Spectacolul jucat in cadrul festivalului de la Iasi nu este prima readaptare pe care regizorul Alexandru Dabija o face dupa un text al lui Ion Creanga. Totul a inceput laTeatrul Tineretuliui Piatra Neamt cu OO!, o punere in scena dupa Punguta cu doi bani. Au urmat apoi Absolut, dupa Ivan Turbinca la Teatrul Act si O lada, dupa Fata babei si fata mosneagului la acelasi Teatru al Tineretului Piatra Neamt. El insusi marturiseste: “Dupa ce ne-am incercat puterile cu metafizica din Ivan Turbinca in spectacolul Absolut!, ne avantam in psihologia abisala a cruzimii si razbunarii din Capra cu trei iezi, iar studiul pe care il propunem este in primul rand unul gastronomic, pentru ca moartea este, invariabil, insotita de haleala. Cei ce raman, mananca pentru ca traiesc.”

Capra cu trei iezi - studiu gastronomic in regia lui Alexandru Dabija, asa cum a putut observa fiecare dintre cei prezenti in sala de teatru, nu are nimic in comun cu sfiala, cu obisnuitul si cu platitudinea. Indrazneste!, par sa urle la tine decorul, jocul actorilor, scenariul. Indrazneste sa treci dincolo de limitele unui text, indrazneste sa iti pui intrebari, indrazneste sa privesti in ochi si cruzimea vietii, indrazneste sa ii faci in ciuda conventionalului, indrazneste sa sfarami in mii de bucati ipocrizia. Indrazneste sa iti imaginezi ca o mama indurerata este capabila sa gateasca si sa il hranesca pe ucigas pana acesta moare sufocat de prea multa mancare, ca agresorul este in stare sa stea la aceeasi masa cu rudele victimelor, intrucat instinctul de supravietuire este mai puternic decat vinovatia, ca povestile pentru adulti au o doza de cinism care vine la pachet cu maturizarea. 

Viziunea dabijiana nu este, insa, una care uita de unde a plecat, respectiv opera lui Ion Creanga. Din cand in cand, exact in momentele de tensiune scenica maxima, franturi din textul original sunt picurate in urechile audientei. Ritmicitatea miscarii in scena este data de cantecelul “Trei iezi cucuieti” care isi pierde, totusi, din duiosia materna si imprumuta din viclenia omului cu sange rece care stie exact ce are de facut pentru a-si atinge scopul. Adaptarea gandita de Alexandru Dabija exploateaza apetitul pentru praznice si parastase pe care romanii par sa il duca de cele mai multe ori la extreme. Cu cat este durerea mai mare, cu atat masa este mai bogata, pare sa ne transmita Dabija prin Capra cu trei iezi - studiu gastronomic. Inca de la intrarea in sala, te izbeste un miros de sarmale, nelipsite la pomenirile de pe la noi. La acestea se adauga coliva, raciturile, friptura, ciorba si alte specialitati “de-ale casei”. Asadar, pana la urma, piesa propusa de cei de la Teatrul Act din Bucuresti analizeaza, printre altele, in cheie ironica, dar cu exemplificari cat se poate de reale, si continutul meniului pomenirilor traditionale. 

Capra cu trei iezi - studiu gastronomic umanizeaza personajele lui Creanga. Astfel, cei trei iezi, se transforma in Costica, Florinel si Mihaita imprumutand numele actorilor care ii anima, capra si lupul sunt cumetri si se sufoca unul pe celalalt cu apelative si gesturi demne de o astfel de legatura, capra este mare gospodina si gateste tot ce este bine primit la un praznic, chiar daca sufera pana in maduva oaselor, iedul cel mare si iedul cel mijlociu cam trag la masea, iar iedul cel mic are ceva din felul de a fi al nevroticilor. Intr-un decor minimalist, Costica, Florinel, Mihaita, capra si cumatrul lup mananca si beau si reconstituie faptele pana ajung la un pas de isterie. O masa de lemn acoperita cu prosoape si covoare “de la tara”, cateva scaune din lemn si multe vase cu mancare compun o atmosfera de praznic si ghideaza atentia catre personaje, catre gandurile, starile si preferintele lor culinare. Cumatrul lup, cu abilitate si carisma  interpretat de Andi Vasluianu, mananca si bea lacom din toate pana isi da sufletul, facandu-i astfel pe plac dorintei de razbunare care mocneste in fiecare gest al caprei si al iedului cel mic. Iezii ucisi fara mustrari de constiinta de lup, Costica si Florinel in scenariul lui Alexandru Dabija, se infrupta si ei pe saturate din propria pomana, iar prezenta lor “in spirit” este redata printr-un joc de lumini care le confirma disparitia din lumea celor vii. De asemenea, pentru autenticitate, cand ajunge la impartitul colivei,capra, respectiv talentata actrita Emilia Dobrin,  implica si publicul, oferind cate un pahar din plastic plin cu mult doritul desert pe la pomeniri celor din primele randuri.

Privind retrospectiv, la rece, se poate afirma, fara teama de a gresi, ca proiectul lui Alexandru Dabija este unul curajos si inteligent gandit pentru a starni reactii dintre cele mai diverse. Evident ca vor fi si voci care isi vor striga indignarea pentru felul in care un text de-al lui Ion Creanga a fost reinterpretat. Asta nu poate sa insemne decat un lucru, ca spectacolul Capra cu trei iezi - studiu gastronomic este un spectacol viu. Dar, dincolo de criticile inevitabile si, pana la urma, indispensabile, ies la suprafata mesajul si talentul. “Indiferent cat de mare ne este durerea, suntem vii si trebuie sa mancam, sa mancam pentru a ne aminti ca fiecare particica din corpul nostru functioneaza” par sa ne spuna personajele: cu durere, dar cu gospodina din ea pe pilot automat, capra, cu vana interpretata de Emilia Dobrin, cu lacomie, lupul, in pielea caruia intra cu naturalete Andi Vasluianu, cu isterie tinuta captiva de amabilitate, iedul cel mic, imprumutat ca identitate si tratat cu intelegere de actorul Mihai Calota. Astfel, la sfarsit de reprezentatie, cand luminile se aprind si aplauzele curg, te regasesti nelinistit, marcat, mirat, dar si cu o pofta de sarmale de nestapanit.