| “Hansel şi Gretel” sau bucuria de a repovesti |  |
| (Teatru) |
Avertisment: aceasta marturisire este de o sinceritate aproape induiosatoare si de o naivitate copilareasca!
Am mers pentru prima data la teatru la 7 ani. Si am simtit ca a coborat o “vraja” asupra mea. |
De atunci, cochetez cu aceasta lume, ba ca spectator, ba ca scriitor. Adaptarea dramatica a povestii “Hansel si Gretel” de Fratii Grimm pe care am facut-o pentru Teatrul Luceafarul din Iasi, prima pentru mine, mi-a testat cea mai pretioasa dintre calitatile pe care trebuie sa le aiba un scriitor, capacitatea de a spune si a respune povesti la nesfarsit.
Am intrat in lumea lui Hansel si a lui Gretel, impreuna cu actorii Carmen Mihalache, Liliana Mavris Varlan, George Cocos, Alex Iurascu, cu regizorul Ion Ciubotaru si cu scenograful teatrului Constantin Butoi si am respus o poveste. Bucuria aceea in stare pura de la 7 ani a revenit.
Foto Dusa Ozolin
Am recitit un text clasic si, imaginandu-mi cum ar arata transpus intr-o sala plina de copii curiosi si adulti grabiti sau stresati, l-am rescris. Am luat in grija un tata afectuos, dar slab in fata necazurilor, o mama vitrega egoista, o Gretel naiva si mereu pusa pe sotii, pentru care tot ce i se intampla este ca o calatorie initiatica si un Hansel care isi asuma rolul de frate mai mare protector, o vrajitoare adapatata lumii in care traim si le-am atribuit, cu grija la detalii, replici care sa ii construiasca ca personaje memorabile in ochii spectatorilor, fie ei copii sau adulti.
Adaptarea povestii scrisa de Fratii Grimm, in limbajul timpului lor, m-a invatat despre responsabilitatea pe care ti-o asumi in momentul in care scrii un text pentru copii. Ei pot fi cei mai aspri critici ai tai, dar si cei mai buni prieteni si ascultatori, daca stii cum sa ii atragi. Iar ideea de a face din “Hansel si Gretel” o poveste spusa cu ajutorul obiectelor animate de actori m-a invatat despre imaginatia care poate schimba o lume deja cunoscuta, prin care ai mai trecut. O lingura, o furculita, o matura, un fierastrau fac din Hansel si Gretel un altfel de Hansel si o altfel de Gretel.
Foto Dusa Ozolin
“ Am vrut un spectator activ, care, vazand spectacolul, sa isi faca propria poveste. De data aceasta am renuntat la papusi in acceptia lor traditionala si am apelat la obiecte, care isi parasesc latura utilitara si capata valente teatrale. Vrem sa demonstram ca in teatru fictiunea e cel mai important lucru si ca, daca visam, putem facem teatru din orice, cu orice”, spune regizorul Ion Ciubotaru.
De cate ori am fost in sala la repetitii i-am dat dreptate regizorului. Intr-adevar, nu am simtit lipsa papusilor, nu mi-am mai putut simti varsta reala, iar joaca actorilor cu obiectele de pe scena m-a facut sa le vad insufletite, cu o poveste si personalitate proprii.
Si actorii au avut, in fiecare zi de repetitie, o participare activa. I-am simtit vii pe scena, curiosi, amuzati si visand la o forma finala a spectacolului care sa ii surpinda si pe ei.
"Pentru mine, Hansel si Gretel, desi in aparenta un spectacol simplu, neincarcat de decoruri si papusi traditionale, este o provocare. Inca o data se confirma ideea ca lucrurile simple sunt in esenta mai complicate. Daca o papusa se apropie de structura anatomica a omului, actiunile lui Gretel, reprezentata de o furculita de lemn, nu vor reda nici pe departe miscarile mecanice ale acestuia. Initial, am asociat limitarea tehnica cu nesansa de a exploata personajul la maxim, insa pe parcurs mi-am dat seama ca Gretel a avut, de fapt, sansa sa beneficieze de anumite disponibilitati de miscare pe care omul nu va putea niciodata sa le atinga: zborul, desprinderea anumitor segmente corporale, miscari ce sfideaza legea gravitatiei. De la inceput, spectatorul intra intr-o conventie, in care este evident ca aproape nimic nu este real. Daca noi reusim sa cream iluzia viului, acea secunda in care spectatorii adera atat de puternic la ceea ce vad si aud, incat constiinaa critica se pierde in efuziunea sentimentului si ajung sa creada in spectacol, atunci sunt un actor fericit”’, marturiseste Carmen Mihalache, interpreta lui Gretel.
Alex Iurascu, interpretul lui Hansel, recunoaste la randul sau: "E o experienta dificila pentru mine, rolul acesta e o mare responsabilitate! Hansel trebuie sa fie cel care gaseste solutii, trebuie sa-si protejeze sora, sa o ajute sa se intoarca in siguranta acasa la tatal lor."
George Cocos, actorul care joaca in "Hansel si Gretel" rolul Tatalui si cel al Povestitorului, adauga: "Pentru mine, spectacolul acesta reprezinta cea mai mare provocare din cariera mea de pana acum. Faptul ca am ocazia sa ma joc cu obiecte simple si sa le pun in valoare intr-un mod inedit ma face sa cred ca mi-am depasit limitele. Oricum ar fi, pentru mine este o ocazie unica in viata. Abia astept sa vad reactia copiilor, cei mai fideli spectatori."
Foto Dusa Ozolin
Dupa scrierea textului pentru Teatrul Luceafarul, pentru mine “ Hansel si Gretel” nu mai este doar o poveste pe care am scos-o din lumea usor prafuita a propriei copilarii, este o confruntare cu grija aproape materna pentru personaje care nu imi apartin, dar care trebuie sa zica si sa faca in asa in fel, incat sa nu plictiseasca, ci, dimpotriva, sa educe si sa binedispuna, in acelasi timp. M-am incruntat, m-am induiosat, m-am bucurat, am scris, am sters, iar am scris, m-am culcat cu o idee si m-am trezit cu alta, mi-am facut din linia de dialog un tovaras de drum narativ si am pus nenumarate puncte pana la punctul final. A iesit o poveste repovestita cu actori, cu obiecte si copii frumosi.
Spectacolul "Hansel si Gretel' va avea avanpremiera duminica, 28 iunie, de la ora 10.00, in sala mica a Teatrului "Luceafarul" din Iasi si premiera de la ora 11.30.
.
| |
|
|
|