Ce inseamna actorul in raport cu regizorul din punctul de vedere al creatiei artistice – toate aceste lucruri sunt dezvaluite de actorul Istvan Teglas, care joaca rolul lui Ariel, in „Furuna” dupa Shakespeare, ultimul spectacol din stagiunea 2013-2014 de la Teatrul National Bucuresti.
foto Augustin Bucur
Cum au decurs cele doua luni de repetitii cu regizorul Alexander Morfov?
A fost o perioada intensa pentru mine pentru ca am repetat si la alte proiecte. Cumva modul de lucru si fiind acolo in fiecare zi nu-mi era greu pentru ca-mi facea placere in acelasi timp, dar a fost fix ca un proces cum e de fiecare data lucrul la un spectacol la un teatru. Cu de toate adica.
Ce ai simtit inainte si dupa prima reprezentatie a spectacolului „Furtuna”?
Inainte de spectacol am simtit ca mor. Regizorul vroia sa spectacolul sa aiba o energie foarte vie, foarte pura, foarte dura in acelasi timp si cred ca acest lucru s-a intamplat la primul spectacol, dar lucrul asta te costa. Cred ca ne-a costat pe toti. Tremuram si inainte si dupa spectacol.
De ce tremurai?
Inainte tremuri pentru ca nu stii cum va fi si dupa aceea tremuri pentru ca nu-ti vine sa crezi ca s-a terminat si ca a fost bine. Spectacolul acesta daca iese cum trebuie e ca un vartej in care te arunci si doar poti sa speri ca va fi bine si va fi exact cum vrea si regizorul si in acelasi timp va aduce si publicul aproape.
foto Augustin Bucur
Care a fost reactia regizorului dupa primul spectacol?
Lui i-a placut foarte mult primul spectacol, tocmai din cauza ca el ne-a aruncat in vartejul asta si voit a facut lucrul asta. Cumva ne-a turat motoarele inainte de spectacol, ca sa ne impinga fix la margine, si atunci el a fost foarte fericit ca i-a iesit lucrul asta.
Si dupa celelalte trei reprezentatii n-a mai fost fericit?
Dupa celelalte trei, am avut tot felul de intalniri cu el, ore intregi in care povestea tot felul de lucruri, majoritatea lor avea legatura cu chestia asta de a fi intr-un fel in spectacol. Ne-a zis ca pana la urma nu conteaza ce am construit noi timp de 2 luni de zile, ci cum suntem in spectacol - energia asta vitalitatea asta, a fi foarte acolo in spectacol si sa nu te gandesti ca ai facut ceva bine sau prost.
Ai voie sa te gandesti la asa ceva in scena?
Uneori esti nevoit sa faci chestia asta. Regizorul stie cum functioneaza cumva creierul actorului si vrea sa elimine aceste limite din gandirea noastra, a actorilor, iar el vrea sa ne scape de modul asta de a gandi sau de a fi pe scena. E greu lucrul asta, dar e cel mai bun lucru care ni se poate intampla.
Cum a fost primit spectacolul de public?
Cumva judecand dupa aplauze, cred ca reactia lor e una buna si cred ca au fost un pic nepregatiti, pentru ca mi se pare ca e un spectacol atipic. Abordarea regizorului si a noastra, mai ales ca e piesa lui Shakespeare, e un pic atipica pentru un teatru national.
Ai un rol plurivalent in Furtuna. Ce a fost cel mai greu de facut – acrobatia, cantecul, dansul, interpretarea textului?
Cred ca nici unul nu a fost foarte greu. Cred ca mai greu a fost ca sa ma conving sa fac toate astea la un loc, sa fac un amalgam din toate astea si sa-mi gasesc motivele pentru care fac lucrurile astea, sa nu le fac segmentat, sa fie un intreg si sa nu am scapari pe scena.
Cum te-a influentat prezenta domnului Ion Caramitru pe aceeasi scena cu tine, fiind directorul TNB?
Sincer sa-ti spun, din prima clipa in care am inceput sa repet eu cu el efectiv, atunci cand a intrat pe usa la prima repetitie am zis ca eu uit in momentul asta ca el e director. El te si ajuta in sensul asta. El nu are deloc aerul asta la repetitii ca sunt director si trebuie sa fie intr-un fel, ci cred ca e un om foarte deschis pentru ca el se mira, se lasa mirat de tine, de ce vrei tu sau cum crezi tu ca ar trebui sa fie si accepta absolut orice propui tu, ceea ce e foarte bine.
Ce alte laturi ale meseriei de actor ai vrea sa mai explorezi ?
M-ar interesa absolut orice care are legatura cu meseria asta. Ma bucur ca fac parte din spectacolul Furtuna pentru ca e diferit. Asta mi-ar placea – sa lucrez cu regizori foarte diferiti, care au insa o lume a lor, au convingerea ca in ceea ce cred ei si ceea ce vor sa faca e exact asa cum trebuie sa fie.
Actorul este un fel de mesager al regizorului?
Cred ca da, cred ca este un fel de mesager. Cel putin aici in spectacolul lui Morfov lucrul asta e absolut valabil. Discutiile lungi pe care le-am avut cu totii cu el aveau legatura cu chestia asta. Simteam ca el ne da un mesaj pe care noi trebuie sa-l ducem mai departe si sa-l dam inspre public.
Pana acum, esti singurul actor de origine maghiara care a facut performanta pe scena TNB-ului. Consideri asta ca o plusvaloare?
In primul rand nu stiu daca e chiar asa, dar consider intr-un fel important. Eu nu mi-am propus lucrul asta, dar s-a intamplat. Dupa ce trece mult timp si incerci sa faci lucruri, iar cand simti ca dau cumva rezultate, atunci e bine sa te opresti si sa spui ca e bine ca se intampla chestia asta. Si atunci ma bucur ca e asa.
Interviu realizat de Judy Florescu, colaboratoare Radio Romania Cultural si Ziarul Metropolis
.
|