Atunci mi-am luat gandul de la tine si l-am trimis departe, intr-o dimineata cu cer senin. 

Poate de aceea ai ochii atat de albastri. 

Poate tii sa imi amintesti ca gandul acela nu a vrut nicicum sa plece de langa mine. 

Nu, nu iti reprosez, iti multumesc!

Nu ma intreba cat timp e de atunci pentru ca nu voi sti sa iti raspund. Niciodata memoria mea nu a avut sertarele foarte bine aranjate. Dintotdeauna amintirile mele au stat aruncate unele peste altele, intr-o dezordine desavarsita, ca hainele purtate pe o canapea. Cu toate astea, imi amintesc in detaliu ziua in care te-ai nascut. 

Sertarul cu amintiri din ziua in care ne-am cunoscut este aranjat cu o meticulozitate care nu ma caracterizeaza. Stiu ce am facut in fiecare secunda din acea zi de miercuri si nu las pe nimeni sa imi tulbure ordinea: apa rupta, calmul cu care m-am imbracat pentru a merge la spital, desi in interiorul meu eram ravasita (nu, copilul me mai are o luna pana se naste, imi tot repetam in gand), taximetristul care exact atunci si-a gasit sa greseasca strazile cu sens unic, doctorul care incerca sa ma linisteasca, fetele femeilor care urcau intr-o sala, undeva la etaj, cu burtile pline si coborau cu ele goale, asistentele cu rutina adanc patrunsa pe sub unghii, tipetele mele sugrumate de o liniste stranie in sala de nasteri, prima ta gura muscata din interiorul unei camere pline de oameni cu un tipat, nelinistea mea si dorul de tine cand mi te-au dus in salon si m-au curatat pe interior de tot ce ramasese dupa venirea ta.

Tu esti 2016-le meu, esti inceputul unui calendar personal care ma face sa le ingnor pe toate cele oficiale.

Anul meu se vede in fiecare ras cu gura pana la urechile sufletului pe care l-ai lansat ca un ecou intr-un tunel, anul meu a fost mirare, daruire, privare de somn pentru a alina plans si dureri nespuse prin cuvinte, anul meu a fost o pregatire continua pentru un Craciun al lucrurilor marunte pentru Univers si atat de speciale pentru mine, anul meu a fost o evadare din lumea mea si o scufundare in apele atat de senine ale copilariei, un inceput de poveste spusa pentru a ademeni somnul, linistea, visarea.

Ai stiut sa iti pui amprenta pe fiecare zi din acest an al maternitatii si sa o fugaresti, apoi, in joaca ta de-a v-ati ascunselea cu timpul, intr-un loc al memoriei unde numai impreuna avem acces si unde nu lasam pe nimeni altcineva sa intre, mi-ai scos temporar din vocabular cuvinte si expresii atat de bine stiute, precum trusa de machiaj, leneveala, dependenta de lectura, iesiri cu prietenii, calatorii si mi-ai daruit samburi de cuvinte pe care sa ii sadim impreuna pe varful limbilor noastre dornice de comunicare, me, ma, tete, ba, pa.

Mi-ai daruit lacrimi, saliva prin care ti s-au incalcit zambete si dureri de dinti, imbratisari si nelinisti cuprinse in zbateri de maini si de picioare, ore de somn agitat si insomnii, plimbari linistite prin multimi de oameni grabiti si incarcati de importanta unor zile sau de cenusiul altora.

Anul acesta am fost numai a ta pentru ca asa am simtit, anul acesta a fost depre tine si despre mine vazuta prin ochii tai.

Mi-am uitat tabieturile undeva intr-o camera de spital, am rugat pe altii sa aiba grija de ele. 

Pe unele le-am recuperat pe parcurs, altele stau si acum in asteptare prin sifoniere, prin cutii cu bijuterii, prin biblioteci, prin agenda telefonica, prin foldere din calculator.

Dar nu regret nici o secunda din timpul pe care ti l-am daruit.

Acum stiu ce gust au madlenele maternitatii si nu mi-e frica sa imi hranesc memoria afectiva cu ele, chiar cu riscul obezitatii.

Orice plans de bebelus, orice miros de mancare de cantina, orice culoar ingust, orice reclama la pampersi ma transpune intr-o camera de spital, imbracata intr-o camasa de noapte alba, singura camasa de spital de care iti poti aminti cu placere, asteptandu-mi randul la fericire, la nesomn, la un loc in caruselul emotiilor greu de controlat.

De aceea, copilul meu, iti propun un joc: hai sa lasam impreuna cate un ravas in cateva dintre aceste madlene.

Ravas din madlena 1, ziua in care te-ai nascut: frica e ca un drops pentru dureri de gat, uneori, din amara se face dulce si din dulce din nou amara.

Ravas din madlena 2, primul tau tipat catre lume: mersul prin intuneric intr-o camera in care simti prezenta cuiva extrem de apropiat pe care vrei sa il atingi cat mai repede e o senzatie de neegalat.

Ravas din madlena 3, alunecarea in somn a bebelusului: copilul si lumea din pumnul lui se lupta cu somnul si ii cad prada cu seninatate; nici o batalie nu a fost candva mai duioasa.

Ravas din madlena 4, lumea din interiorul lumii: incapatanarea femeii de a face loc in interiorul sau copilului da lumii culoare.

Ravas din madlena 5, panaceul universal: te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc…

Ravas din madlena 6, viata intr-o maternitate: mirosul de dezinfectant poate fi cel mai placut parfum, daca langa pieptul tau e copilul pe care abia l-ai adus pe lume.

Ravas din madlena 7, prospect pentru utilizat mama: mama, cel mai popular sinonim al efectului placebo.

Ravas din madlena 8, prospect pentru utilizat tatal: tata sau joaca de-a cel mai cool prieten.

Ravas din madlena 9, vocea mamei: indiferent cat de prost canta, mama iti va canta intotdeauna pana la sfarsitul oboselii si te va conduce prin labrintul somnului.

Ravas din madlena 10, primii pasi: curajul iti vine din privirea framantata cu iubire a mamei si din siguranta de sine a tatei.