As putea numara pe degete discurile cu muzica de camera care au aparut anul acesta. Intr-un fel, nu ma mir: muzica de camera este considerata o nisa in nisa si asa ingusta a muzicii clasice. Muzica de camera a fost laborator de creatie pentru marii compozitori clasici si romantici, locul unde au experimentat noi tehnici, noi idei. S-a nascut dintr-o necesitate sociala, atunci cand oamenii se strangeau in saloane pentru a asculta muzica sau pentru a canta ei insisi muzica – astazi, asemenea obiceiuri au disparut cu desavarsire, nu insa si oamenii care gusta un asemenea gen interpretat de un numar restrans de instrumente. 

‘Sufletul’ discului lansat in 20 aprilie 2015 este violonistul Daniel Hope; este din surprinzator ca acest muzician care a devenit o vedeta mai ales datorita unor proiecte mai curand la granita muzicii clasice, revine pe taramul muzicii clasice 100%. Dupa “Spheres”, „Escape to paradise” si “Vivaldi by Max Richter”, Daniel Hope propune cvartete de Mahler, Schumann si Brahms – as zice ca in contextul actual, e o dovada de mare curaj. 

Ascultand discul, iti dai seama de ce o casa de discuri si-a asumat insa riscurile unui album cu muzica de camera. Cei patru interpreti sunt muzicieni de o valoare incontestabila – violonistul britanic Daniel Hope si trei americani, violistul Paul Neubauer, violoncelistul David Fickel si pianista Wu Han, reuniti sub auspiciile Chamber Music Society of Lincoln Center din New York, una dintre cele mai prestigioase asociatii americane avand drept scop promovarea muzicii de camera. De altfel, directorii artistici ai acestei asociatii sunt David Finckel si Wu Han. Ar mai fi de spus ca David Fickel a facut parte pana de curand din Cvartetul Emerson, multi-premiat cu Grammy.

Iar discul suna exceptional – este o inregistrare dintr-un concert live, iar autenticitatea trairii live a interpretilor se pastreaza; repertoriul nu este unul prea des abordat: Cvartetul cu pian de Gustav Mahler (singura parte din acest cvartet pe care Mahler nu l-a mai terminat niciodata), Cvartetul cu pian op.47 de Robert Schumann si Cvartetul cu pian nr.1 op.25 de Johannes Brahms. 

Cine vrea sa asculte pentru prima data in viata lui muzica de camera, cine, dimpotriva, apreciaza deja foarte mult acest gen, gaseste in acest disc un companion potrivit; cum ai putea sa nu apreciezi Excelenta?

Exista ceva nedescoperit in repertoriul muzicii clasice din secolul al XVIII-lea? La prima vedere, am spune “nu”, dar ne-am insela, pentru ca, iata arhivele vechi ascund inca surprize. 

Albrecht Mayer, un celebru oboist al timpurilor noastre, cu o importanta cariera solistica desfasurata in paralel cu activitatea de membru al uneia dintre cele mai bune orchestre la nivel mondial, Orchestra Filarmonicii din Berlin (apropo, Filarmonica din Berlin vine in septembrie la Festivalul Enescu!), a descoperit cateva partituri ale unor compozitori contemporani cu Mozart in vechi arhive din Saxonia si Turingia si le-a inregistrat pe un disc aparut in februarie 2015. 

Sunt concerte semnate de Franz Anton Hoffmeister, Ludwig August Lebrun, Josef Fiala si Leopold Kozeluch; sigur, nu sunt capodopere (am avea totusi asteptari prea mari), dar ne aflam in fata unei muzici sensibile, echilibrate, stralucitoare, interpretata absolut exemplar de Albrecht Mayer si Kammerakademie Postdam. Ar fi bine de adaugat ca in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea s-a scris multa muzica pentru instrumente de suflat; flautul, oboiul si clarinetul erau instrumentele preferate de multi muzicieni amatori, asa ca cererea a creat si oferta. Si mai mult, rasfoind biografiile compozitorilor de pe acest disc, afli si ca Franz Anton Hoffmeister a fost proprietarul primei edituri muzicale din istorie – Artaria.

Nu intamplator acest disc a fost difuzat in premiera romaneasca de Radio Romania Muzical chiar in prima zi de vara; discul acesta chiar aduce in casele celor care iubesc muzica clasica soarele cald al verii, zambetul si promisiunea unei vacante reusite.

‘Time present and time past’  si clavecinul lui Mahan Esfahani

Stiti cum arata si cum suna un clavecin, instrumentul care a precedat in istoria muzicii pianul? In Romania, unde nu exista o prea mare traditie a interpretarii muzicii baroce, clavecinul este cu atat mai mult un instrument din cabinetul cu ciudatenii al istoriei. 

Insa sunt convinsa ca si alte tari din Europa, unde muzica veche are o traditie, noul disc al clavecinistului iranian Mahan Esfahani a produs semne de intrebare. Un disc avand clavecinul in prim-plan? 

Se pare ca miza a fost insa castigatoare, daca ar fi doar sa rasfoim cronicile internationale referitoare la acest disc lansat in 11 mai 2015; mai mult, discul figureaza in top 10 al vanzarilor albumelor de muzica clasica in Marea Britanie. Totul este altfel pe acest album: interpretul, repertoriul.

Ne-am putea inchipui un iranian care canta muzica clasica la un clavecin? Ei bine, el este acest Mahan Esfahani, nascut in 1984, cu studii in Statele Unite ale Americii, actualmente profesor la Guildhall School of Music and Drama in London, cu cariera care se numara in concerte pe marile scene ale lumii si mai multe discuri, toate recenzate la superlativ de presa internationala. 

Iar repertoriul: un melanj de muzica baroca (Alessandro Scarlatti, Johann Sebastian Bach), clasica (Carl Philipp Emanuel Bach) si contemporana (Henryk Gorecki si Steve Reich) – o alaturare cel putin indrazneata, insa foarte interesanta si ofertanta din punct de vedere auditiv. Mahan Esfahani nu apare singur pe acest disc, ci alaturi de ansamblul Concerto Koln, specializat in interpretarea muzicii vechi.

"Daca este sa cumparati un singur album de clavecin in viata dumneavoastra, luati-l pe acesta. Este senzational!" scrie The Times. Cred ca au dreptate!

Discurile prezentate au fost difuzate de Radio Romania Muzical si pot fi reascultate oricand pe site-ul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015”.

Albumele sunt disponibile si in Romania in magazinele de specialitate si pe site-urile www.getmusic.ro si www.emag.ro. Fisierele audio se pot cumpara de pe www.itunes.com.