Spectacolul Nirvana, nerecomandat persoanelor sub 15 ani, cu o regie si un text semnate de catre Liviu Cristian si aflat in programul stagiunii curente a Teatrul National “Vasile Alecsandri” din Iasi este, in intregul sau, un spectacol semn de intrebare ingemanat cu un semn de exclamatie. Fiecare replica pune pe ganduri si fiecare personaj isi striga temerile si anxietatile provocate de intrepatrunderea, de multe ori conflictuala, dintre lumea interioara si cea exterioara. Iar intalnirea cupersonajul principal, Toma, va lasa urme adanci. De o sensibilitate si o puritate convarsitoare aflate intr-un conflict ireconciliabil cu un instinct criminal primar, Toma, artistul Toma, intriga prin complexitate si prin predispozitia spre filosofie, spre revolta pe care o starneste in tine ca spectator.

Autorul si regizorul piesei Nirvana, Liviu Cristian pune in lumina reflectoarelor, atat prin intermediul acestui Toma, cat si prin intermediul celorlalte personaje, franturi din societatea romaneasca, dar si din societatea consumerista si hipertehnologizata si corupta in care cu totii traim, cu o vehementa si cu o tandrete care nasc reactii dintre cele mai diverse. Trimiterile catre solistul vocal al trupei rock Nirvana, Kurt Cobain, catre site-ul de socializare care creeaza deja dependente, facebook, catrelumea politica corupta si catre infractionalitate contureaza imaginea tentatiilor de care se loveste la orice pas un tanar cu personalitatea in formare, un tanar care trebuie sa se imparta intre bucuria de a fi inocent, placerea de a fi creativ si necesitatea de a castiga suficienti bani pentru a duce o viata decenta, de a-si urma instinctele. 

Insusi capul spectacolului, Liviu Cristian, marturiseste pentru cei care aleg sa bifeze prezent in Sala “Uzina cu Teatru”, cu dorinta de a-i cunoaste personajele dinNirvana: “Spectacolul vorbeste despre imposibilitatea pastrarii inocentei in lumea contemporana (romaneasca). Viata corupe. Il corupe si pe Toma, personajul central si il apasa. Il determina sa se schimbe iremediabil. Multe dintre religiile si filosofiile lumii si-au propus drept scop atingerea unui echilibru pentru adeptii lor. Fie ca e vorba de un divan al „sufletului cu trupul”, fie ca e vorba de pseudo-religiile new-age sau de configuratia obiectelor in casa aranjata in stil feng-shui etc, toate urmaresc multumirea  contributorului/cotizatorului lor, fie el aflat la etajul 10 al unui zgarie-nori sau in varful muntelui intr-o manastire sau in fata contului personal de facebook cu 1000 de prieteni. Si in claustrare, si in vietuirea in multime, omul inocent resimte presiunea lumii care-l inconjoara. Adesea, gradul de inadecvare al lui cu lumea devine coplesitor (ca in Idiotul lui F. Dostoievski).”

Repetitii intr-un garaj, fum, framantari de artist, depresie, fuga dupa inspiratie, introspectia, sesiuni de terapie freudiana cu un personaj aflat deja in lumea spiritelor, Kurt Cobain, dar care in viata a cunoscut la randul sau suferinta si intunericul propriului labirint interior, golul lasat de pierderea inocentei, incercarea de adaptare la realitatea imediata si la necesitatile vietii reale sunt elemente care se muleaza pe scheletul spectacolului Nirvana pentru a le asigura personajelor lui Liviu Cristianmijloacele necesare dezlantuirii personalitatii. 

Cu o structura de concert rock aflat in etapa de repetitii, cu pauze de tigara in care se dezvaluie detalii din culise si cu scene compuse dintr-o succesiune de flash-uri, piesa care ii are in rolurile principale pe Vlad Volf, Cosmin Maxim, Doru Aftanasiu,Andreea Boboc si Gelu Zaharia nu se sfieste sa se foloseasca de agresivitate, atat verbala cat si emotionala, de exuberanta sexuala sau de obscuritatea unei vieti traite printre infractori. Decorurile gandite de catre scenograful Rodica Arghir nu incurca cu nimic verva cu care personajele lui Liviu Cristian se misca pe scena. Dimpotriva, prinminimalism, le ofera libertatea de a atrage privirile publicului asupra zambetelor, lacrimilor, gandurilor, sentimentelor, gesturilor violente sau tandre care le apasa si le definesc. Un retroproiector si o trupa care intepreteaza live, Live Track, piese readaptate ale legendarei trupe rock Nirvana dinamizeaza spectacolul si dau senzatia de spectacol in spectacol. Astfel, insasi protagonistii din Nirvana experimenteaza mersul la cinema si la un concert rock, viata virtuala intr-o retea de socializare, in timp ce isi joaca rolul propriilor vieti.

Fiecare replica din Nirvana este preluata si asimilata de actorii nationalului ieseanpentru a contura o lume fragmentata, o lume in care supravietuiesc si puritatea si pervertitul, si frumosul si uratul, o lume a alegerilor dureroase si a singuratatiii sfasietoare, o lume in care nevoia de personaje imaginare care sa alimenteze creativitatea cu noi resurse este din ce in ce mai acuta, o lume in care modelele deformeaza din ce in ce mai mult si formeaza din ce in ce mai putin.

Personajul central al spectacolului, Toma, interpretat cu o convingere si o sensibilitate care impresioneaza de catre tanarul si talentatul actor Vlad Volf, traieste in doua lumi fundamental opuse si este intr-un dute-vino al emotiilor care ii da peste cap intreaga viata. Pe de o parte mentine un dialog continuu cu personajul imaginar inspirat de solistul trupei Nirvana, Kurt, iar pe de alta parte se lasa corupt si condus catre crima de vecinul criminal care in tinerete si-a omorat tatal si acum, la maturitate, isi retraieste prin Toma propria inocenta pierduta. 

Alaturi de Vlad Volf, experimentatul Doru Aftanasiu il insufleteste pe acest al doilea personaj marcant din viata lui Toma, vecinul criminal, redandu-i cu acuratete si talent pornirile de om cu sange rece si de corupt care imprastie virusul coruptiei peste tot pe unde merge. 

Pentru rolul lui Kurt regizorul Liviu Cristian l-a vazut potrivit pe Cosmin Maxim. Si nu s-a inselat. Acesta interpreteaza live piese din repertoriul trupei Nirvana, trage din tigara si personifica latura vulnerabila a lui Toma cu un firesc care ii fac personajul unul credibil.

Cu un puternic iz psihologic, incarcat de adevaruri, cu forta de a atinge puncte nevralgice, cu parti de o sensibilitate induiosatoare si cu alte parti de o duritate descatusata pe arcordurile muzicii rock interpretata live, textul scris de catre Liviu Cristian este unul care cocheteaza cu actualul, cu realul, cu brutalul si cu violentul, dar si cu imaginarul, cu nevoia de viata interioara neatinsa de superficialitatea materialului si de compromis, o lume care incurajeaza creatia, frumosul, iubirea sa prinda radacini. De aceea, dupa vizionare, se poate spune ca spectacolul Nirvana nu este unul comod pentru oricine si ca poate starni reactii de respingere din partea celor din public, daca nu ii sunt intelese si analizate substraturile. Jocul actorilor, muzica interpretata live, dinamismul punerii in scena, potrivita alegere a decorurilor, ii dau, insa aura unui spectacol-experiment reusit.