| Acum niște ani |
| 24 aprilie 2024 |
|
|
|
| Flăcările mistuitoare ale conformismului - Focul (451°Fahrenheit) |  | | (Teatru) | | Indiferent in ce perioada istorica am trai, farame din povestile inchipuite de oameni intelepti, vizionari sau doar cu imaginatie bogata, cu gandul la viitorul indepartat, se pot regasi intr-un prezent al altora. Una dintre cele mai provocatoare fantezii legate de viitor este cea care are in centru tehnologia si dependenta pe care aceasta o produce, automatismul in gandire si actiune pe care il impune. | Astfel, cei care au povestit cu teama si poate in joaca despre omul viitorului, dependent de tehnologie, robotizat aproape, om care se izoleaza in propria locuinta, care socializeaza doar la nivel virtual si dispune de fel si fel de aparate la care se conecteaza sau care ii preiau o parte din activitatile zilnice, nu au fost departe de adevar.
Printre acei indrazneti in ale gandirii se numara si scriitorul american de proza stiintifico-fantastica, Ray Bradbury. Romanul sau distopic, 451°Fahrenheit, una dintre cartile de referinta ale SF-ului distopic, o lectura obligatorie pentru orice fan adevarat al fictiunii speculative, supune atentiei cititorilor scenariul unei lumi fantastice pentru vremurile in care traia Bradbury, anii ’50. Surprinzator sau nu, insa, acest scenariu se imbraca, in anii 2000, din ce in ce mai mult in real.
De-a lungul timpului, atat regizorii de teatru, cat si cei de film au fost tentati sa imprieteneasca personajele lui Ray Bradbury cu publicul. Pentru lumea cinematografiei cea mai reusita adaptare apartine regizorului François Truffaut care a si pastrat, de altfel, titlul original al romanului.
Nu putini au fost si oamenii de teatru care au incercat sa domesticeasca textul scriitorului american si sa il proiecteze intr-un spectacol cu impact. Pentru Teatrul National “Vasile Alecsandri” din Iasi a pariat pe Ray Bradbury regizoarea Irina Popescu Boieru. Si nu a ales gresit. Ba dimpotriva, a reusit sa surprinda si sa impresioneze printr-un spectacol incarcat de semnificatii, bine inchegat, un spectacol care strecoara si picaturi de umor, de absurd, dar si aluat de discutie filosofica. “Fantasticul de acum saizeci de ani, când Ray Bradbury scria 451º Fahrenheit, a fost egalat si pe alocuri întrecut de realitate. Un timp oarecare, chiar si în ecranizarea lui Truffaut, romanul a fost abordat ca un fel de parabola a totalitarismului. Acum exact ceea ce în roman era trupul metaforei pare de o îngrijoratoare modernitate. Exilarea culturii la marginea societatii, mai mult, condamnarea si chiar interzicerea ei, sub amenintarea cu pedepse drastice, nu mai par nici imposibile si nici apartinatoare unui viitor foarte îndepartat”, marturiseste aceasta.
Intr-un decor multifunctional, dinamic, cu forme desprinse parca din manualele de geometrie, gandit de catre Rodica Arghir, eroii lui Bradbury, luati in grija de catre regizorea Irina Popescu Boieru, isi duc viata lipsita de imaginatie dupa un program dinainte stabilit, cu mici modificari provocate de imprevizibilul care supravietuieste chiar si in desertul unei vieti traite cu un conformism desavarsit si o precizie de robot. Personajul central din Focul (451°Fahrenheit), pompierul Montag, insufletit in viziunea Irinei Popescu Boeieru de catre actorul Radu Ghilas, apare ca insusi simbolul revoltei interioare imbracata in armura conformismului. Societatea in care acesta traieste este una definita de supunerea la tentinte, de sacrificarea culturii si a placerii lecturii si de dependenta de facil, de distractie ieftina, de masinarii, de pseudoviata. Misiunea sa zilnica, nu este, asa cum s-ar putea deduce, aceea de a salva de foc oameni si locuinte ci, dimpotriva, de a arde, carti si eventual pe proprietarii acestora, daca nu sunt suficient de intelepti pentru a le nega existenta si importanta. Acest pompier, un soi de politist al politiei gandirii, o rotita intr-o masinarie a unui sistem care neaga “altfelul” si ridica “la felul” la nivel de dictatura, nu isi poate, totusi, inabusi inocenta mirarii si zburdalnicia imaginatiei. Macinat de indoiala, intr-o lume in care totul are un raspuns simplu, Montag o intalneste pe Clarisse, o nebuna a timpurilor in care traieste, o fata dependenta de poveste, de experimente, de conversatie, de caldura si puritatea relationarii sincere, fara barierele impuse de un ecran imens, manevrat de o telecomanda. Odata aceasta intalnire produsa, pompierul devine constient de posibilitatea existentei unei alte lumi decat cea in care i-a fost impus sa traiasca. Clarisse are asupra interiorului lui Montag un efect de domino, atat prin ceea ce spune, cat si prin personajele pe care i le face cunoscute. Printre acestea se numara si profesorul de engleza, unul dintre putinii oameni care mai au acces la carti, profesor interpretat induiosator de catre experimentatul actor al nationalului iesean, Emil Coseru.
Personalitatea lui Montag care oscileaza intre supunere si revolta este, de altfel, foarte bine conturata, prin contrast, si de catre sotia care il asteapta acasa in fiecare seara in locuinta tapitata cu ecrane imense menite sa le umple nevoia de orice. Aceasta nu il asculta si nu il intelege cu adevarat si se muleaza perfect pe modelul de viata care i se serveste. In rolul sotiei o regasim pe Haruna Condurache, actrita care reuseste sa faca din personajul sau, prin vitalitatea si forta caracteristice, un personaj pe care iti poti antipatiza si indragi, nespus, in acelasi timp, pentru sinceritate, umor, de multe ori involuntar si exotism. Fiecare gest al consoartei lui Montag, vestimentatia sa, trasaturile, conversatia pe care o incropeste de fiecare data cand ii este cineva prin preajma, culoarea parului, un mov nefiresc de intens, toate plesnesc de artificialitate. Aceasta artificialitate atata si mai mult focul interior al pompierului. De alfel, toate personajele care ii populeaza viata inainte de a o cunoaste pe Clarisse duc o existenta marcata de artificial.
Pe masura ce actiunea piesei Focul (451°Fahrenheit) se complica, disperarea, nebunia si pofta de risc, de libertate pun stapanire pe Montag. Dupa ce acesta isi da seama ca, de fapt, iubeste cartile si ca arderea lor reprezinta adevarata crima, nu lectura, renunta la viata pe care o ducea pana atunci, isi omoara superiorul care deja il suspecta de tradare si isi gaseste refugiul in micutul apartament al profesorului de engleza. Pentru ca il considera pregatit, profesorul ii face cunostinta cu multi altii care, la fel ca el, iubesc cartea, dar care, din cauza tiraniei tehnologiei, traiesc ascunsi, izolati undeva in afara orasului.
Dincolo de trimiterile catre raul in stare pura din care isi trage seva un sistem totalitarist, spectacolul Irinei Popescu Boeieru, Focul (451°Fahrenheit), un spectacol “semn de intrebare” de neratat si prezent in programul nationalului iesean de pe 22 noiembrie, aduce in discutie pierderea poftei de lectura si de produse culturale in societatea moderna, societate sedusa din ce in ce mai mult de tehnologie si de inovatiile acesteia. Omul modern prefera sa se incarce de superficialitate, sa isi proiecteze toate asteptarile asupra unor masinarii si sa actioneze el insusi ca o masinarie, sa dea la minim caldura pe care o degaja in relatiile interumane umorul, compasiunea, sinceritatea, sa infulece produse mass-media deja mestecate si usor de digerat, sa evite complexitatea unei carti bine scrise sau a unui produs artistic framantat cu imaginatie. Omul acesta starneste tristete si te impinge catre prapastia constientizarii. Da, constientizezi ca el poti fi chiar tu, mai devreme sau mai tarziu, daca iti uiti radacinile, daca nu iti respecti stramosii, cultura, firescul si simplitatea care te definesc in esenta si daca alegi sa te incarci de artificial si pseudoviata.
Teatrul National “Vasile Alecsandri” Iasi, Sala “Teofil Valcu”
Focul (451°Fahrenheit) de Ray Bradbury
Traducerea: Petre Solomon
Dramatizarea: Irina Popescu Boieru
Regia: Irina Popescu Boieru
Scenografia: Rodica Arghir
Cu: Radu Ghilas, Haruna Condurache, Constantin Avadanei, Emil Coseru, Andreea Boboc, Doina Deleanu, Georgeta Burdujan, Petronela Grigore, Catinca Tudose, Monica Bordeianu, Petru Ciubotaru, Gelu Zaharia
.
| |
|
|
|
|
|