Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
19 decembrie 2024
Recomandări
Rodica Mandache: „Niciodată nu aș fi lăsat teatrul, oricât de tare mi-ar fi plăcut filmul“
(Teatru)
Face parte din generatia marilor actori ai tarii noastre. Este cunoscuta si iubita de romani de toate varstele pentru roluri in filme precum "Nea Marin  Miliardar" sau "Visul unei nopti de iarna".
Actrita Rodica Mandache, originara din  Iasi, a revenit sapatamana trecuta acasa. De aceasta data, pe scena; alaturi de Teatrul Odeon, cu care a pregatit pentru publicul iesean unul din cele mai bune spectacol ale momentului, in regia lui Alexandru Dabija. 

Rodica Mandache nu si-a exersat, la Iasi, doar  rolul din piesa "Pyramus & Thisbe 4 you", ci si cel  de scriitoare, lansand la Teatrul Luceafarul "O carte atipica despre un actor atipic: Stefan Mihailescu Braila".

Cand revin la Iasi ma simt mica, adolescenta, indragostita

Ce ne puteti spune despre cartea pe care ati lansat-o de curand la Iasi?

Este vorba despre o carte despre un actor fabulos: Stefan Mihailescu Braila, care mi-a fost coleg, un actor care se naste odata la 100 de ani. Cartea e importanta pentru ca sunt  marturiile multor multor artisti, a multor personalitati despre el. Era un om cu pacate, dar era un om stralucitor din cauza ca iubea teatrul. Si asta este important, aveam o pasiune incredibila pentru scena, pentru teatru. Si daca din cartea asta cei tineri ar intelege nucleul acela, arderea aceea, atunci inseamna ca nu  am scris-o degeaba.

Mi-ati anticipat urmatoarea intrebare.  Ati venit la Iasi. Ati revenit acasa?

E drept ca locul in care te-ai nascut iti incarca din nou bateriile. Ma simt mica, adolescenta, ma simt indragostita, umblu pe strazi, sunt beata, ma uit si pe unde lucrurile s-au schimbat intra o raceala in inima.

De aceasta data ati revenit pe scena.

Am revenit pe scena cu cel mai bun spectacol al nostru si cu unul dintre cele mai bune spectacole care s-au facut despre teatru, a lui, Alexandru Dabija, care poate ca este regizorul de varf la ora asta.

Acest spectacol porneste de la Visul unei nopti de Vara de la Teatrul Meseriasilor, e facut ca un fel de exercitiu comic, dar e despre oameni, despre faptul ca noi, la teatru, nu mai simtim ca alta data. La spectacolul asta lumea rade fara sa-si dea seama, izbucneste de undeva dinauntru si bucuria este aproape copilareasca.

Chiar daca am facut multe filme, ele au fost mai putin importante decat spectacolele

Ce preferati: teatrul sau filmul?

In tinerete absolut toate actritele doresc sa faca film, pentru ca filmul e  cea mai mare putere la ora asta, imaginea... Niciodata nu as fi lasat teatrul oricat de tare mi-ar fi placut filmul. Am facut mai mult teatru. Chiar daca am facut multe filme, ele au fost mai putin importante decat spectacolele.

In universul dvs. personal ce rol jucati?

Nu stiu (zambeste). E personajul cu care te-a lasat Dumnezeu.

Si  rolul de mama cum il jucati?

M-am straduit, nu stiu daca am fost o mama buna. Acum sunt si bunica de cateva luni. Nu stiu daca sunt ceea ce trebuie, dar ma straduiesc si le iubesc foarte mult.

Vorbiti despre greutati. Spuneti-ne ce  ascunde cutia dvs. a Pandorei?

Aa, multe, sunt un om cu multe pacate, sunt pacatoasa si am multe defecte, dar ma straduiesc sa fac bine. Imi plac oamenii, imi plac tinerii, imi iubesc studentii si incerc sa fac ceva din ei. Depasesc cutia Pandorei,  nu o deschid tot timpul.

Tinerii din ziua de azi traiesc un timp mai greu decat al nostru

In dictionarul dvs. personal  ce inseamna Odeon?

Tot ce este mai important (rade). Toate drumurile duc acolo. Imi da echilibru, imi da identitate. Acolo am suferit, acolo am fost indragostita, acolo am avut succes. Teatrul Odeon este in vechiul Teatru National, Sala Comedia, eu acolo am debutat cand era Teatrul National, aveam 17 ani si eram pe scena teatrului. Asa ca... totul.

Spuneti-ne mai multe despre studentii dvs.

Traiesc un timp mai greu decat al nostru, ca sunt mai putin ajutati, sunt mai putin iubiti de viata, nu au busola, ca nu au unde sa se duca. E valabil pentru toti tinerii si ma bucur ca o parte din ei au nimerit in pastroreala mea, si incerc sa-i fac fericiti.

Am o studenta care ieri mi-a trimis un sms:  "Doamna profesoara, am luat  premiul I la  Festivalul de la Galati, si m-am gandit ca o sa va bucurati ". Ea, de fapt, era in concurenta cu  mine si cu Dorina Lazar. Si m-am bucurat atat de tare... Pentru ca asa se spune, daca studentii tai te depasesc inseamna ca esti un  profesor bun.

Ati declarat la un moment dat ca interviul este ca o sedinta de terapie. Este el o forma de exorcizare?

Asa este, scoti ceva din tine,  adevarat, bun, si dupa aceea te simti bine in masura in care ai fost cinstit.

Dvs. sunteti cinstita intotdeauna? 

Ma stradui, incerc. 

Gianina Petruca, Marius Archip

sursa foto: www.cinemagia.ro
.

Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate