Tirania frumusetii - Natura moarta cu nepot obez | |
(Teatru) |
Functionam ca individualitati daca respectam cateva reguli de baza impuse de propriul organism si de propria minte si, in acelasi timp, suntem zi de zi, inca din prima secunda de viata, tintele unor norme, ne supunem, voluntar sau involuntar, selectiei sociale, ne adaptam pentru a fi inclusi in grupuri socio-profesionale si ne vindem, de multe ori, libertatea si talentele pentru apreciere, putere, iubire, admiratie, respect. De aceea, indiferent de sex, frumusetea fizica este aproape intotdeauna un atuu, un card de libera trece prin vietile celorlalti si o conditie a atractiei. |
Cei mai putin frumosi, cei care incep sa adune in viata straturi peste straturi de grasime din prea multa atentie, din frustrare sau din cauza unei boli, au de luptat, zi de zi, cu prejudecati si stereotipii, cu respingerea, cu neincrederea. De aceea, orice gest care denota afectiune si orice personaj care le gadila orgoliul si ii copleseste cu atentie devine brusc centrul universului lor.
In esenta, piesa Natura moarta cu nepot obez scrisa si regizata de Ion Sapdaru si prezenta in programul stagiunii 2011-2012 a Teatrului National “Vasile Alecsandri” Iasi, isi trage radacinile exact din destinul unui om nefericit din cauza incapacitatii de a se armoniza cu modelul social standard. Personajul central al piesei, Pompiliu, Grasu’ Contrabasu sau Pompita, cum este alintat de catre una dintre cele trei matusi care il incarca si il obosesc cu dragostea si cu talentele lor culinare, contureaza, prin personalitate si forme, viata plina de frustrari pe care o duce o persoana supraponderala, durerile si dorintele ascunse ale unui om care pierde controlul asupra propriei greutati. Insusi autorul marturiseste: ”Povestea trista dar si comica a lui Grasu’ Contrabasu este rodul unor experiente proprii dar si a unor întâlniri cu oameni simpli, cu care am trait si mai traiesc alaturi si care nu au nimic interesant în ei: nu sunt eroi, nu au aptitudini exceptionale, aspiratii intergalactice, nu duduie de întelepciune, nu sunt sfinti dar nici diavoli, au o singura calitate-sunt oameni. Si iubesc.”
Pentru a-si imprieteni personajele din Natura moarta cu nepot obez cu spectatorii, Ion Sapdaru i-a ales pe experimentatii actori ai nationalului iesean, Volin Costin, Irina Radutu Codreanu, Georgeta Burdujan, Anne Marie Chertic si Catinca Tudose si i-a asezat intr-un decor primitor de casa de moda veche, cu potrete de familie pe toti peretii, decor gandit de Gelu Risca. Si s-a dovedit a fi o alegere cat se poate de inteleapta, intrucat piesa prinde spectatorul in itele actiunii sale, actiune care oscileaza intre comedie si tragedie si ii straneste acestuia, atat pe fata, cat si in interior, cand pofta de un ras cu gura pana la urechi, cand gustul amarui al compasiunii.
Luate ca individualitati, personajele din Natura moarta cu nepot obez spun pe rand o poveste de viata trista. Fiecare dintre cele trei matusi ale lui Pompiliu, Cesonia, Mirela si Vanda, interpretate cu un umor, o vitalitate si un farmec irezistibile de catre Georgeta Burdujan, Anne Marie Chertic si Catinca Tudose, scot la suprafata, prin personalitatea si visele lor spulberate, banalitatea, lipsita de fast si aura de tristete inghesuita intr-un interior uscat de trecerea anilor a unui destin asumat cu falsa seninatate. Totusi, resursele de afectiune ale fiecareia dintre ele se aduna pentru a contura destinul singurului nepot, Pompiliu, fara a tine, insa, seama o clipa de adevaratele dorinte ale acestuia. Astfel, din nevoia de a-si epuiza aceste resurse de afectivitate, matusile il trasforma pe acest nepot, prin preaplinul de orice pe care i-l ofera, dintr-un om care tinde spre fericire, intr-un om mai nefericit decat ele toate luate impreuna. Regizorul si autorul, Ion Sapdaru pune, prin aceste personaje, degetul pe unele rani adanci si dureroase cu care este nevoit sa traiasca, uneori, un om obsnuit, un om care nu exceleaza la nimic si nu se evidentiaza prin nimic: incapacitatea de a se ridica deasupra propriilor slabiciuni, proiectarea propriilor dorinte neimplinite asupra copiilor si nepotilor, atentia excesiva, negarea adevarelor neputinte, lipsa de comunicare intr-o familie, inconstienta cu care unele mame se incapataneaza sa creada ca un copil foarte bine hranit este un copil fericit, tirania frumusetii si consistenta de putregai a stereotipiilor.
Dar matusile si nepotul obez nu sunt singurele personaje care starnesc emotii contradictorii spectatorului in Natura moarta cu nepot obez. Aparitia prostituatei, intruchipata de catre Irina Radutu Codreanu si al carei rol, asa cum il vad matusile iubitoare, este acela de a-l face pe nepotul deja asocial sa isi satisfaca unele nevoi vitale si sa interactioneze si cu altcineva in afara de ele, declanseaza hohote de ras si complica actiunea conducand-o spre un final in cheie tragica. Prostituata Lili, platita de matusi, isi duce atat de bine misiunea la indeplinire, incat nepotul obez, Pompiliu se indragosteste de ea pana la disperare, gaseste in frumusetea acesteia un motiv pentru a trai, pentru a se simti important, in centrul atentiei unei femei care san u ii fie matusa. Inainte de a-i afla adevarata identitate, este coplesit de atentia femeii plina de sex-appeal si se lupta cu propriile frustrari pentru a-i raspunde la semnalele pe care i le trimite. Pentru o perioada scurta de timp indrazneste chiar sa creada ca poate fi si el fericit, ca poate castiga atentia si dragostea unei femei atragatoare, in ciuda deficientelor sale fizice. Treptat, treptat, insa, adevarul iese la suprafata, viata lui Pompiliu se complica iremediabil, matusile se retrag, pe rand, in lumea celor vesnice, fara a renunta, insa, la prezenta lor in viata nepotului, pe care ajung sa il bantuie si dupa ce nu mai sunt fizic, iar singura solutie pe care acesta o gaseste pentru a-si curma suferinta este sinuciderea.
Cu o inlantuire de intamplari si sentimente care tapiteaza cei patru pereti ai unei incaperi in care o canapea incurajeaza psihanaliza, confesiunea si descaracarile nervoase, piesa lui Ion Sapdaru, Natura moarta cu nepot obez, nu lasa o secunda plictiseala sau nepasarea sa puna stapanire pe spectator, se aseaza in scena intr-un spectacol plin de umor si substrat existentialist, cu personaje memorabile, interpretate convingator de actori cu experienta, un spectacol de neratat pentru forta pe care o gaseste in propriile replici de a naste intrebari esentiale in viata: cine sunt cu adevarat si ce am devenit?, ce trebuie sa fac pentru a castiga dragostea celor din jur?, cum sa ma fac fericit pentru a-i lasa si pe ceilalti sa fie fericiti alaturi de mine?
.
| |
|
|