In 1998, a fost angajata la Teatrul din Oradea, iar din 1991 si pana in 2001 a foa angajata la Theatrum Mundi. Intre 2003 si 2006 a fost angajata a Teatrului National din Bucuresti, unde a montat spectacole importante printre care „Noiembrie" cu Olga Tudorache si „Legenda ultimului imparat", de Valentin Nicolau, pentru care a obtinut premiul de regie la Festivalul de Regie „Capul de ratoi". Printre cele mai importante spectacole se numara „Cartofi prajiti cu orice", la Teatrul Odeon, „Don Juan moare ca toti ceilalti", la Theatrum Mundi, „Hotelul dintre lumi", la Teatrul Mic, „Nebuna din Chaillot", la Teatrul Metropolis, si „Alice in tara Minunilor", la Teatrul tandarica, pentru care a primit premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul National de Animatie, in 2011.
foto: Grand Adriana
“Sigur ca trupului nostru ii trebuie paine, dar si sufletul nostru trebuie sa se hraneasca cu frumusete”
„Daca nu vrei sa abdici de la visurile tale poti sa fii un om al realitatii. Numele meu m-a obligat sa fiu o visatoare.”
”Oamenii din jurul nostru au din ce in ce mai putin timp pentru prietenii si pentru comunicare. Or, o echipa se formeaza numai prin comunicare, generozitate si respect reciproc. Acum toata lumea fuge de aici dincolo, poate ca-si face cat mai bine treaba la locul de munca, dupa care fuge la alta treaba. si eu fug dintr-o parte intr-alta, dar ma bucur foarte mult cand lucrez in teatru, atunci uit de lumea exterioara.”
”In comunism, teatrul avea o functie de rezistenta. Acum nu mai exista un singur public in fata unui singur dusman. Acum totul s-a imprastiat si exista deja publicuri. Fiecare-si doreste altceva. E foarte greu sa le raspunzi tuturor, dar teatrul are in continuare capacitatea de a modifica spectatorul. Mi-au spus-o spectatori si colegi, dupa anumite spectacole. Teatrul ii modifica in primul rand pe creatori, in timp ce lucreaza – o spun actorii. Si in mine se intampla schimbari. Dupa ce terminam un spectacol, suntem altii. Iata ce ma intereseaza cel mai mult in teatru, care, pentru mine, nu este un scop, ci o cale de cunoastere a mea, a lumii, a divinitatii. E metoda mea de a cunoaste. E o metoda buna si pentru ca este extrem de rapida – daca-i modifica, teatrul ii modifica pe toti cei din sala impreuna. Nicolae Steinhardt spunea ca „arta nu e comunicare, ci cuminecare”.
"In ultimii ani, incerc sa nu las sa treaca nicio dimineata fara o ora de lectura si nici o seara fara un CD cu muzica clasica. Si viata, asa haotica cum pare, devine ordonata, interesanta si chiar frumoasa."
foto: Adi Marineci
sursa: yorick.ro/ agenda.liternet.ro/ evz.ro/ cinemagia.ro
.
|