Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
17 mai 2024
Recomandări
Lupta corp la corp a cuvintelor – Zeul măcelului
(Teatru)
Cuvintele? Fara ele nu ne putem lega de oameni, nu ne putem apropia de ei, nu ne putem exprima adevaratele dorinte, nu ne putem face cu adevarat intelesi. Cuvintele dau sens istoriei, dragostei, urii, indiferentei, uniunii si dezbinarii, familiei si impreuna-ului, personalitatii, umanului.
Cuvintele condimenteaza comunicarea cu umor, nasc conversatii si anunta taceri. Cuvintele sunt in noi si sunt noi. Dar, desi indispensabile, cuvintele intind la orice pas capcane. Daca nu stii sa te imprietenesti cu ele, daca proiectezi asupra lor frustrari, dureri retinute, politete fara fond, pseudoidentitate, se intorc impotriva tacand te astepti mai putin. Cuvintele trebuie dramuite ca un medicament tamaduitor, alfel dau stari de nervozitate, de revolta, de anxietate, de paranoia.

Piesa de teatru Zeul macelului scrisa de dramaturgul Yasmina Reza, cel mai in voga dramaturg francez al momentului si adusa in atentia publicului iesean de catre regizorul Cristian Hadji – Culea ii face pe cei care aleg sa o vada pusa in scena sa simta forta cuvintelor si felul in care ele schimba vieti si complica situatii in aparenta tinute sub control.

Incarcat de umor purtat prin toate registrele, de la umor de situatie si de salon, la sarcasm si umor negru, pe alocuri cu nuante de tragism, spectacolul Zeul macelului ii are in rolurile principale pe Haruna Condurache, Oana Sandu, Calin Chirila si Constantin Puscasu si duce tragicomedia catre desavarsire. 

Ascultand dialogul inchipuit de Yasima Reza razi mult, dar rasul acesta are nenumarate si uneori nebanuite semnificatii. Bucuria se amesteca cu mirarea, cu gandurile tulburi si cu o curiozitate acuta, iar nerabdarea de a cunoaste finalul cu rasfatul unei puneri in scena reusite.

Inceputul actiunii din Zeul macelului te transpune intr-un salon al unei familii din Franta, intr-o atmosfera in aparenta linistita, calda, de acasa, de familie primitoare, atmosfera sugerata si de decorul simplu, dar functional: o canapea care indeamna la confidente si conversatii line, relaxate, doua vase cu lalele care imprima o nota de feminitate, de romantism, un telefon, o masa cu albume de arta si carti, un dulap cu delicii cu grade pentru destins atmosfera. In centrul actiunii se afla familia Houillé si familia Reille puse fata in fata de catre fiii lor de 11 ani care s-au incaierat la scoala. Véronique si Michel Houillé si Annette si Alain Reille, reprezinta asadar parti in conflict, victima si atacatorul, dar se intalnesc pentru a ajunge la o intelegere, pentru a imprima maturitate intregii situatii, pentru a stinge conflictul si a aplana alte conflicte viitoare.

Véronique si Michel Houillé, gazdele si parintii victimei, incep impecabil. Completeaza un proces verbal sub privirea atenta a musafirilor, Annette si Alain Reille, parintii atacatorului, nasc conversatii, dau cuvintelor misiunea de a incuraja politetea si diplomatia, isi servesc invitatii cu ce au mai bun in casa.

Desi totul porneste de la nevoia de reconciliere si sunt imbibate in coversatie cele mai bune intentii, pana spre final prapastia se adanceste si mai mult intre cele doua cupluri si in interiorul lor, nevoia de razbunare ii priveste cu ochi pofticiosi dintr-un colt de canapea, conflicte din interiorul fiecarui cuplu ies la suprafata si creaza haos, cuvintele se hranesc cu disperare si ura scapate de sub control. Astfel, replicile gandite de Yasima Reza ii poarta pe protagonisti de la agonie la extaz, cresc si descresc intensitatea trairilor pana spre paradoxal, creeaza tensiune si pofta de ras.

Zeul macelului este, asadar, o piesa care te prinde si nu te pierde pana la final, o piesa carea trezit interesul regizorilor si al actorilor din Europa, si nu numai. A fost montata prima data la Zürich (2006), apoi la Paris ( cu o varianta regizorala semnata chiar de autoare), Londra,New York (Broadway), Moscova, iar in 2009 a castigat Premiul Tony pentru cea mai buna piesa de pe Broadway si Premiul Laurance Olivier pentru cea mai buna comedie. Si daca tot figureaza si in programul Teatrului National “Vasile Alecsandri” Iasi, pe 14 si 25 noiembrie, luna aceasta, este de neratat. Fiecare detaliu care compune spectacolul nationalului iesean promite o seara reusita: textul semnat de dramaturgul francez, jocul actorilor, muzica, decorul.

Fara prea multe artificii regizorale, cu personaje extrem de carismatice, personaje care oscileaza de la amabilitate excesiva, laisterie, ridicol, cinism si aroganta, Zeul macelului da cuvintelor o forta extraordinara, le slefuieste fatetele intelesurilor in functie de cursul pe care il capata actiunea, contureaza lupte verbale care se lasa cu insangerari nervoase si da o interpretare aparte legii talionului, justei reciprocitati a crimei si pedepsei.

.

Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate