Ceasca de cultura

Etichetă: Note

  • Note de lectură – George Coșbuc

    George Cosbuc este unul din putinii poeti romani care a avut o situatie materiala oarecum privilegiata si un editor la dispozitie, in afara, bineinteles, de Anton Pann, I. Heliade-Radulescu si Petre Ispirescu, care, avand tipografiile lor, puteau sa-si tipareasca orice doreau. 
    Iata ce le-a povestit Cosbuc cumnatilor sai: 
    "Intr-o zi, asa cam pe la namiezi, pe cand eram cufundat in armonia versurilor ce le asterneam pe hartie, deodata aud un zgomot de vreascuri rupte si un mormait gros. Imi ridic capul si incremenesc: in pragul chioscului, o namila de urs, in doua picioare. Noroc, fara sa ma laud, ca am dat dovada de inspiratie si in aceasta imprejurare. M-am ridicat usor in picioare si am inceput sa-i vorbesc lui Mos Martin asemenea unui om: cu vorba dulce, rugator, fara pic de asprime in glas:
            
    – Pai bine, stimate Mos Martine, de ce ma conturbi din scris? Aici, dupa cum vezi, n-ai nimic de cules. Du-te ceva mai incolo de chiosc, ca sunt tufisuri cu zmeura, berechet! Ce ti-a venit sa te abati pe la chioscul meu? Hai, te rog frumos, du-te si lasa-ma linistit!
            
    Ursul sau ursoaica, ce-o fi fost, ca n-am putut sa-mi dau seama, plecandu-si capul intr-o parte, s-a uitat la mine cu adanca mirare. Pesemne ca m-a asemuit cu vreunul din calugarii de la cele doua schituri de mai sus, cu care ursii se au bine, sunt prieteni chiar, m-a vazut cu barba, cu mustati si imbracat in surtuc negru… Eu stiu ce-o fi fost in capul lui? Fapt e ca l-a impresionat se vede tonul meu cald si rugator, s-a lasat in patru labe, a mormait usor, ca si cum ar fi spus:"Am inteles!" si a plecat linistit, tot asa cum venise!
            
    Dar, bineinteles, eu am terminat ziua aceea cu scrisul; mi-am strans catrafusele si-am pornit repejor spre vila.
    Doua trei zile am dat tarcoale chiosculu fara sa mai intru in el; apoi mi-am luat inima-n dinti si am inceput lucrul. 
    Pe Mos Martin, insa nu l-am mai vazut de atunci."

    sursa: Mici povestiri despre oameni mari – Grigore Bajenaru

  • Note de lectură – Arghezi

    Pe timpuri, Teatrul National din Bucuresti organiza duminica, intre orele 10 si 12, "matineuri literare", la care cate un mare scriitor tinea cate o conferinta, urmata de lecturi, recitari sau exemplificari din diferite piese de teatru ale autorilor despre care se vorbise.
    Anuntandu-se ca la unul din aceste matineuri va vorbi Tudor Arghezi sala, destul de mare a "Nationalului", devenise totusi neincapatoare! Directorul Nationalului era Camil Petrescu, care trebuia sa faca si prezentare lui Arghezi in cateva cuvinte. Dar care nu a fost mirarea publicului cand, dupa ce a terminat ce avea de spus Camil Petrescu, iata ca autorul "Cuvintelor potrivite" a gasit de cuviinta sa potriveasca drept introducere la conferinta sa urmatoarele:
    – Doamnelor si domnilor, loialitatea ma obliga sa va fac o marturisire, ca sa nu fiu acuzat cumva de mistificare, Doamne fereste, si eventual, sa-mi pierd in fata domniilor voastre bruma de reputatie ce imi fac iluzia magulitoare ca o am! Domnul Camil Petrescu aici de fata, care pute de talent si care este directorul acestei importante institutii de arta, intalnindu-ma deunazi pe strada, m-a oprit si mi-a spus asa, nitam-nisam:
    "M-ai indatora foarte mult, iubite domnule Arghezi, daca ai accepta sa-mi tii o conferinta la matineul literar de la National de duminica viitoare!"
    "Pai, bine, iubite domnule Camile", i-am dat eu replica, astazi, daca nu ma insel este luni, cand mai am timp si ma gandesc la ea si-apoi s-o si confectionez pana duminica? Ma stii ca eu sunt tipicar, meticulos, pedant – cum vrei sa ma cataloghezi – ca obisnuiesc sa pitrocesc cuvintele de multe ori, pana sa le pun definitiv, in borcanul pe care-l merita!"
    "Eu zic, spuse Camil, ca daca n-ai timp sa faci una noua, s-o tii tot pe aia pe care ai mai tinut-o acum o luna la ziaristi, ca e foarte buna si n-a putut s-o asculte tot Bucurestiul!"
    Ce era sa fac? zambi Arghezi cu siretenie. Sa-l refuz pe un confrate cum e Camil nu-mi venea la-ndemana. Asa ca vreau sa va marturisesc, dupa cum v-am spus la inceput, ca sa nu aveti vreo deceptie, ca conferinta asta de azi… e aia de acum o luna!
    Publicul a izbucnit in hohote de ras si aplauze.
    Iar Arghezi si-a rostit apoi conferinta cu calmul si nuantele lui subtile, intr-o liniste de catedrala. 
    119962.28033
    Tudor Arghezi – Corneliu Baba
     
    sursa: Mici povestiri despre oameni mari – Grigore Bajenaru