Itzhak Perlman, o legenda in viata

Da, cam asa ar putea fi descris unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti violonisti americani: o legenda in viata. Pe 31 august 2015 a implinit 70 ani; are insa in spate o cariera de 57 ani, pentru ca Itzhak Perlman a aparut in lumina reflectoarelor de la varsta de doar 13 ani. Ar fi putut sa fie doar o flacara care se stinge foarte repede: la debut, presa l-a promovat foarte mult din cauza situatiei sale speciale – in urma unei poliomelite, a ramas infirm, se deplaseaza numai cu ajutorul carjelor sau al scaunului cu rotile si canta doar asezat pe scaun. Insa Itzhak Perlman nu a cazut in derizoriul tabloidelor, el si-a construit in timp o cariera foarte serioasa cu care oricine se poate mandri. De altfel, nu oricine a reusit sa primeasca, precum Itzhak Perlman, 16 premii Grammy...

Ajuns la 70 ani, Itzhak Perlman si-a facut un cadou: este discul pe care vi-l aduc in atentie, aparut pe 28 august 2015 la casa Deutsche Grammophon. Pe el, regasim doua sonate – una de Gabriel Fauré, alta de Richard Strauss, inregistrate alaturi de prietenul sau de o viata, pianistul Emanuel Ax, si el, multipremiat la Grammy in calitate de partener de muzica de camera al violoncelistului Yo Yo Ma. Acest disc este in mai multe sensuri o premiera pentru Perlman: primul disc nou in ultimii 16 ani, cand s-a retras treptat pentru a se dedica mai mult profesoratului, primul disc inregistrat alaturi de Emanuel Ax, primul disc pe care apar inregistrate aceste sonate pe care le-a cantat deseori in recitaluri live, dar pe care nu le-a gravat niciodata pe disc anterior. 

In plus, acest disc este dovada vie ca un mare artist ramane la fel de bun indiferent de varsta: rafinamentul din interpretarea celor doi muzicieni – Itzhak Perlman si Emanuel Ax -, este atributul unor oameni care au trait prin muzica intreaga viata, care au dobandit o intelegere a muzicii rezervata unei elite restranse. O muzica foarte frumoasa, pe tiparul romantic, in aceste doua sonate foarte rar de intalnit astazi pe discuri noi, companion perfect pentru o seara de toamna tarzie cu un pahar de vin bun si vechi: de neratat.

Discul poate fi ascultat luni, 19 octombrie, de la ora 19.00, la Radio Romania Muzical si este inclus in cadrul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015”. (www.romania-muzical.ro/voteaza2015).

Foto by Mike Terry

Max Richter – “Sleep”

Slow food, slow life: doua concepte care incep sa aiba din ce in ce mai multi adepti intr-o societate saturata de viteza, stres, lipsa timpului pentru micile placeri ale vietii. in mijlocul iuresului, unii se opresc si se gandesc: “Are sens drumul pe care merg? Eu cine sunt: doar omul care alearga intre nenumaratele obligatii zilnice?”

Cred ca aceleasi intrebari si le-a pus si compozitorul britanic Max Richter inainte de a aparea cu noul sau proiect intitulat “Sleep”, pe care el insusi il descrie astfel: "Este un cantec de leagan de 8 ore, o lucrare gandita pentru pian, coarde, mediu electronic si voci, dar fara cuvinte. Este cantecul meu personal de leagan pentru o lume frenetica, un manifest pentru un ritm al vietii mai lent". “Sleep” inseamna o piesa muzicala de 8 ore, gandita sa acompanieze durata normala de 8 ore a somnului unui adult. Iar in noaptea de 3 spre 4 septembrie, lucrarea a fost difuzata online in intreaga lume, starnind reactii entuziaste: "Sunete sublime… am ascultat cu lacrimi in ochi, uimitor si frumos...". “Sleep” a fost difuzata in integralitate si de posturile BBC3 din Marea Britanie si ABC din Australia. Exista de asemenea si o versiune de o ora a lucrarii, dar si editari pentru radio ale unor teme din lucrare – acestea din urma au fost difuzate luni, 5 octombrie, si la Radio Romania Muzical si pot fi reascultate aici. (http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015/disc/video-max-richter-albumul-sleep-music-box-5-octombrie-2015/1362731/3071/11)

Cred ca auditia acestei lucrari trebuie incercata macar o data: un alt fel de muzica clasica contemporana decat cea foarte tensionata cunoscuta de majoritatea dintre noi, o muzica clasica contemporana care vorbeste si despre partea frumoasa a umanitatii de astazi.