Un spectacol de teatru, daca este unul reusit, patrunde in fiecare dintre cele doua lumi si hraneste asteptari dintre cele mai diverse. Unii vin in sala de joaca de-a fictiunea cu lectura la zi a textului dramaturgic, asteptand sa fie surprinsi de adaptare si de interpretare, iar altii, probabil cei mai multi, ies din lumea lor reala in cautarea unui loc de rasfat al propriei lumi interioare. Si, desi reprezentatia este aceeasi pentru toata lumea, impactul este pentru fiecare altul, cu franturi mai mari sau mai mici de la fel. Un astfel de spectacol, sortit sa puna la incercare forta imaginatiei fiecaruia dintre cei care aleg sa il vizioneze si trecut in programul lunii octombrie al Salii Studio “Teofil Valcu” a Teatrului National “Vasile Alecsandri” Iasi in zilele de 12 si 20 octombrie, de la ora 18.00, este Pana de automobil, o adaptare dupa cartea cu acelasi titlu a prozatorului si dramaturgului elvetian Friedrich Dürrenmatt.

Bazandu-se pe o poveste care atrage prin dinamism si neprevazut, spectacolul Teatrului National din Iasi nu apeleaza la prea multe artificii pentru a mentine vie atentia spectatorilor pana la final, intrucat textul este suficient de ofertant incat sa mascheze eventualele scapari care tin de regie, jocul actorilor sau scenografie. O mademoiselle Simone, seducatoare prin atitudine si care minute bune se foloseste, pe scena, doar de limbajul trupului pentru a-si contura relatia cu ceilalti protagonisti ai povestii, un ospat al carui fiecare fel aduce ceva nou in derularea firului narativ si entuziasmul care merge pana spre sadism al batraneilor avizi de jocuri de societate compun scheletul pe care se construieste jocul actoricesc, intr-un decor mai degraba minimalist. Regizorul si scenograful au avut, insa, grija ca fiecare amanunt sa conteze: o manusa de dantela, un carucior cu mancare, fetele protagonistilor luminate in intuneric in momentele de trecere de la o scena la alta, un hohot de ras intr-un moment de tensiune si incarcatura emotionala maxima.

Sarmantul si curtenitorul domn Traps, reprezentantul unei firme de textile, mademoiselle Simone, menajera, avocatul Kummer, procurorul Zorn, calaul Pilet si judecatorul, gazda lor sunt personajelele lui Friedrich Dürrenmatt pe care regizoarea Irina Popescu Boieru, impreuna cu scenograful Axenti Marfa le ghideaza pe scena. In primele minute acestea ofera crampeiele unor vieti care par adanc ancorate in realitate. Domnul Traps, plecat la drum lung asa cum ii cere meseria, face o pana de automobil si este nevoit sa innopteze la un han intr-o localitate despre care nu stie multe. Surprinzator de repede da peste un domn, judecatorul, care se ofera sa ii fie gazda. Treptat, insa, inchipuitul isi face loc, surprinde si produce rasturnari de situatie. Cu o menajera careia Traps ii face ochi dulci de la inceput si cu trei musafiri excentrici, aflati la varsta pensiei, gazda reuseste sa tulbure apele realitatii reprezentantului firmei de textile si sa amestece dibaci credibilul cu imaginarul, in momentul in care ii propune acestuia un joc de societate, mimarea unui proces in care el, domnul Traps sa isi asume rolul de inculpat.

Misterul, umorul cu pofta de absurd si ospatul indelung al protagonistilor imprima actiunii urmele curiozitatii care se cere satisfacuta si impletesc un fir in aparenta simplu al intrigii. Detaliile sunt servite treptat, cu fiecare fel de mancare adus de mademoiselle Simone si din care se infrupta Traps, procurorul, judecatorul, avocatul si calaul. Astfel, dintr-o simpla joaca totul se trasforma intr-un proces de constiinta, constiinta domnului Traps. Insasi regizoarea spectacolului, Irina Popescu Boieru, marturiseste: “Nici o clipa nu am crezut ca ceea ce se intampla in Pana de automobil s-ar putea petrece cu adevarat, ca s-ar putea desfasura in vreo realitate, fie ea chiar trecuta ori viitoare. In pofida situatiei teoretic posibile, in ciuda simplitatii cu care se naste povestea ai a detaliilor verosimile, istoria lui Traps si a judecarii lui in joaca, mi-a aparut intotdeauna ca un proces care se petrece in afara realitatii vizibile si palpabile, trecand in realitatea ascunsa, dar mult mai adevarata, a eului interior, in forul intim al propriei constiinte. Cele patru personaje care alcatuiesc completul unei judecati aparent ludice, Zorn, Kummer, Gazda si Pilet, mi-au aparut ca aspecte ale constiintei eroului judecat.”

Actorii Constantin Avadanei, Emil Coseru, Gelu Zaharia, Petru Ciubotaru, Nicolae Ionescu si Catinca Tudose dau viata, asadar, unor personaje care ar putea fi fatete ale aceluiasi sine: avocatul “scopul scuza mijloacele”, procurorul “spranceana ridicata a constiintei”, judecatorul “ratiunea invinge”, calaul “pedeapsa in asteptare si grotescul simt al umorului al unui condamnat la moarte” si mademoiselle Simone “tentatia continua”.

Pentru inceput se detaseaza, clar, comerciantul Traps, un barbat ambitios, plin de incredere in sarmul sau. Acest Traps ascunde, insa, sub stratul de aroganta, frici, indoieli si remuscari care asteapta doar momentul potrivit pentru a fi scoase la suprafata. Iar acest momentul apare o data cu pana de automobil, care este, de fapt, o gaura in stratul de autosatisfactie, un atac de panica al propriei constiinte si cu procesul propus in joaca de catre cel care il gazduieste in orasul necunoscut. Pe masura ce Traps isi povesteste viata si puncteaza momentele de ascensiune profesionala in fata celor care il judeca, amanunte inspaimantatoare ies la suprafata. Acest Don Juan, desi cu o sotie si patru copii, a sedus-o pe sotia fostului sef, acum decedat din cauza unui infarct si si-a uitat scrupulele pentru a avansa in cariera. Amicii de joaca, respectiv avocatul “scopul scuza mijloacele”, procurorul “spranceana ridicata a constiintei”, judecatorul “ratiunea invinge”, calaul “pedeapsa in asteptare si grotescul simt al umorului al unui condamnat la moarte” si mademoiselle Simone “tentatia continua”, il fac sa inteleaga, printr-o inlantuire de intrebari, confesiuni, ras grotesc, frica si fiori de fatalism, ca nimic din aceasta lupta pentru statut si pentru satisfacerea unor dorinte si placeri egoiste nu este intamplator, ca totul este, de fapt, premeditat si ca se face vinovat de moartea fostului sef.

Spectacolul Teatrului National “Vasile Alecsandri” Iasi reuseste sa prinda publicul in mrejele acestui complicat proces de constiinta, descris de Friedrich Dürrenmatt pornind de la niste fapte in aparenta banale, prin muzica, jocul de lumini si umbre, viteza cu care se schimba decorul in timpul derularii propriu-zise a firului narativ, atentia pentru detaliu a regizoarei si scenografului si prin distributie. Norul de ambiguitate care umbreste linia trasata intre real si imaginar face din Pana de automobil o poveste cu savoare, cu talc, iar sfarsitul tragic al personajului principal, care cu greu poate fi intuit  in primii stropi de actiune, uimeste si coboara spranceana constiintei a resemnare.