| Era copilul tau nenascut, era in sangele tau, i-a curs prin vene mamei tale si apoi tie, prin cordonul ombilical.
Ai stiut de la primul tipat pe care l-ai adus cu tine pe lumea asta ca ti-l doresti.
El era acolo, oricum, in pulsul tau, dar puteai sa ii refuzi prezenta, nasterea, puteai sa te indepartezi de el pentru totdeauna prin uitare. Insa, ai ales sa il chemi.
Mergeai pe strazi aglomerate, strangeai in brate oameni pe care deja i-ai pierdut, iubeai irosindu-ti bucati din suflet si ii simteai incapatanarea de a-si face loc in pantecele tau cand nici nu te-ai fi asteptat. Il simteai si iti traiai experientele care te purtau spre el.
El te invata ce este rabdarea, pe tine, o neastamparata, o curioasa si o neindemanatica in ale vietii.
Il mai intrebai din cand in cand, in incaperi pustii, cand va veni si apoi te certai pentru indiscretie.
El, insa, copilul tau te iarta. Esti o idealista neimblanzita, ii place asta la tine si deja si-a ales data nasterii.
Cand va veti cunoaste, vei fi o femeie cu fata de copil si veti rade impreuna cu gura pana la urechile sufletului, va veti asculta bataile inimii ca pe cea mai frumoasa simfonie a vietii, va veti juca de-a v-ati ascunselea cu tot ce nu ati trait pana atunci.
Desi iti era tot timpul dor de el, nu erai pregatita atunci cand a venit.
Ai aflat intr-o zi de vara ca si-a facut loc in pantecele tau si ti-ai simtit pantecele plin de iubire, acea iubire care nu se va pierde niciodata in monotonie si rutina, ci va creste in intensitate zi de zi pana iti va cuceri fiecare celula.
I-ai vorbit pantecelui cu iubire, l-ai purtat prin lume si l-ai mangaiat pentru a nu simti nici o clipa pericolul, indiferenta sau rautatea, iar el te-a rasplatit cu zvarcoliri de aripi de future in stomac, cu o caldura de paine care creste si se coace, cu o fericire care nu cunoaste cuvinte si nici piedici.
V-ati cunoscut mai bine cu fiecare gest, cu fiecare privire, cu fiecare zambet, cu fiecare tristete, cu fiecare pofta de ceva, cu fiecare ora de somn, cu fiecare vis adus de noapte, cu fiecare renuntare si cu fiecare alegere facuta.
Ati devenit cei mai buni prieteni, iar intr-o zi el a ales sa paraseasca pantecele si sa intre in lume cu ajutorul inbratisarilor tale, a vocii tale.
Tipatul sau de bun venit a anuntat primul mama rostit, prima privire incarcata de uimire si iubire, primul zambet, primii pasi spre propriul destin.
Din acel moment ti-ai cautat linistea si odihna in linistea si odihna sa si ti-ai pregatit armura pentru fiecare lupta pe care va trebui sa o duci pentru el pentru a-i face mai usor drumul spre bucurie.
sursa foto: radio1d.gr.
|