Spectacolul are in distributie 9 copii (Bianca Gheorghe, Denis Nadolu, Ionut Rosca, Mario stefan, Andreea Baraitan, Georgiana Moise, Anca Negoita, Roberta Parascan, Ana Maria Zaincovschi), care evolueaza alaturi de actori profesionisti, Mihaela Radescu si Viorel Cojanu, in regia lui Radu Apostol, pe un text de Mihaela Michailov. Muzica originala este compusa de Bogdan Burlacianu (Bobo de la Fara Zahar), iar scenografia poarta semnatura Mariei Mandea. 

Spectacolul Familia Offline isi propune sa dezbata – prin mijloacele artei teatrale – problematica migratiei fortei de munca, din perspectiva copiilor ramasi in tara, copii care se adapteaza noilor roluri sociale ale familiei de granita: devin ei insisi parinti-copii care-si cresc fratii mai mici si au grija unii de altii. 

Familia Offline este spectacolul maturizarii, adaptarii si re-formarii familiei in absenta parintilor. Este spectacolul copiilor care se transforma in oameni mari, asteptand sa fie din nou alaturi de mama si de tata. Maturizarea lor naste intrebari inocente, tandre si cinice despre lumea in care traim: Cand suntem destul de mari ca sa crestem singuri? Cand devenim mama? Si cand mama nu e, cine e mama?

Timp de un an de zile, echipa artistica a proiectului a lucrat cu un grup de copii de la scoala 55 din cartierul Republica, pornind de la principii de baza ale teatrului educational: dezvoltarea imaginatiei si creativitatii fiecarui copil prin jocuri de improvizatie, educarea reciproca a copiilor in spiritul libertatii de expresie, solidaritatii in grup, anularii competitiei si respectului colectiv, gasirea unor solutii teatrale care sa vina din universul intim al copiilor.

Copiii migratiei – Turneu de teatru educational isi propune itinerarea spectacolului Familia Offline in zonele puternic afectate de efectele migratiei fortei de munca si, totodata, prezentarea metodelor de lucru folosite in atelierele pe care Radu Apostol, Mihaela Michailov, Mihaela Radescu si Viorel Cojanu le-au facut cu grupul de copii care evolueaza in spectacol.

Inaintea fiecarei reprezentatii cu spectacolul Familia Offline are loc loc o prezentare a metodelor de lucru (jocuri si exercitii de teatru educational), la care sunt asteptati educatori, invatatori si profesori, interesati sa lucreze cu grupuri de copii, si care doresc sa se familiarizeze cu modalitatile de abordare proprii unui proiect de teatru educational. in cadrul acestei prezentari, sunt oferite participantilor, gratuit, cele doua carti ale proiectului: Familia Offline. Spectacol de Teatru Educational si Teatrul Educational. Jocuri si exercitii teatrale. 

Copiii migratiei - Turneu de teatru educational este un proiect cultural finantat de catre AFCN – Administratia Fondului Cultural National, si initiat de catre Asociatia Culturala Replika, impreuna cu Teatrul Foarte Mic. Partenerii proiectului: Teatrul „Mihai Eminescu” – Botosani, Dom Polski – Suceava, Teatrul Municipal „Bacovia” – Bacau, Teatrul „Victor Ion Popa” – Barlad, Teatrul „Maria Filotti” – Braila, Teatrul „Fani Tardini” – Galati, Centrul de educatie si dezvoltare profesionala Step by Step, Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L.Caragiale”, Asociatia „Telefonul Copilului”, Asociatia Nationala a Bibliotecarilor si Bibliotecilor Publice din Romania – ANBPR, Port.ro, Sapte Seri, Critic Atac si Gazeta de Arta Politica.               

INTRAREA LA TOATE EVENIMENTELE DIN CADRUL TURNEULUI ESTE GRATUITA. 

„Familia Offline“, jurnalul trist al „copiilor-capsunari“

Spectacolul arata cum se desfaaoara viata lor si puncteaza multe dintre derapajele emotionale care apar in situatii aparent banale. „Copiii-capsunari“ lupta la scoala cu prejudecatile colegilor, iar acasa cu un gol care poate fi umplut doar cu dragostea parintilor. Pentru ca lucreaza in strainatate, parintii rateaza momente-cheie din viata copiilor, desi incearca sa le controleze viata prin telefon.

Ce mi se pare extraordinar este ca acesti copii reusesc sa reproduca pe scena o realitate care nu e a lor. Prin prezenta lor, ei sunt vocea celor care au aceasta problema. Si asta mi se pare mult mai puternic si mai valoros decât ca ei sa fie in aceasta situatie si noi sa ne emotionam ca sunt in aceasta situatie.

Dan Boicea, Ziarul Metropolis

Mihaela Michailov si Radu Apostol au realizat un spectacol-sinteza a vietii fara parinti. Universul in epubreta al unei familii in care adultii sint absenti, copiii sint maturi, iar jucariile sint copii. Familia Offline – prima parte a Proiectului Copiii migratiei – ofera o viziune din interior asupra fenomenului copiilor abandonati, dincolo de statistici si studii psihologice. Creat pe o dramaturgie fragmentara, care surprinde pusee acute din cotidianul acestei lumi fara adulti, spectacolul – un studiu pe un caz imaginar, al unei familii cu cinci copii, in care parintii plecati la munca in strainatate ii lasa pe cei mici in grija fratelui mai mare si a unui bunic cazut in mintea copiilor – este jucat de elevii unei scoli bucurestene, impreuna cu doi actori, Mihaela Radescu si Viorel Cojanu. Prin aceasta punere hiperrealista in ecuatie a problemei, se genereaza nevoia de reactie, caci, desi spectacolul identifica un simptom al unei boli sociale care va macina societatea româneasca mult timp de acum inainte, ceea ce impresioneaza este drama individuala.

Oana Stoica, Dilema Veche

TEATRU. Sa vorbim despre documentar! (I)

In Familia Offline e o deturnare (si as spune ca una fericita), independenta de vointa artistilor, de la subiectul abandonului copiilor de catre parinti in numele supravietuirii „economice“, la cel al puterii de adaptare a copiilor. Altfel spus, efectul nu e un accent pe vinovatia parintilor care n-au grija de fiii si fiicele lor si pe responsabilitatea sociala in general, ci senzatia de regret a ceea ce pierzi, ca parinte, din viata copilului tau in care, iata, exuberanta copilariei invinge conditiile vitrege, absenta autoritatii, cruzimea colegilor de scoala... Singurul care clacheaza, singura „victima“ e fratele mai mare – cel deja matur, (aproape) adult… Aproape toate cronicile acestui spectacol pe care le-am citit preiau elemente din materialul de prezentare si citeaza „drama «copiilor- capsunari»“, dureroasa maturizare etc. –, dupa care continua cu descrierea contextului social (numarul estimat de „copii ai migratiei“, puncte de vedere ale unor psihologi etc.). S-ar spune ca, in buna traditie a documentarului, accentul cade pe miza sociala, si nu pe cea teatrala – insa, in realitate, o astfel de lectura inseamna sa pierzi din vedere dualitatea unui asemenea proiect, functiile lui distincte ca experienta social-artistica, pentru copiii care participa in proiect, si ca pretext pentru o discutie despre consecintele migratiei. Pentru copii, important a fost si este procesul, in timp ce dezbaterea are nevoie si porneste de la produsul spectacular.

Iulia Popovici, Observatorul Cultural