Ceaikovski cu Manfred Honeck și Jan Vogler; Virtuoso cu Leonidas Kavakos | |
(Muzică) |
Am ascultat in ultimul timp mai multe discuri, semnate de nume dintre cele mai importante ale lumii interpretative contemporane. Si mi se pare esential ca fiecare dintre acesti mari muzicieni spun prin inregistrarile lor si o poveste interesanta pentru oamenii de astazi; muzica, mai ales muzica clasica, nu este doar un prilej pentru clipe de liniste, ci si un pretext pentru a intra intr-un univers destul de indepartat de obisnuitul nostru cotidian. |
Ceaikovski interpretat de Manfred Honeck
Cea mai acuta astfel de senzatie, de desprindere din cotidian pentru a atinge o lume in care totul are alte semnificatii, mi-a dat-o auditia Simfoniei a VI-a, Patetica, de Piotr Ilici Ceaikovski, in inregistrarea semnata de Orchestra Simfonica din Pittsburgh, condusa de directorul ei muzical, austriacul Manfred Honeck, de pe un disc lansat pe 13 mai 2016.
“Patetica”, una dintre cele mai cunoscute lucrari din repertoriul romantic, este si una dintre lucrarile mele preferate, asa ca am ascultat-o in numeroase versiuni interpretative; preferata mea era cea a Orchestrei Filarmonicii din Sankt Petersburg, dirijor Yuri Temirkanov, o interpretare pe care am ascultat-o in cadrul Festivalului Enescu. Acum, am o noua versiune preferata: aceasta, semnata de aceasta extraordinara Orchestra Simfonica din Pittsburgh, condusa de nu mai putin carismaticul dirijor Manfred Honeck.
In foarte bine documentatul booklet al CD-lui, Manfred Honeck scrie despre conceptia sa asupra acestei simfonii, printre altele, ca este de acord cu viziunea predecesorului sau la conducerea Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, binecunoscutul Mariss Jansons, care spunea ca nu este cazul sa adaugi zahar in miere, cu referire la emotia si intensitatea cuprinse de partitura acestei simfonii cu un puternic impact, in sine, asupra ascultatorului.
In general, cred ca muzica romantica nu trebuie interpretata in tuse groase, exagerand ceea ce este scris in partitura, ceea ce produce de cele mai multe ori exact efectul invers celui scontat de interpret, adica o impresie de kitsch si fals.
Urmarind intentionat o viziune echilibrata asupra partiturii, Honeck reuseste (atentie, intr-un concert live, nu intr-o inregistrare de studio, deci, cu atat mai greu de obtinut) o viziune care nu este rece, cum poate ar fi fost de asteptat, ci extrem de emotionanta, atat de emotionanta, ca intr-adevar la final, daca ai reusit sa te conectezi la frumusetea acestei muzici, este posibil sa te lasi impresionat pana la lacrimi. Paleta de nuante pe care o foloseste este foarte larga: de la un imperceptibil piano la cel mai puternic imaginabil fortissimo; se simte mana sigura a dirijorului care reuseste sa transpuna in realitate o viziune filosofica asupra partiturii – “Patetica” devine pretext pentru o meditatie asupra sensurilor vietii si mortii, prilej de evadare intr-o alta lume, cu totul deosebita de realitatea cotidiana in care traim. Cei care doresc o pauza din iuresul zilnic, o gasesc pe acest disc care, dincolo de calitatea artistica exceptionala, se bucura si de o calitate tehnica absolut iesita din comun, realizata de o echipa care are 70 de premii Grammy. Apropo, si unul dintre precedentele discuri ale lui Manfred Honeck, cu Simfonia a IV-a de Bruckner, a fost nominalizata la premiile Grammy de anul acesta. Si cred ca va primi si pentru anul urmator o nominalizare si pentru macar unul dintre cele doua discuri pe care Orchestra Simfonica din Pittsburgh le semneaza sub bagheta lui Honeck, lansate de curand: va fi insa greu sa alegi intre Simfoniile nr. 5 si 7 de Beethoven si “Patetica” lui Ceaikovski.
Admir si faptul ca Manfred Honeck cauta permanent noi mijloace de a comunica realizarile orchestrei sale: sunt aceste discuri de o indiscutabila calitate, turneele (anuale, in Europa) si inregistrarile concertelor live transmise catre posturi de radio din intreaga lume. Recent, si Radio Romania Muzical a devenit parte din familia posturilor de muzica clasica cu care Orchestra Simfonica din Pittsburgh colaboreaza: au fost deja difuzate doua concerte care au avut loc la Heinz Hall din Pittsburgh anul acesta, in lunile aprilie si mai.
Discul cu Simfonia Patetica poate fi ascultat pe site-ul proiectului Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/manfred-honeck-i-orchestra-simfonica-din-pittsburgh-lucrari-de-ceaikovski-i-dvorak-music-box-13-iunie/1412561/3261/11
Virtuoso cu Leonidas Kavakos
Cand spunem Grecia, ne gandim la litoral, soare, sirtaki, mai putin la muzica clasica, desi unul dintre cei mai buni violonisti ai timpurilor noastre este grec – Leonidas Kavakos, astazi in varsta de 48 ani, lansat pe orbita valorilor internationale in urma cu aproape 30 ani, cand devenea castigatorul Concursului Jean Sibelius – si la Bucuresti a cantat tot Sibelius cand a fost invitatul Festivalului George Enescu.
Leonidas Kavakos este tipul muzicianului serios – chiar daca in poza de pe ultimul sau disc, Virtuoso, seamana frapant de mult cu David Garrett, un icon al stilului crossover. Nu doar ca a cantat ca solist al celor mai importante orchestre ale lumii, dar s-a afirmat si in calitate de dirijor al unor ansambluri prestigioase. Si periodic revine cu discuri salutate de public si critica: din 2013 pana in 2016, a lansat la casa Decca, un simbol pentru discografia muzicii clasice, integrala sonatelor de Beethoven si de Brahms, alaturi de Concertul de Brahms inregistrat cu Orchestra Gewandhaus din Leipzig, condusa de Riccardo Chailly: fara indoiala, un repertoriu greu, pretentios.
Leonidas Kavakos propune pe noul sau disc lansat pe 1 aprilie 2016 altceva: un recital de aproape 80 minute vioara-pian, cu piese scurte, unele dintre ele celebre, altele, practic necunoscute, balansand intre repertoriul de virtuozitate si cel liric. si in plus, o adevarata calatorie in lumea muzicilor inspirate de folclor: de la dansuri ruse de Stravinski, la piesele spaniolului Pablo de Sarasate sau Ruralia Hungarica de Ernst von Dohnanyi.
Am apreciat in primul rand curajul de a realiza un asemenea disc: chiar si pentru un artist atat de mare, e o provocare sa vinzi un disc cu un asemenea tip de repertoriu. insa cine risca, castiga: revista Gramophone i-a acordat discului lui Kavakos titlul de Editor’s Choice in luna iunie, remarcand calitatea exceptionala a recitalului sustinut de Leonidas Kavakos in compania pianistului italian Enrico Pace.
Sunt cateva lucrari pe acest disc a caror interpretare iti taie respiratia. Un exemplu sunt variatiunile lui Nicolo Paganini pe temele Nel cor piu non mi sento si God save the King, piese dintre cele mai grele din literatura viorii, acel tip de repertoriu care ii adusese lui Paganini, in epoca sa, renumele ca ar fi avut legaturi cu diavolul: pentru ca un om normal nu ar fi putut interpreta asa ceva. Sunt piese pentru vioara solo de o virtuozitate stralucitoare, epatanta, iar cronicarul de la Gramophone se intreba daca nu cumva Kavakos le canta inca mai bine decat se presupune ca le-ar fi cantat Paganini insusi. Un alt tip de virtuozitate intalnim in partitura Amintirilor din Alhambra de Francisco Tarrega, o celebra piesa pentru chitara transcrisa pentru vioara, o partitura pe care Kavakos a luat-o direct de la violonistul Ruggiero Ricci, celebru pentru virtuozitatea sa. Amintiri din Alhambra pentru vioara solo este o piesa extrem de dificila, evocand insa un univers nocturn, evident, mai putin stralucitor decat in muzica lui Paganini.
Intr-un cuvant, discul lui Leonidas Kavakos este pentru toate gusturile, in orice caz, o demonstratie de maiestrie si maturitate. Poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 20 iunie, de la ora 19.00 sau oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. www.romania-muzical.ro/voteaza2016
Discurile lui Leonidas Kavakos sunt disponibile si in Romania, in magazinele de specialitate sau in magazinul online emag. http://www.emag.ro/search/kavakos
Ceaikovski cu violoncelistul Jan Vogler
Maiestrie si maturitate razbat si de pe noul disc al violoncelistului Jan Vogler, muzician german care in prezent locuieste la New York, dar care organizeaza doua festivaluri importante in Germania: cel de la Dresda si festivalul de muzica de camera de la Moritzburg.
Am fost invitata ambelor festivaluri, asa ca am avut ocazia sa il ascult pe viu si sa vad ce inseamna aceste festivaluri in viata comunitatilor care le-au generat. De exemplu, Festivalul de muzica de camera de la Moritzburg, unul dintre cele mai importante astazi in Germania, s-a nascut in anul 1993, cand trei muzicieni, printre care si Jan Vogler, au hotarat sa faca ceva pentru a ajuta comunitatea locala din aceasta parte a Germaniei iesita de putin timp de sub comunism. Jan Vogler si-a chemat prietenii, mari nume din lumea interpretativa, sa vina la Moritzburg pentru a canta impreuna muzica de camera la castelul de aici, fosta resedinta de vanatoare a principilor de Saxa. Si asa s-a nascut un proiect de succes, care continua si astazi: anual, mari artisti se strang acolo pentru doua saptamani, locuiesc, studiaza impreuna si sustin concerte. In plus, exista si o academie pentru tineri care canta intr-o orchestra: in 2016, dirijorul asistent este un moldovean cu studii la Bucuresti, Roman Baltag.
Tocmai pentru a atrage mai mult atentia asupra Festivalului de la Moritzburg, Jan Vogler colaboreaza cu casa Sony pentru promovarea unor inregistrari realizate de artisti care au evoluat in festival: pot fi inregistrari din concert, dar si inregistrari de studio, asa cum este cazul unui disc aparut in primavara anului 2016, pe baza unor inregistrari realizate in 2015 in studiourile postului public de radio din Frankfurt.
Cum 2015 a fost un an Ceaikovski (s-au sarbatorit 175 ani de la nasterea compozitorului rus), repertoriul de pe acest disc este exclusiv din creatia lui Ceaikovski: de la binecunoscutele Variatiuni rococo pentru violoncel si orchestra, la Sextetul Amintiri din Florenta interpretat de Jan Vogler alaturi de artisti ai Festivalului de la Moritzburg: violonistii Valeriy Sokolov si Annabelle Meare, violistii Lawrence Power si Yura Lee, violoncelistul Christian Poltera. Variatiunile rococo, ca si alte doua piese de Ceaikovski, transcrise dupa originalele pentru vioara, sunt inregistrate de Vogler alaturi de Orchestra Radiodifuziunii din Frankfurt, dirijor Andres Orozco Estrada.
Jan Vogler este o personalitate solara: prietenos, relaxat, usor boem, insa extrem de bun profesionist – iar toate acestea transpar in interpretarile sale mature, echilibrate, adevarate puncte de reper. Ceea ce poate descoperi oricine care asculta acest disc, postat pe site-ul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016.”. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/ceaikovski-cu-violoncelistul-jan-vogler-music-box-6-iunie/1412031/3261/11
.
| |
|
|