Vaccinarea este un subiect fierbinte, de actualitate, mai ales că voci ale unor activiști antivaccinare, cum este Olivia Steer, sunt din ce în ce mai vehemente, în ciuda evidențelor științifice care-i contrazic. De aceea, o discuție cu un medic specializat pe vaccinologie poate desființa unele mituri antivaccinare și poate aduce mai multă liniște celor care au ales acest tip de imunizare. Am discutat cu profesor doctor Doina Azoicăi despre importanța vaccinării, despre reticența la vaccinare, în creștere și la noi în țară, despre principalele scheme de vaccinare, aplicate atât copiilor, cât și adulților.
Doina Azoicăi este specialist în epidemiologie și președinte al Societății Române de Epidemiologie, din 2018. De asemenea, a elaborat, după anul 1990, prima carte din România în domeniul vaccinologiei, cu obiectiv principal de creștere a interesului pentru dezvoltarea conceptului de vaccin, vaccinare și vaccinologie. Prof. dr. Azoicăi a activat și ca expert în Comisia de Vaccinologie a Ministerului Sănătății, la începutul anilor 2000, și s-a preocupat de modernizarea schemei de vaccinare folosită în România, prin susținerea introducerii unor preparate vaccinale utilizate în țările europene, cum ar fi vaccinuri combinate și conjugate, vaccinul antipneumococic, vaccinul antirotavirus, vaccinul anti-infecție cu Papilloma virus.
Ramona Iacobuțe: Sunteți expertă în epidemiologie. De ce ați ales vaccinologia ca domeniu de cercetare și de practică în profesia dumneavoastră?
Prof. dr. Doina Azoicăi: Problema aceasta a vaccinării este o dragoste a mea de mai mult timp. Medicina a evoluat extraordinar în ultimele decenii, este explozivă în informații, în cunoștințe, în descoperiri și nu s-a întâmplat numai în cardiologie, nefrologie sau în gastroenterologie, s-a întâmplat și în domeniul acesta al vaccinologiei. Vaccinurile au salvat omenirea.
Ați fost și într-o Comisie Națională de Vaccinare, la începutul anilor 2000. Povestiți-ne puțin despre această experiență.
La un moment dat, în perioada 2008-2013, Ministerul Sănătății a inițiat o activitate într-o comisie multidisciplinară, așa cum trebuie să fie o structură de decizie pentru politicile de sănătate dintr-o țară, din care am făcut și eu parte. Am interacționat cu oameni extrem de implicați în problemă, cum ar fi profesorul Adrian Streinu-Cercel, profesorul Alexandru Rafila, pediatri ca doamna profesor Doina Pleșca. Din păcate, această Comisie de Vaccinologie nu mai există în prezent, a fost desființată, nu pe motivul că nu ar fi fost necesară. A fost extrem de utilă, de exemplu, atunci când s-a lansat oportunitatea introducerii vaccinării antipneumococice în România. Vaccinul deja se utiliza în SUA și în Europa, iar preparatul era validat de către structurile de acreditare a medicamentelor. Ministerul Sănătății a solicitat atunci Comisiei să analizeze și să concluzioneze dacă este oportun de introdus vaccinul în programul național de imunizare. Vaccinul conjugat era o noutate, o provocare. După acea experiență, sunt convinsă că vaccinarea antipneumococică în România a salvat multe vieți și a adus beneficii prin limitarea riscurilor de infecție pneumococică.
Și pentru cei mici, și pentru cei mari
Vorbim mai frecvent despre vaccinarea copiilor. Este aceasta o necesitate numai pentru cei mici sau și adulții ar trebui să se vaccineze mai des?
S-a schimbat o paradigmă în medicina modernă: vaccinarea nu este o acțiune care protejează numai populația infantilă. Cu cât au crescut mai mult grupurile de risc, s-a constatat că și copiii mai mari, și adulții trebuie vaccinați. Dar, într-adevăr, copiii și vârstnicii sunt cei mai vulnerabili. De asemenea, se discută acum mult despre vaccinarea pacientului cu boli cronice. Medicii știu că un pacient cu o afecțiune cronică, de exemplu cu o boală pulmonară, primește recomandarea de vaccinare antigripală anuală și vaccinare antipneumococică. Din 2005, când am devenit medic epidemiolog, am avut șansa să lucrez cu profesorul Traian Mihăiescu. Acesta mi-a propus să facem un program pentru bolnavul pulmonar cronic care să includă vaccinarea antipneumococică.
Când l-am inițiat în Iași, vaccinarea era gratuită. Programul a avut mare succes, a fost împărtășit și la nivel național. Din păcate, nu a putut fi asumat de către Ministerul Sănătății. Dar cred că pentru astfel de inițiative ar trebui să se facă un efort, pentru că ele constituie o metodă de prevenție eficientă, chiar dacă preparatele vaccinale nu sunt ieftine.
”O singură boală a fost eradicată: variola”
Citisem pe site-ul Organizației Mondiale a Sănătății că a început să crească la nivel global numărul persoanelor care refuză vaccinarea și, în consecință, au început și să reapară boli care fuseseră ținute mult timp sub control sau chiar eradicate. Pentru că sunteți un medic cu experiență în epidemiologie, spuneți-ne cum erau privite vaccinurile în trecut și cum sunt percepute în prezent.
O singură boală a fost eradicată: variola, iar în momentul de față se fac eforturi la nivel mondial pentru eradicarea poliomielitei. Apropo de faptul că există aceste opinii contra vaccinării, vă dau un exemplu cifric. Acum 30 de ani, prin 1988, erau la nivel mondial peste 300.000 de cazuri de poliomielită. În momentul de față, în întreaga lume se înregistrează 33 de cazuri de acest fel, în zone în care programele de vaccinare au fost convulsionate de situații politice, de război – cum sunt Pakistan, Afganistan. Acolo unde nu a existat o politică de vaccinare și nu s-a aplicat sistematic vaccinarea în rândul populației persistă acest risc de a reapărea boli ținute sub control sau aproape de a fi eradicate. Deci vaccinurile au salvat omenirea.
În cazul variolei cum a fost?
Variola, o boală care a decimat în urmă cu sute de ani populații întregi, nu mai există. De fapt, medicina are această mare realizare, eradicarea unei boli. Rujeola este o altă boală care trebuie ținută sub control, și vaccinarea face foarte bine acest lucru. În momentul în care nu a mai fost ținută sub control prin vaccinarea cohortelor de populații, a început să reapară. Noi numim acest fenomen procesul de reemergență. Din 2016 până în prezent, în România s-au înregistrat peste 16.000 de cazuri de rujeolă. Enorm! Este o epidemie, încă suntem într-o epidemie. Au fost înregistrate și peste 60 de decese, nu numai la copii, ci și la adulți nevaccinați. Procesul de reemergență a apărut și în cazul difteriei, deși la noi nu prea se vorbește despre această boală. Difteria este într-o formă epidemică într-o țară foarte apropiată de noi, Ucraina.
Câte boli pot fi prevenite prin vaccinare în prezent?
Prin vaccinare, putem preveni apariția a peste 26 de maladii infecțioase. Dar vaccinarea care nu se face sistematic în populația susceptibilă de a face boala nu are efectele scontate. Vaccinurile au această caracteristică de a crea un mecanism de imunitate colectivă. Dacă 80%-90% din cohorta de copii care ar putea să fie susceptibili la o boală se vaccinează, protecția este asigurată chiar și pentru cei nevaccinați ca urmare a mecanismului de <> (n.r. – <<imunitate colectivă>>). Oricum, este bine de știut că nu se vaccinează <<la întâmplare>>, există indicații și contraindicații de vaccinare. Cei care, din nefericire, nu pot fi vaccinați pentru că au o contraindicație sunt protejați prin acest mecanism de imunitate colectivă de care spuneam. Sunt foarte mulți părinți care refuză vaccinarea copiilor lor, însă acești copii se duc în colectivitate. De aceea, țări ca Franța și Italia, de exemplu, au luat o măsură mai drastică: aceea de a introduce obligativitatea vaccinării. Dacă într-o colectivitate vine un copil nevaccinat și colectivitatea nu este protejată în proporție semnificativă, copilul nevaccinat este o potențială sursă de îmbolnăvire pentru ceilalți.
Cum ne afectează hidroxidul de aluminiu
Care este structura unui vaccin? Ce conține acesta? Este important de știut, pentru că principalele reticențe la vaccinare se nasc pornind de la această compoziție și efectele secundare care pot să apară.
Vaccinurile nu au fost preparate ieri sau în momentul în care noi am început să dialogăm pe Facebook. Din secolul al XVIII-lea, când a fost lansat primul vaccin antivariolic, aceste preparate au evoluat, s-au îmbunătățit. Nu numai că sunt mai multe față de acum 100 de ani, dar putem preveni mai multe boli care apar din cauza a numeroși agenți patogeni, cum ar fi, cel mai recent, Papillomavirusul uman, vinovat de anumite forme de cancer. Știam altădată că această boală, cancerul, nu este cauzată de infecție, de agenți patogeni. Vaccinurile nu sunt făcute ca să creeze un risc celui căruia i se administrează. Evident că siguranța nu este de 100%, la fel cum nu este nimic în viață. Vaccinul conține acea structură antigenică, care stimulează răspunsul imun specific, fără să conțină elementele care pot să îmbolnăvească omul. Și, ca în orice alt comprimat – antibioticul, de exemplu -, există substanța activă și excipienții (n.r. – substanțele care ajută substanța activă să rămână stabilă și să fie bine asimilată de organism). Vaccinurile au avut adjuvanți dintotdeauna. Acești adjuvanți au un rol esențial în stimularea eficientă a imunității. Adjuvanții fac ca vaccinul să-i ofere celui vaccinat o protecție de peste 90%.
Toată lumea reticentă la vaccinare face referire la hidroxidul de aluminiu, unul dintre adjuvanți. Acest hidroxid de aluminiu există ca adjuvant în preparatele vaccinale într-o cantitate infimă față de cantitatea pe care noi o ingerăm, pentru că nu trăim într-un mediu steril sau lipsit de prezența diverselor substanțe nocive. Inhalăm o grămadă de toxice, mâncăm o grămadă de toxice. În legătură cu hidroxidul de aluminiu s-au făcut studii care au demonstrat că acea cantitate care se găsește în vaccinuri nu este în măsură să pună în pericol viața sau sănătatea pacientului.
Falsul studiu nefast
Olivia Steer, una dintre cele mai vehemente voci antivaccinare din România, are ca principal argument în lupta sa asocierea apariției autismului cu vaccinarea. Ce părere aveți?
Nu aș vrea să fac reclamă unor astfel de personaje. Oricum, vreau să subliniez că acesta este clar un mit. Legătura nu a fost demonstrată științific. Sunt studii care se fac pentru a demonstra relații de cauzalitate între structurile antigenice dintr-un preparat vaccinal și o anumită manifestare. A fost un singur studiu care a venit în sprijinul acestei relații de cauzalitate, dar a fost combătut și chiar rejectat din lumea științifică pentru că s-a dovedit a fi un fals.
Bolile autoimune sunt și ele invocate ca o consecință a vaccinării de către activiști antivaccinare precum Olivia Steer.
E tot o fantasmă care a fost introdusă în mintea oamenilor. În momentul de față, un pacient cu o boală autoimună, lupus sau scleroză multiplă, de exemplu, trebuie să intre într-un program de terapie biologică, iar pentru el, recomandarea este de vaccinare. De ce? Imunosupresia, scăderea răspunsului imun poate să-i fie potrivnică în apărarea față de diverse infecții circulante. Un astfel de pacient, dacă vine în contact cu un agent patogen, va face boala într-o formă gravă și poate să moară prin boală infecțioasă, nu prin boala de bază. Unui astfel de pacient, vaccinul nu-i accentuează autoimunitatea, acest lucru a fost demonstrat tot prin studii. Evident că vaccinul nu se administrează oricând. De exemplu, nu se face în momentul în care boala lui este într-o perioadă de acutizare. Iar când vaccinarea se realizează, nu ne vom aștepta la o protecție de 100%, având un deficit al răspunsului imun, nu va fi la fel de protejat prin vaccin ca un pacient cu o imunitate normală.
,,În România, tuberculoza încă face multe victime, este explozivă”
La noi în țară, care sunt principalele scheme de vaccinare?
Încă de la naștere este oportun ca, pentru teritoriul nostru, copiii să primească BCG-ul (n.r. – vaccinul împotriva tuberculozei). În unele țări, ca Franța și Germania, BCG-ul nu se face copiilor imediat după ce s-au născut, dar în România, tuberculoza încă face multe victime, este explozivă. Tocmai de aceea, medicii nu pot lăsa un copil să intre în contact cu persoane potențial a fi infectate cu Mycobacterium tuberculosis, deoarece copilul poate să dezvolte forme invazive de tuberculoză, de meningită tuberculoasă. Se recomandă totodată, încă de la naștere, vaccinarea antihepatita B. La două luni, copilul primește vaccinuri care-l protejează față de mai multe infecții. Se face vaccinarea diftero-tetano-pertussis, polio, anti-haemophilus influenzae și antipneumococic. În același timp, mămicilor trebuie să li se explice că nu este niciun pericol pentru copil, deși pare că numărul structurilor antigenice este mare. Dimpotrivă, aceste asocieri sunt chiar recomandate pentru a proteja copilul. O tuse convulsivă în primul an de viață al copilului, de exemplu, poate duce la deces. Această bacterie care poate da tuse convulsivă circulă și în prezent pe teritoriul țării noastre.
Vaccinuri cu 14 zile înaintea unei călătorii
Dar pentru adulți ce vaccinuri se recomandă?
În primul rând, adultul care pleacă într-o călătorie, indiferent unde, trebuie să întrebe medicul de familie dacă există o recomandare pentru o protecție specială în zona respectivă. De multe ori sunt sunată și întrebată de vaccinare atunci când pacienții pleacă într-o zonă exotică, cum o numesc ei, adică în Africa și Asia, în special, dar și în America Latină. În Europa, în principiu, nu există riscuri, dar dacă mă duc într-o țară ca Turcia, în zona asiatică, de unde se mai poate contracta, încă, febră tifoidă, trebuie să mă informez foarte bine. De asemenea, trebuie urmărite și anunțurile lansate de către Organizația Mondială a Sănătății. Vaccinarea antifebră galbenă este și ea obligatorie cam în toate statele africane și în America Latină. De altfel, la aeroport nici nu sunt lăsați să intre în teritoriile acestea turiștii nevaccinați. O soluție ar fi ca aceștia să fie vaccinați acolo. Însă este de preferat ca orice vaccin să fie administrat cu 10-14 zile înainte de data călătoriei pentru a-și putea face pe deplin efectul.
În afară de vaccinurile făcute atunci când se pleacă într-o călătorie, ce alte vaccinuri mai sunt disponibile pentru persoanele adulte?
Foarte important, atât pentru copii, cât și pentru adulți este vaccinul antigripal. Acest vaccin este ideal să fie făcut în perioada aceea a anului în care pot să evolueze infecții respiratorii acute, inclusiv infecții de tip gripal – din septembrie până în aprilie, inclusiv. În cazul gripei se vaccinează în principal extremele de vârstă și gravidele, dacă nu există o contraindicație. Cât îi privește pe sugari, eu cred că este eficientă o protecție de tip ”cocon”, o protecție asigurată prin vaccinarea tuturor celor din jur. Sugarul are un anumit program de vaccinare și trebuie să i se dea timp fiecărui vaccin să își facă efectul. Dar, dacă se decide să nu se administreze și vaccinul antigripal, vor fi respectate niște reguli stricte: părinții nu-l duc în colectivitate, nu primesc pe oricine în vizită, mai ales dacă persoanele respective prezintă semnele clinice ale unei boli infecțioase respiratorii.
