Acum niște ani |
4 decembrie 2024 |
1855 • |
A fost inaugurata "Scoala de mica chirurgie" la Spitalul Mihai Voda din Bucuresti |
1875 • |
Se naste Rainer Maria Rilke, poet german (d. 1926) |
1888 • |
A aparut la Bucuresti Fântâna Blanduziei, foaie literara, politica si saptamânala sub directia lui Mihai Eminescu |
|
|
|
|
|
|
|
|
Prima femeie neurochirurg – istoria unei vieţi citite în mâini delicate si puternice | | (Știință) | „Toata viata am fost numai pe fuga, nu stiu sa merg asa.. | .”- astfel debuta fiecare autocaracterizare a doamnei doctor Sofia Ionescu, prima femeie neurochirurg din lume, una din cele mai ilustre doamne ale medicinei autohtone. Alaturi de Constantin Arseni si de Ionel Ionescu, se recomanda drept cel mai important discipol al legendarului Dimitrie Bagdasar, facand parte din „echipa de aur” a neurochirurgiei romanesti din perioada de pionierat. „O timida in lume” care, „numai cu bisturiul in mana era viteaza”, a realizat nenumarate interventii chirurgicale pe creier si pe coloana, pe parcursul unei jumatati de secol alergand intre paturile bolnavilor, intre sala de operatie si biroul unde si-a redactat lucrarile stiintifice, intre policlinica cu plata si propria casa, unde o asteptau cei doi copii ai sai.
Povestea ei de viata incepe pe 25 aprilie 1920 la Falticeni, judetul Suceava. A venit pe lume cu o greutate impresionanta – aproape 5 kilograme – si cu niste maini cu degete foarte lungi. Tatal, Constantin Ogrezeanu, era casier BNR, iar mama Maria, casnica. inca din perioada copilariei, si-a insusit coordonatele care au ghidat-o intreaga viata: modestia, corectitudinea si respectul fata de om. Clasele primare le-a urmat la Falticeni (Scoala nr. 1), cu cea mai buna invatatoare la acea data, in oras. Apoi a urmat 6 clase de liceu la Gimnaziul de Fete Falticeni (1931-1937). Auzind de renumita Scoala de Fete „Marica Brancoveanu” s-a hotarat sa se mute la Bucuresti, pentru ultimele clase de liceu (1937-1939), cu dorinta de a urma Facultatea de Medicina din Capitala tarii. A absolvit liceul printre primele eleve, obtinand nota 10 cu distinctie la purtare.
S-a hotarat sa urmeze profesia de medic inca de la 16 ani. Avea medici in familie si tatal celei mai bune prietene era un doctor devotat, insa tatal i-a replicat cu dragoste parinteasca dar si cu hotarare: „Menirea fetelor este sa fie bune gospodine, sa faca o scoala de menaj, sa invete un instrument muzical, sa invete limbi straine, sa-si faca o cultura generala solida”. Vointa nestramutata a fetei a convins, insa, ambii parinti care i-au sustinut dorinta. Facultatea de Medicina din Bucuresti a urmat-o intre 1939-1945, printre dascalii sai numarandu-se Francisc Rainer la anatomie, ca profesor iar ca asistent pe George Emil Palade, viitorul Laureat al premiului Nobel, profesorul Alfred Rusescu la pediatrie, prof. Zolta la parazitologie, profesorul dr. Ionescu Sinesti la neurologie si prof. dr. I.T. Niculescu.
Studentia a coincis cu anii celui de-al doilea Razboi Mondial, fiind nevoita in vacantele de vara sa ajute la ingrijirea ranitilor repartizati in cele trei spitale din Falticeni. Tot intr-o vacanta de vara, in perioada iunie-octombrie 1943, inaintea anului V de studii, a fost trimisa de Ministerul Sanatatii in comuna Baia, judetul Suceava ca medic de dispensar rural. Sustinerea concursului de externat din februarie 1943 a fost succedata de numirea in post de intern la serviciul de neurochirurgie, unde se lucra non-stop, datorita ranitilor de razboi. A ales stagiul de neurochirurgie, la spitalul numarul 9, intrucat in anul V studia neurologia si voia sa fie bine pregatita in acest domeniu. De fapt, momentul este punctual crucial al vietii ei profesionale.
Decisiva a fost aici intalnirea cu profesorul Dimitrie Bagdasar, in alegerea neurochirurgiei, ca specialitate, pentru tot restul vietii, ramanand in acest serviciu 47 de ani (1943-1990), cu tot programul zilnic sever, intre orele 5 dimineata, pana tarziu in noapte, in deosebi in ingrijirea ranitilor de razboi, in pavilionul special amenajat. Devotamentul, profesionalitatea si calitatile sale umane, au fost in anul 1948, rasplatite prin Medalia Speciala a Crucii Rosii. Prof. dr. D. Bagdasar, de formatie neurolog, avand doi secundari, ulterior ilustri,dr. Constantin Arseni si dr. I. Ionescu. El i-a propus Sofiei Ionescu, urmarindu-i atent si scrupulos activitatea, onoarea de a face parte din aceasta echipa, efectuand astfel promovarea primei femei – medic neurochirurg din Romania.
Prima operatie pe creier avea sa o realizeze in 1944. O supuratie la deget il impiedica pe doctorul Bagdasar sa opereze un baietel adus in coma la spital. Sofia Ionescu, singura care ar fi putut sa opereze in acel moment, a acceptat provocarea de a face prima sa interventie chirurgicala (o trepanatie) pe creier. Reusita operatiei s-a datorat calmului si preciziei. "– Dumneata ai aptitudini. Ramai la neurochirurgie", i-a spus profesorul Bagdasar dupa operatie, convins ca are harul sa opereze. Interventia de succes venea sa confirme ceea ce Dimitrie Bagdasar credea, si anume ca, datorita delicatetei, femeile sunt mult mai capabile sa opereze pe substanta nervoasa.
La absolvirea facultatii, in anul 1945 s-a casatorit cu medicul secundar dr. I. Ionescu, si-a sustinut doctoratul in ianuarie 1946, iar in februarie a aceluiasi an, secundariatul in neurochirurgie. Tanarul cuplu a locuit, timp de 7 ani in spital, asigurand garda permanenta, iar 15 ani nu au avut concediu de odihna. in ceea ce o priveste, Sofia Ionescu, pentru cei 2 copii, nu a avut nicio zi de concediu prenatal si doar o luna postnatal, marturisind : „Copiii mei n-au avut mama. Eu eram mereu obosita, munceam la policlinica cu plata de doua ori pe saptamana, ca sa-mi suplimentez veniturile. Pot sa jur ca n-am cerut niciodata bani. Nu spun ca n-am primit de la unii, dar n-am conditionat niciodata operatiile.”
Cu toate acestea, a gasit timp pentru instruirea tinerilor medici carora le-a descifrat tainele dificilei sale specialitati ca si tehnica explorarilor cranio-cerebrale, si-a luat primariatul in 1954 (atestata de Ministerul Sanatatii in 1958), redactarea lucrarilor stiintifice realizand-o intre orele 2-4 noaptea, efectuand in indelungata-i activitate ca singur autor sau in colaborare, peste 120 articole, publicate in revistele de specialitate in tara si strainatate cu o medie de 2-3 pe an. Regreta totusi ca nu si-a scris memoriile : „Imi pare rau ca nu mi-am gasit timp sa-mi scriu memoriile. As fi putut sa spun tinerilor neurochirurgi cum am facut meseria asta. As fi putut sa descriu tehnici inedite, folosite ad-hoc in situatii imprevizibile si nenumarate intamplari cu rezultate fericite. Pentru ca munca mea din acesti 47 de ani ar fi incaput foarte bine in doua vieti. As fi avut ce sa le spun!".
In 1970, Sofia Ionescu isi insoteste pacienta, membru al Ambasadei franceze, la Paris si Lyon. Medicilor francezi nu le-a venit sa creada ca in fata lor se afla o femeie neurochirurg. Ca un test, au rugat-o sa le arate mainile, pentru a vedea daca are batatura pe inelar, specifica neurochirurgilor ca urmare a folosirii "pensei gouge", instrument cu ajutorul caruia se rupe osul cand se efectueaza operatii pe creier sau pe coloana. Batatura era mai mare decat orice asteptare, ea constituind marturia celor 25 de ani de operat la sectia de tumori cerebrale si a celor 22 de ani la sectia de compresiuni vertebro-medulare Pentru francezi, a fost o dovada de competenta si de recunoastere.
Aceste maini firave, cu degete de pianist si batatura de neurochirurg, au continuat sa salveze sute de vieti pana in anul 1990, cand datorita unei operatii de cataracta, distinsa doamna doctor a fost nevoita sa se pensioneze. Pana la trecerea ei in nefiinta la data de 21 martie 2008, si-a continuat preocuparile si activitatea stiintifica ca membru emerit al Academiei de Stiinte Medicale in 1997 (12 aprilie), in anul 2002 (29 august), fiindu-i echivalat titlul de cercetator stiintific principal gradul I cu cel de profesor. Dupa indelungate cercetari iatro-istorice de peste 30 de ani, la 17 septembrie 2005 la Congresul Mondial de Neurochirurgie din Maroc(Maraketsh) a fost atestat faptul ca doamna doctor Sofia Ionescu este prima femeie neurochirurg din lume.
Anul acesta, pe 25 aprilie, ar fi implinit venerabila varsta de 90 de ani. Faptul ca nu a avut posibilitatea sa ne lase drept mostenire memoriile sale, constituie o pierdere considerabila. Doamna doctor se inscrie in galeria oamenilor de valoare, acele somitati care ne fac sa fim mandri pentru ca suntem romani. Devotamentul, pasiunea nestavilita pentru profesie, modestia, respectul pentru pacienti, corectitudinea sunt doar cateva argumente care o fac un exemplu demn de urmat pentru noi, medicii zilei de maine.
.
| |
doina ciulea01:29 / 20.01.2013.Acum 7 ani am avut un AVC si am fost operata de domnul doctor Gheorghy Gabriel din Tirgu Mures.
Poza de pe feacebouk este dupa operatie. Multumesc dragi doctori,femei sau barbati care va dedicati acestei unice si mereu misterioase vocatii. Roxana Dumitrache20:43 / 07.06.2012Stiam despre doamna doctor si ma bucur sa vad cum inca o data, se omagiaza acele femei care s-au dovedit egale cu barbatii, prin forta inteligentei si daruirea pentru ceea ce au aleas sa faca in viata. |
|
|
|