| Acum niște ani |
| 24 noiembrie 2024 |
| 1473 • |
Stefan cel Mare cucereste Cetatea Dâmbovitei (Bucurestilor) |
| 1843 • |
Mihail Kogalniceanu a rostit memorabilul "Cuvânt de deschidere al celui dintâi curs de istorie nationala" la Academia Mihaileana din Iasi, în care defineste istoria si rolul ei în cristalizarea constiintei nationale |
| 1859 • |
A fost publicata "Originea Speciilor" controversata lucrare a naturalistului englez Charles Darwin (1809-1882) |
| 1901 • |
Se naste Henri de Toulouse-Lautrec, pictor francez (d. 1901) |
| 1915 • |
Se naste Ion Diaconescu, pictor român (d. 1945) |
| 1941 • |
Se naste Emil Hossu, actor român de teatru si film |
|
|
| Despre oameni și teatru: Chirita și ceilalți |  | | (Teatru) | | Sunt spectacole de teatru care iti starnesc dorinta de a te ridica pur si simplu de pe scaunul de spectator pentru a-i privi in ochi pe actorii din fata ta, pentru a le simti obisnuitul, viata de dincolo de scena, pentru a citi dincolo de replici. Intr-o sala mare este destul de greu sa crezi ca un astfel de gand indraznet are sorti de izbanda. | Dar intr-o sala micuta, aproape ca ti se pare realizabil.
Sala Studio "Teofil Valcu" a Teatrului National "Vasile Alecsandri" din Iasi contureaza exact acel loc in care te simti ca intre prieteni si lasi gandurile in libertate. Ba chiar daca intinzi mana aproape ii poti atinge pe actori, le poti palpa talentul si simti in aer vibratia respiratiei, a rasului si a plansului. In linistea de dinaintea inceperii reprezentatie parca plutesc in aer indicatiile regizorale din ultima repetitie. Iar daca tragi cu coada ochiului in sus poti schimba cateva priviri cu subinteles si cu cel care se ocupa de lumini si sunet.
Intr-o astfel de atmosfera aniverseaza 50 de ani de teatru actorul Petru Ciubotaru. Imbracand pe rand vesmintele a 6 personaje diferite, in piesa Chirita si ceilalti, actorul sustine un recital care il apropie si mai mult de publicul sau. Regizat de catre Ovidiu Lazar, cu o scenografie de Nicolai Mihaila si un fundal muzical asigurat de Radu Stefan, spectacolul suprapune parti din reatitatea ieseana de zi cu zi in care isi traieste viata Petru Ciubotaru cu fragmente din canticele vesele ale lui Vasile Alecsandri si nu pare gandit ca un spectacol cu amploare, ci mai degraba ca unul pentru un public restrans.
Chirita, Paraponisitul, Clevetici Petru Ciubotaru, Sandu Napoila, Gura Casca, Barbu Lautaru sunt personaje care i se potrivesc firesc de bine celui care justifica astfel alegerea textelor: „A existat ladita cu carti si manuscrise a lui Eminescu. Noi am gasit la Mircesti (si e în spectacol ! ) lada de calatorie a lui Vasile Alecsandri. Am scos de acolo unele si altele, si la sfârsit m-am cuibarit inauntru. Si mi-e bine.”
Si asta se simte. Actorului Petru Ciobotaru ii este, intr-adevar, bine in pielea personajelor din Chirita si ceilalti. Intr-un cadru intim, danseaza, canta, recita, improvizeaza, interactioneaza cu cei din primul rand, cu experienta la brat. Iar daca actorului ii este bine in pielea personajelor pe care le expune ochiului critic al spectatorului si reuseste sa mascheze micile ezitari, ii este bine si spectatorului. Indiferent daca rade cu gura pana la urechi sau discret, daca nu isi poate controla lacrimile sau daca afiseaza un zambet trist, daca traieste o experienta solitara sau schimba replici soptite si priviri cu subinteles cu persoana de langa, intreaga experienta il bucura, il pune pe ganduri, il incarca, il imbogateste, ii ofera un subiect de discutie cu cei apropiati sau la o cafea cu colegii de birou.
Desi Chirita lui Vasile Alecsandri este un personaj care a trecut prin multe adaptari si a fost jucat de atatea si atatea ori pe scenele din tara de-a lungul timpului, este un personaj indragit, iar umorul sau se potriveste atat de bine spatiului in care traim, incat nu si-a perdut, inca, din vivacitate.
De aceea, in viziunea regizorala a lui Ovidiu Lazar nu este nevoie decat de un actor care stie sa starneasca rasul prin putine gesturi si sa interactioneze cu cei ce stau asezati confortabil in scaunele din sala, de un acordeonist si de un retroproiector pentru a-l aduce pe scriitor in atentia publicului, altfel si la fel. Astfel, Petru Ciobotaru, ghidat de acest fir regizoral isi incepe reprezentatia cu un contre-emploi, provocator si solicitant pentru interpret, cu efecte estetice benefice atât asupra personajului sursa, remodelându-l în acord cu viziunea regizorului si a celui care-l reda, cât si asupra spectacolului, pe care îl face surprinzator. Apoi trecerile catre celelalte personaje se fac cu ajutorul unui retroproiector. Muzica de acordeon inceteaza, actorul devine omul din viata de zi cu zi surprins in diverse ipostaze in filmul care ruleaza pe fasia de panza alba. Este o alegere care dinamizeaza spectacolul si ofera in acelasi timp actorului ragazul pentru a se reinventa, iar spectatorului momentul sau de intimitate cu omul Petru Ciubotaru.
Cele sase personaje care isi gasesc cuvintele in canticele vesele ale lui Vasile Alecsandri structureaza spectacolul in sase parti si fac atat trecerea, cat si legatura intre trecut si prezent, intre ce a fost si ar mai putea fi. Cu iz de pamflet politic, de umor de salon, Chirita si ceilalti indeamna la constientizarea unor situatii si la identificarea unor tipologii umane, la ironie si autoironie si sugereaza ca, desi decorul se schimba, oamenii sunt in esenta aceeasi, au aceleasi nevoi primare, iar mecanismele politicii functioneaza dupa aceleasi principii.
Pentru cei care nu au reusit sa ajunga la reprezentatia de pe 11 octombrie, Teatrul National “Vasile Alecsandri” isi deschide usile Salii Studio pentru Chirita si ceilalti si pe 21 octombrie, de la ora 18.00. Nu se cere o tinuta obligatorie. In tenisi si blugi, in costum sau cu rochie si pantofi cu toc, dorinta de a redescoperi umorul scriitorului Vasile Alecsandri si de a-l aplauda pe actorul Petru Ciobotaru pentru cei 50 de ani de teatru iti asigura un loc in sala.
.
| |
|
|
|
|
|