint utile ambele cicluri, iar cei care sint foarte buni in primul, obligatoriu trec in ciclul al doilea, de masterat. si studentul poate sa devina in cinci ani un specialist integral format. Pentru ca cei trei ani doar pun in pagina o meserie, dar nu ii dau si stralucirea. Dar se poate face si asa, insa cu foarte mult efort. De exemplu, acum, am obtinut aceeasi calitate la licenta cum obtineam inainte cind erau patru sau cinci ani, dar este o dopare a studentilor. Insa daca omul vrea sa fie bun el urmeaza si masteratul si studiile doctorale. Nu toti cei care intra sint si datori sa iasa din aceasta universitate, iar multi nici nu ies. Aceasta cernere la aproape jumatate de la licenta la masterat, este cumva un act normal, pentru ca nu toti doresc performanta, ci doar sa invete o meserie. Pot sa nu fie performeri, ci doar angajati undeva si sa fie simpli executanti. Pentru ei trei ani sint buni, dar pentru a fi un performer si un creator, trebuie sa ai cinci si chiar mai multi ani.
Nu orice bun practician e si un bun profesor
Anul acesta au fost deblocate posturile din invatamintul superior. Ati avut multe cadre didactice care indeplineau conditiile de promovare dar erau oprite de blocajul legislativ?
Erau foarte multe persoane care trebuiau sa acceada la functia de conferentiar si acest lucru s-a intimplat in sesiunea trecuta, iar acum speram ca profesorii sa treaca mai departe. Universitatea noastra, fiind una tinara, avem putini profesori. Bine, este adevarat ca universitatea e infiintata de foarte mult timp, de 150 de ani, dar in perioada comunismului, partea de arte plastice si teatru s-a mutat la Bucuresti, ceea ce a fost o pierdere imensa. Cei de la muzica au continuat sa functioneze si, pe linga acestia, a ramas si un institut de trei ani pentru arte vizuale, care a dus mai departe saminta. Dupa ’90 au revenit si a fost o revendicare practic a locului pe care il avea UAGE, fiind prima din tara si din punct de vedere vizual, dar si al dramaturgiei.
Si cum s-a adaptat universitatea dupa aceasta revenire?
A fost greu, pentru ca la Iasi erau profesori mari, personalitati ale artei vizuale, precum Gheorghe saru, Corneliu Baba, care au trebuit sa plece la Bucuresti. Au imbogatit facultatea din Bucuresti cu prezenta lor acolo. Acum, dupa douazeci si ceva de ani, putem spune ca am ajuns la un invatamint de calitate, dar el s-a sedimentat an de an. Nu este usor sa realizezei un invatamint de calitate chiar din primii ani, pentru ca presupune cercetare a anumitor domenii si oamenii sint practicieni cei care pornesc, nu sint teoreticieni, nu sint profesori. Eu, de exemplu, nu eram profesor. Si a trebuit sa-mi dau studiile pedagogice la Universitatea „Cuza”. Si, sincer vorbind, primele dati mi-am dat seama ca poate faceam niste greseli din punct de vedere pedagogic, chiar daca eram un bun practician, nu eram un bun profesor.
Cit de importanta este cercetarea stiintifica la o universitate care se axeaza mai mult pe competente practice?
La termenul de cercetare stiintifica trebuie adaugat termenul de creatie artistica. Este un specific al nostru. Fata de restul universitatilor noi sintem in principal axati pe creatia artistica, dar asta nu exclude cercetarea stiintifica pe care se bazeaza demersul didactic. Ea este cea care pune in pagina obiectul realizat de catre student si nu numai obiectul, ci si prestatia studentului. Cum ar fi in cazul interpretarii in muzica sau teatru. Si aceasta creatie artistica se regaseste in expozitiile pe care le facem, in iesirile in public, si fiecare dintre specializarile noastre a avut pina acum astfel de iesiri.
Conform Ordonantei 92/2012 de cind ministru al educatiei era Ecaterina Andronescu, virsta de pensionare a profesorilor si conducatorilor de doctorate nu mai este cea de 65 de ani, acestia putind, in urma deciziei Senatului universitar, sa-si continue activitatea. Credeti ca acestia se vor inghesui inapoi la catedre?
Noi am facut deja niste decizii pentru revenirea unor profesori si nu toti s-au inghesuit, unii au preferat sa ramina la pensie. Unii au dorit sa-si continue activitatea, in timp ce altii nu. Sint unii profesori valorosi care merita sa ramina mai departe si poate ca ar fi chiar o pierdere daca ei nu ar mai fi.
Mai mult, aceeasi modificare prevede ca si rectorii trecuti de 65 de ani, pot, daca beneficiaza de sprijinul Senatului, sa candideze la un nou mandat pentru urmatoarele alegeri.
Daca comunitatea ii alege, noi nu avem ce face. Iarasi, pot sa fie oameni benefici pentru institutie si care poate au inceput niste lucruri care trebui terminate si numai ei le pot termina. In cazul acesta este benefic sa lasi omul sa termine lucrul inceput. Citeodata virsta ii impiedica, pentru ca este un regres fiziologic normal, dar unii oameni, chiar si la o virsta inaintata pot face lucruri deosebite si merita apreciati.
De asemenea, in urma ordonantei s-a decis ca de acum inainte Senatul sa decida numarul de doctoranzi pe care ii poate indruma un conducator, dupa ce, in trecut, limita era de opt studenti. Dumneavoastra care credeti ca este numarul ideal de tineri ce pot fi indrumati de catre un singur cadru didactic?
In domeniul nostru, benefic ar fi sa fie mai multi, pentru ca la noi sint foarte putini conducatori de doctorat si scoala doctorala trebuie sa fie intretinuta mai departe. intr-adevar, un doctorat este o lucrare care trebuie facuta cu multa responsabilitate, trebuie ghidata atent, dar depinde de domeniu. si aici, noi avem de a face cu trei domenii diferite: muzica, arte vizuale si teatru. Bineinteles ca fiecare dintre aceste domenii au punctele lor de vedere si eu prefer sa las profesionistii sa raspunda in cazul acesta. si chiar Senatul se bazeaza pe aceste lucruri, pe informatiile primite de la profesionisti. E ca in presa. Nu putem lua o informatie gresita sau sa ne facem ca putem comenta o informatie fara sa o cunoastem.
Conform aceleasi ordonante, printr-o alta modificare adusa LEN reiese ca o parte din puterea de decizie a rectorului a fost mutata inspre Senat, iar presedintele acestuia detine, in teorie, o putere decizionala cel putin egala cu cea a rectorului. Cum s-a adaptat universitatea de Arte in fata unor posibile conflicte?
Noi am privit cu foarte multa seriozitate acest lucru si, timp de un an de zile, am facut o strategie de comunicare intre Senat si Consiliul de Administratie. Am stabilit sistemul de documentatie si miscarea hirtiilor, am stabilit termenii nostri de comunicare, pentru ca daca este o buna comunicare, este si o buna intelegere. Consiliul de Administratie si Senatul sint doua entitati care trebuie sa lucreze impreuna pentru succesul universitatii. Noi nu avem nici conflicte si nici puncte de vedere diferite asupra strategiei universitatii. Ca lucram diferit, asta este alt lucru, si consider ca este benefica aceasta diferentiere. De ce? Pentru ca inainte totul era cumulat. Rectorul facea parte din Senat si din Biroul Senat, decanii la fel, deci ceea ce propuneau ajungeau sa si valideze automat. Acum, acest lucru trece prin filtrul a doua entitati si atunci normal ca se imbunatatese si desfasurarea lucrurilor. Cred ca atributiile rectorului sint mai diversificate decit ale presedintelui Senatului si au o arie mult mai mare de implicare. Dar asta nu inseamna ca presedintele Senatului nu are o responsabilitate atit de mare, pentru ca este decizia finala. De asta va spun ca lucrurile sint diferite, dar mersul trebuie sa fie acelasi. Deci ei trebuie sa aiba acelasi ritm si acelasi pas.
Si daca pe parcurs apare vreo neintelegere?
Se rezolva printr-o comunicare foarte buna. Tot ceea ce lucreaza consiliul profesoral, consiliul pe facultate, este trimis la Senat care verifica, valideza, aduce eventuale amendamente si trimite feedback consiliului profesoral. Sint discutii. intotdeauna sint invitati prorectorii care au un document care trebuie validat, impreuna cu specialisti din universitate la sedintele Senatului. Noi nu lucram fara specialisti. Fara juristi sau partea financiara. Sint invitati permanent si membri din sindicat si secretara sef, pentru ca aceste probleme sint legate de toate departamentele universitatii. Eu compar Senatul cu sfatul batrinilor de la vatra satului. Sint oameni alesi din cadrul comunitatii, care gindesc ce este mai bine pentru comunitatea respectiva. Ca exista opinii diferite, asta este perfect. Pentru ca din democratie se cistiga. Asta trebuie sa invatam noi, ca opiniile diferite duc la calitatea deciziei. Daca acestea nu sint diferite, atunci ceva este putred. Este ca in comunism. O unica parere s-ar putea sa fie gresita. Un sistem democratic functioneaza prin puterea opozitiilor. Deci daca cele doua opozitii sint puternice si egale, atunci democratia se realizeaza.
