Nu stii ca vrei sa cunosti un om mai bine, decat in momentul in care schimba ceva in interiorul tau, in ziua pe care ai inceput-o cu agenda deja facuta. De doza aceea de spontaneitate, de imprevizibil, de mirare suntem cu totii dependenti, chiar daca nu o recunoastem intotdeauna. Oamenii la care te uiti cu admiratie si pe care ii primesti in viata ta, chiar si prin intermediul unei povesti citite undeva au ceva din altfelul si altcevaul pe care si-l castiga nu numai prin nastere, ci si prin munca, prin multa munca, prin alegerile pe care le fac. Ei nu se potrivesc cu tiparele care tin de varsta, de mediul socio-profesional, de locul nasterii, ci pur si simplu exista si te schimba.
Ruxandra Sericiuc, la numai 20 de ani isi spune, cu o maturitate pe care ar invidia-o si cei cu un deceniu mai in varsta, celor dispusi sa isi amestece rutina pentru cateva minute cu noul, povestea. Este o poveste despre cum o copilarie senina te face un om echilibrat, despre sfaturile mamei corect si demn aplicate, despre talent, despre ambitie, despre puritate interioara, care nu este incompatibila cu experienta, cu viata traita. Ea a ales arta ca forma de comunicare cu sine si cu ceilalti. Canta la oboi, “un instrument greu”, asa cum singura recunoaste. O recomanda anii de studiu, concursurile de prestigiu castigate, institutiile absolvite. Astfel, in 2009 hotaraste sa se transfere de la Colegiul de Arta “Ciprian Porumbescu” din Suceava la Liceul de Muzica “Sigismund Toduta” din Cluj-Napoca printre ai carui absolventi se numara in 2011 si intra la Academia de Muzica “Gheorghe Dima” din acelasi oras. Daca admira pe cineva zambeste incontinuu, daca ar putea si-ar inchide intr-o cutie fermecata toata copilaria, nu stie daca va ramane sau nu in tara pe care o iubeste pentru ca isi doreste, totusi ca munca sa ii fie apreciata, crede in impartasire, nu in izolare, fie ca este vorba despre arta sau despre viatra pur si simplu si calca pe urmele oamenilor frumosi, impunandu-si propriul ritm.
Cand ai inceput sa canti la oboi? Cine ti-a indrumat pasii catre muzica?
Cu oboiul am inceput in clasa a V-a, la 11 ani. Parintii mei au fost primii care m-au indrumat spre muzica de la 4 ani, cand am inceput sa cant vocal. Desigur, de-a lungul timpului au existat si alti oameni care m-au sustinut neconditionat si care au avut incredere in ceea ce as putea infaptui, profesori si prieteni.
Trece vreo zi fara sa canti? Cate ore pe zi studiezi?
Incerc sa nu treaca nicio zi fara studiu, e un aspect vital in cariera unui interpret. Am auzit candva o zicala, care spune ca daca tu lasi instrumentul o zi, el te lasa trei. Si e foarte adevarat, am experimentat astea de (prea) multe ori.
Timpul de studiu nu il masor de obicei in ore, ci mai degraba in obiective. De exemplu, intr-o zi de studiu imi propun sa rezolv anumite probleme tehnice dintr-o lucrare, sau sa-mi imbunatatesc rezistenta. Ma straduiesc sa studiez cu cap, cum se zice, adica productiv, iar daca nu ma mai pot concentra, prefer sa reiau mai tarziu, ca sa nu stric ce am ”construit” pana atunci.
Daca ai avea de ales intre distractie si studiu, nu-ti vine sa o zbughesti la distractie?
Depinde in ce consta distractia. (zambeste) Acum mi-e mai usor sa renunt la alte preocupari in favoarea studiului, fata de acum cativa ani. Probabil ca incep sa imi cunosc prioritatile. Pana la urma, cred ca orice coleg de breasla imi va da dreptate daca spun ca relaxarea si distractia sunt mult mai bine savurate dupa ce ti-ai facut treaba. Si, cu putina organizare a timpului, cred ca le poti impaca pe amandoua foarte bine.
E greu pentru un tanar sa intre pe scenele consacrate?
Usor nu e, selectia e foarte dura, pretentiile sunt tot mai mari, iar aspirantii tot mai multi la numar si foarte bine pregatiti. Ceea ce e bine, daca privim in ansamblu, avem muzicieni inzestrati, modele demne de urmat din punct de vedere profesional si muzica de calitate. Sunt multi ani de munca la mijloc si trebuie sa fii facut pentru asta, de aceea foarte putini reusesc. Dar nu e imposibil, e nevoie de o pregatire profesionala impecabila, in primul rand, iar apoi de circumstante favorabile, care de obicei nu intarzie sa apara, daca indeplinesti primul criteriu.
Crezi ca esti cea mai buna? Intotdeauna cand participi la un concurs te gandesti ca esti cel mai bine pregatita?
Parerea mea e ca in povestea asta cu ”cel mai bun” e vorba despre o falsa suprematie. Simplul fapt de a gandi despre tine ca esti cel mai bun te coboara automat cu o treapta mai jos. In afara de asta, in muzica n-a fost niciodata doar unul singur, care sa fie deasupra tuturor, nu poti inclina balanta in favoarea lui Bach, desconsiderandu-i pe Mozart, Schumann sau Rachmaninov, e de neimaginat. Eu cred ca scopul nu e sa fii cel mai bun, ci sa lasi in urma ceva deosebit, ceva frumos, sa-ti afirmi unicitatea ca om si ca muzician, ori a-ti face un ideal din a fi cel mai bun nu se intersecteaza nici pe departe cu scopul real al muzicii.
Nu am o experienta prea mare in ceea ce priveste concursurile. In afara de concursurile si olimpiadele nationale la care am luat parte in gimnaziu si in liceu, singurul concurs mare la care am participat (chiar recent) mi-a oferit o experienta enorma din punct de vedere muzical si interpretativ. Chiar daca a fost o competitie, m-am straduit sa nu uit de adevarata menire a muzicii, aceea de a linisti, de a da nastere de trairi si de a crea legaturi intre oameni. Bela Bartok spunea: ”Competitiile sunt pentru cai, nu pentru artisti.” Cred ca ii dau dreptate.
Tu de ce te-ai indragostit de oboi?
N-a fost o poveste de dragoste ”ca in romane”, in care vezi/auzi cum suna instrumentul si stii ca e va fi AL TAU. E un instrument greu, a fost nevoie de ani buni ca sa il cunosc cat de cat si procesul continua. Dar m-a fascinat sunetul din prima. E inconfundabil, cu o timbralitate deosebita; din punctul meu de vedere, e unul dintre instrumentele cele mai apropiate de vocea umana. Poate crea o varietate foarte mare de culori sonore si se remarca printr-un caracter aparte, e puternic, dulce si nostalgic deopotriva.
Ce inseamna pentru tine sa admiri?
Cand constientizez ca admir ceva sau pe cineva, imi vine sa zambesc automat.
Si poti sa-ti admiri (adversarul/concurentul)? Omul pe care vrei sa-l invingi?
A, nu se poate vorbi despre o invingere. Cu riscul sa ma repet, nu cred ca este loc in muzica pentru ”lupte”. E atat de simplu sa simti asta pentru cei care cred in aceleasi idealuri ca si tine, care incearca sa scoata la iveala esenta adevarata. Il asculti pe celalalt si iti dai seama ca stie, simte si intelege ceea ce face cu aceeasi intensitate ca tine, poate diferit, dar totusi la fel. Ce alte sentimente sa creasca in tine, daca nu bucurie si multumire? Asta e meritul muzicii, anuleaza tot ce e urat si negru.
Ce admiri cel mai mult la un om?
Bunatatea si modestia. Mama m-a invatat asta si mi s-a confirmat in timp. Sunt din ce in ce mai rare si cred ca sunt pietre de temelie ale caracterului unui om.
Si ce iti place cel mai putin cand descoperi la un om?
Minciuna si ingamfarea.
Ce maestri ai avut si care iti sunt modelele?
Toti profesorii mei au fost si sunt niste oameni deosebiti, buni pedagogi si buni muzicieni si instrumentisti. Fiecare si-a lasat amprenta asupra mea intr-un fel sau altul si le voi fi mereu recunoscatoare pentru tot ce au cladit in mine. Din punct de vedere profesional, toti mi-au fost si imi sunt modele.
Dupa parerea ta ai o pasiune costisitoare? Cine te sustine?
Familia m-a sustinut si ma sustine in continuare. Nici din punctul acesta de vedere calea pe care mi-am ales-o nu este usoara. Pasul cel mai mare pe care va trebui sa-l fac in curand este acela de a-mi cumpara propriul instrument si am increderea ca voi reusi la un moment dat.
In clipa in care canti, uiti de lume?
N-as fi putut sa o spun mai frumos. E o stare speciala, e ca si cum m-as afla sub un clopot de sticla, unde nimic din exterior, probleme, griji, nu poate intra. De altfel, e nevoie de concentrare totala pentru a putea exprima ceva veritabil. Implicarea altor ganduri deterioreaza actul interpretativ. Muzica schimba perceptia timpului si mi-a demonstrat ca limitele nu se afla acolo unde le credeam.
Care este cel mai neobisnuit loc in care ai cantat?
Nu am avut ocazia si nici nu m-am aventurat (inca!) in locuri pe care sa le pot descrie ca fiind prea neobisnuite. Insa am cantat in cateva locuri neobisnuit de frumoase, in care m-am simtit altfel decat de obicei. Un astfel de loc este Castelul Cantacuzino din Busteni, unde am cantat in cadrul unui workshop al Festivalului de muzica de camera ”SoNoRo”. Era sala de bal, daca nu ma insel, inalta, cu o cromatica placuta, cu portretele tuturor Cantacuzinilor si ale celor cu care erau inruditi. Nu am putut sa nu o apreciez si din punct de vedere al acusticii. Pe scurt, o incantare. Un alt loc este amfiteatrul din oraselul Vaison-la-Romaine, din sudul Frantei, unde am cantat in calitate de orchestrant in cadrul unui turneu cu orchestra Academiei.
Ce talent ti-ai dori sa ai inafara de cantatul la oboi?
Mi-as dori sa am talent pedagogic. Sa pot impartasi si altora ceea ce am invatat sau inca invat. Pana acum am avut o satisfactie aparte de fiecare data cand mi s-a cerut parerea in anumite situatii si am putut sa ajut pe cineva. Imi doresc sa acumulez cat mai multe cunostinte in domeniu, pentru ca apoi sa le transmit mai departe.
Daca ar fi sa schimbi ceva in orasul in care traiesti ce ai schimba?
Intoleranta, lipsa de rabdare, lipsa de maniere si cultura, acolo unde e cazul.
Cand citeai povesti – sau ti se citeau povesti – in ce personaj te imaginai?
Ma suprapuneam mereu cu eroul sau eroina. Cand se termina povestea, aveam impresia ca pot muta muntii din loc, ca am calitatile personajelor din poveste si imi doream sa traiesc in lumea lor.
Acum mai citesti? Care este cea mai recenta carte pe care ai citit-o?
Imi doresc sa citesc mereu mai mult. Ma deconectez de realitate citind. Am citit recent ”Livada cu visini” de Cehov. Simbolistica pe care am descoperit-o m-a pus pe ganduri.
Sacrificiul, dupa tine, ce inseamna?
Un sacrificiu e un act care implica renuntarea si se naste din dorinta de a obtine ceva valoros pe termen lung sau din dorinta de a ajuta pe cineva.
Simti ca faci un sacrificiu cand stai in casa si exersezi?
Acum nu mi se mai pare un sacrificiu, a fost mai demult, cand nu intelegeam scopul studiului. Am gasit multe beneficii in practica. Pe langa perfectionarea tehnicii, are si rol relaxant. Cand creierul explodeaza de prea multe ganduri si nu mai sunt capabila sa controlez situatii, studiul imi goleste mintea.
Marea ta calitate care crezi ca este?
Incerc sa fiu corecta mereu, indiferent de circumstante.
Si marele defect?
Sunt un om mandru.
Ti-e frica de ceva? De ce ti-e cel mai tare frica?
Ma tem de singuratate. Cred ca nimeni nu e fericit cu adevarat decat daca are cu cine sa imparta gandurile, sentimentele si ideile.
Crezi ca aici in tara iti vei putea indeplini visul? Simti ca ti se intinde o mana?
Asta nu stiu inca. Conform atitudinii si parerii lor, a celor din fruntea tarii acesteia, sunt slabe sanse. Din pacate, depindem de ei si nu pot decat sa sper ca, intr-o zi, ceea ce facem noi va fi apreciat cu adevarat.
Daca ai putea ce moment din viata ta ai inchide intr-o cutie fermecata?
Toata copilaria.
.
|