| Natură moartă cu nepot obez de Ion Sapdaru la FITPT 2013 |  |
| (Teatru) |
Un festival international cum este Festivalul International de Teatru pentru Publicul Tanar (FITPT) de la Iasi, aflat deja la a VI-a editie, iti ofera in primul rand diversitate si posibilitatea de a compara, de a inmagazina, de a experimenta. Cand arunci o privire peste program si gasesti, de exemplu, piese pe care le-ai mai vazut si in alte interpretari, nu rezisti tentatiei de a-ti asigura un loc in sala pentru a face diferenta. |
Iar daca aceste piese sunt o premiera pentru tine, te lasi convins de distributie.
Un astfel de spectacol, jucat, atat la FITPT, in a doua seara de festival, de actori aiTeatrului Odeon din Bucuresti, cat si pe scena Teatrului National “Vasile Alecsandri” din Iasi, este Natura moarta cu nepot obez de Ion Sapdaru. Cu o atmosfera de inceput care aminteste, parca, de Gaitele lui Alexandru Kiritescu, Natura moarta cu nepot obez oscileaza intre tragic si comic pentru a-si atinge finalul si pentru a trimite publicul acasa cu o stare, acea stare care te face sa emani de la distanta aer de sala de teatru.
Povestea gandita de Ion Sapdaru este una care se muleaza perfect pe scheletul societatii moderne. Ea atinge rani precum singuratatea, refugiul in mancare si obezitatea, superficialitatea, lipsa de comunicare, standardele sociale discriminatorii. Personajul central, Pompiliu, ramas din copilarie, dupa ce mama sa s-a stins, in grija a trei matusi, Vanda, Cesonia si Mirela, este sufocat de dragostea acestora si se regaseste pe sine incapabil sa isi gestioneze propria viata. Mananca ce si cat i se da, pana se trezeste, intr-o zi, in corpul unui obez, nu are foarte multi prieteni, se izoleaza in propria camera si isi rateaza viitorul inca inainte de a si-l visa. Pana aici nimic spectaculos. Insa, umorul lui Sapdaru si firul actiunii care se desira curajos spre un final plin de talc mentin atentia vie. Aparitia prostituatei Lili, cea pe care matusile, din nevoia lor de control si de umplere a golului emotional din propria viata, o angajeaza pentru a-l initia pe Pompiliu, Pompita, in tainele amorului, moartea cate uneia dintre matusi exact in momentul in care actiunea atinge un punct cheie, depresia si nebunia in care se afunda nepotul obez, duiosia si mustrarile de constiinta ale prostituatei sunt notele de altfel ale povestii.
Revenind la motivele pentru care un astfel de spectacol starneste curiozitatea, ele trebuie disecate pe rand si puse intr-un context pentru a putea fi mai bine intelese.
Daca ti-ai luat bilet la Festivalul International de Teatru pentru Publicul Tanar, pentru seara de 6 octombrie si te numeri printre cei care au vazut, deja, piesa la nationalul iesean, in regia autorului insusi, pentru tine imprevizibilul tine de abordarea punerii in scena. Si, fara teama de a gresi, observi ca regizorul care a lucrat cu actorii Teatrului Odeon din Bucuresti, Eugen Fat, a ales o distribuitie extrem de echilibrata, a dozat foarte bine succesul la public, cu experienta si a dat o nota mai parodica personajului principal, decat Ion Sapdaru. Pompita chiar pare umflat cu pompa, orice gest al sau este ostentativ, infatisarea sa aduce cumva cu cea a unui copil retardat, iesirile din decor si rasturnarile cu tot cu obiectele de mobilier se intetesc pe masura ce actiunea curge, Pavel Bartos, actorul care il insufleteste pe personajul principal trage, oarecum, cu dintii de umorul de bulevard. Totusi, te bucuri de intreaga desfasurare de forte care iti invaluie privirea. Dar cu moderatie, pentru ca ochiul critic iti clipeste destul de des.
Daca, insa, vezi spectacolul pentru prima data, nu ai cum sa nu fii impresionat de distributie si esti mai dispus sa gusti latura parodica a lui Pompita. Il ai in rolul principal pe Pavel Bartos, acompaniat de Dorina Lazar, de Rodica Mandache, deOana Stefanescu si de Nicoleta Lefter. Si te lasi purtat de umor, chiar daca , pe alocuri, notele de tragism te stanjenesc si iti inhiba rasul. Pe Pavel Bartos il stii cu siguranta din aparitiile sale televizate, de aceea poate ii acorzi mai multa atentie. Uneori iti mai scapa si vocea de sub atenta supraveghere a tacerii impusa de o sala de teatru. Poate nu ai ochiul format si ai venit la reprezentatie mai mult sa te relaxezi. Nu stii ca acest spectacol a fost inclus in programul mai multor festivaluri de specialitate, precum Festivalul de Dramaturgie Contamporana, Brasov, 2011, Festivalul Povesti pentru Copii si Oameni Mari, Alba Iulia, 2011, Festivalul National de Comedie, Galati, 2011, Festivalul Zile si Nopti de Teatru European, Braila, 2011 si ca a castigat, in 2011, la Festivalul National de Comedie de la Galati, premiul pentru cel mai bun spectacol. Si nici nu conteaza asta prea mult, din momentul in care ti-ai ocupat locul in Sala Mare a Teatrului Luceafarul. Conteaza ca Pavel Bartos, dincolo de faptul ca este un foarte bun entertainer, este si un bun actor, ca doamnele care au scris o parte din istoria teatrului romanesc, Dorina Lazar si Rodica Mandache sunt la cativa pasi de tine si ca respirati acelasi aer, ca te rupi de rutina, de cotidian si asculti, vezi, simti o poveste, ca ai un festival in orasul tau care iti permite sa faci asta pe bani putini. Astfel, nici nu iti dai seama cand trec minutele. La final te ridici, aplauzi cu sinceritate si indelung, iti pui haina pe tine, te indrepti spre casa multumit ca ti-ai luat bilet la Festivalului International de Teatru pentru Publicul Tanar si iti consulti agenda. De ce sa nu mai repeti experienta si in celelalte seri ale festivalului, pana pe 11 octombrie?
.
| |
|
|
|