Marele juriu NYF a selectat 296 de finalisti din productiile trimise din 29 de tari din intreaga lume. Acestea au fost evaluate de catre Marele Juriu 2016, luand in considerare valoarea, structura, prezentarea informatiei, creativitatea si utilizarea mijloacelor specifice radioului. In finala sectiunii „Best Drama Special” au fost selectate 13 productii de teatru radiofonic. Pisica verde, de Elise Wilk, abordeaza intr-o maniera foarte potrivita ca structura, constructie dramatica si constructie a personajelor universul adolescentin, cu temele, modul comportamental si iluziile de astazi. intr-un oras de provincie, sase elevi de liceu traiesc o viata obisnuita, in care scoala, relatiile de prietenie, dorinta de distractie domina. Numitorul comun al acestor personaje cu varste intre 16 si 19 ani si care apartin unor clase sociale diferite este un plictis general provocat de ceea ce le poate oferi orasul in care traiesc. La varsta lor iluziile si mai ales senzatia de nemurire sunt aproape palpabile iar responsabilitatea trece pe locul secund. Metafora care da titlul piesei, pisica verde, are exact aceasta semnificatie a iluziei libertatii pe care o cauta acesti tineri, a dorintei lor de depasire a unor constrangeri, toate reliefate cu naturalete de autoare, fara gust pentru exces sau caricaturizare. Modul de a se comporta si limbajul personajelor sunt firesti si nimic nu poate anticipa ce urmeaza sa se petreaca.

adaptare radiofonica si regia artistica Mihnea Chelaru

Distributia:

Bianca - Bianca Babasa

Dani - Dan Clucinschi

Robert - Ciprian Chiriches

Roxana - MariaAlexandra Raduta

Flori - Lia Cristina Marin

Boogie - Potop Alin

Inregistrari studio - Mihnea Chelaru si Madalin Cristescu
Inregistrari teren - Bogdan Dumitrescu

regia muzicala - Madalin Cristescu
regia de studio - Janina Dicu filmari - Mihai Filoneanu
redactor - Costin Tuchila
productie a Teatrului National Radiofonic 2016 Radio Romania

_______________________________________________________________________

"...Eu am crescut cu teatrul radiofonic. Imi aduc aminte, serile copilariei mele, cand abia asteptam sa imi termin temele, ca sa pot asculta o poveste la pick-up..."

_______________________________________________________________________

Am ascultat, de curand, piesa de teatru radiofonic Pisica verde. Mi-a captivat profund atentia, iar in urmatorul moment am cautat textul si l-am citit. Pisica verde a ramas in memoria mea sonora, vizuala, emotionala, psihologica. In miezul unei nopti albe, prelungite, de inceput de iunie, mi-au aparut o serie de intrebari, pe care am ales sa le impartasesc, in semn de apreciere, cu intreaga distributie, cu scriitoarea Elise Wilk si cu inginerul de sunet al Societatii Romane de Radiodifuziune, Mihnea Chelaru. Primul interviu, dintr-o serie de materiale jurnalistice dedicate acestei creatii radiofonice, pe care va invit sa-l cititi, l-am realizat cu Mihnea Chelaru, cel care a semnat adaptarea radiofonica si regia artistica a spectacolului Pisica verde.

Care sunt valentele teatrului radiofonic contemporan, in contextul in care tehnica evolueaza accelerat?

Teatrul radiofonic contemporan este o urmare fireasca a evolutiei din industria media. Fara a-si propune sa concureze televiziunea, filmul sau teatrul, spectacolele de teatru radiofonic raman, totusi, aproape de sufletul ascultatorilor. Trebuie precizat, insa, ca numim teatru radiofonic contemporan spectacolele realizate intr-o maniera noua, dinamica, pe scenarii special gandite, astfel incat sa ne "integram" in peisajul media contemporan. In aceelasi timp, Radio Romania- Teatrul National Radiofonic propune, in continuare, ascultatorilor spectacole clasice, realizate dupa capodopere ale dramaturgiei romanesti si universale, care beneficiaza de aportul celor mai valorosi actori ai momentului.

Ce se intampla, in viziunea dvs., cu doza de mister definitorie povestilor care prind viata in fata microfonului, intr-un studio de inregistrare, in prezentul "digitalizat", in care pare ca alura tainei oricarui fenomen este descifrata printr-un click?

Acest "prezent digitalizat", de care vorbiti, nu face decat sa usureze munca noastra. Nu se poate vorbi de pierderea farmecului inregistrarilor "clasice". Tehnica digitala nu face decat sa potenteze creativitatea. Datorita digitalizarii, putem atinge, acum, limite care inainte erau greu de imaginat.

Care este menirea sunetelor, intr-un univers incercat de voluptatea imaginilor?

Din punctul meu de vedere, sunetul, in teatrul radiofonic, trebuie sa redea cat mai exact "imaginile" pe care vrem sa le transmitem ascultatorului. Sunetele alcatuiesc decorul intr-un spectacol de teatru radiofonic. Prin sunete ajutam ascultatorul sa isi imagineze cat mai exact tabloul pe care vrem sa il transmitem. Prin sunete transmitem imagini, dar si emotii.

_______________________________________________________________________

"...Am simtit ca este nevoie de un ritm alert, care sa tina ascultatorul "in priza", si, de aceea, am optat pentru realizarea lui intr-o maniera care ne duce cu gandul inspre filmele policier, in care investigatia se desfasoara pe intreg parcursul filmului, ascultatorul descoperind treptat personajele si legaturile dintre ele..."

_______________________________________________________________________

Ce amintiri, ce semnificatii, ce ecouri au teatrul radiofonic si radioul, pentru dvs.?

Eu am crescut cu teatrul radiofonic. Tatal meu, Romeo Chelaru, a fost regizor muzical in cadrul Teatrului National Radiofonic. Fara sa ma ghideze in mod direct catre aceasta meserie, mi-a insuflat pasiunea catre acest gen. Imi aduc aminte, serile copilariei mele, cand abia asteptam sa imi termin temele, ca sa pot asculta o poveste la pick-up. Pot spune ca ascultand acele povesti, basme sau piese pentru adulti, lumea in care traiam mi se pare mai frumoasa si parca nu simteam atat de acut lipsurile cu care ne confruntam in acea perioada.

In ce consta, concret, adaptarea radiofonica si regia unei productii radiofonice? Ce a insemnat acest fapt in cazul piesei de teatru "Pisica verde", scrisa de Elise Wilk?

Adaptarea unui text, de orice natura, presupune transpunerea lui intr-un limbaj radiofonic fara a-i modifica sensul. Ia nastere, astfel, scenariul de teatru radiofonic. Acesta contine "traducerea" imaginilor descrise in text, in sunete. In cazul piesei de teatru "Pisica verde", de Elise Wilk, am avut de ales intre a produce textul asa cum era el, scenariul fiind extrem de bine gandit pentru interpretarea scenica, sau a-l adapta intr-o forma mult mai dinamica. Din punctul meu de vedere, generatia actuala, caci ei i se adreseaza aceasta piesa, este obisnuita sa primeasca informatia repede, sa nu depuna efort sau sa piarda timp ca s-o afle. De aceea, am optat pentru o scurtare drastica a textului original, astfel incat "Pisica verde", in varianta radiofonica, are aproximativ 43 de minute, fara a modifica, insa, sensul piesei. In aceelasi timp, am simtit ca este nevoie de un ritm alert, care sa tina ascultatorul "in priza", si, de aceea, am optat pentru realizarea lui intr-o maniera care ne duce cu gandul inspre filmele policier, in care investigatia se desfasoara pe intreg parcursul filmului, ascultatorul descoperind treptat personajele si legaturile dintre ele. Spectacolul radiofonic "Pisica Verde", de Elise Wilk, in adaptarea radiofonica si regia artistica a subsemnatului, a reprezentat Romania la New York Festivals 2016, sectiunea Best Drama Special, unde a reusit sa se claseze pe locul II, obtinand SilverAward - Best Drama Special.

_______________________________________________________________________

"...Avantajele inregistrarilor de teren, "on location", cum se spune in cinematografie, sunt cele ale veridicitatii, in sensul in care ambianta sonora nu este compusa artificial, ca in cazul inregistrarilor de studio, si contribuie, astfel, la imersiunea imediata a ascultatorului in tabloul sonor pe care il dorim..."

_______________________________________________________________________

Avantajele inregistrarilor de teren, "on location", cum se spune in cinematografie, sunt cele ale veridicitatii, in sensul in care ambianta sonora nu este compusa artificial, ca in cazul inregistrarilor de studio, si contribuie, astfel, la imersiunea imediata a ascultatorului in tabloul sonor pe care il dorim. Eu, personal, am introdus inregistrarile on location in teatrul radiofonic din Romania, inca din anul 2008, atunci cand am inregistrat spectacolul "Barbierul din Sevilla", regia Toma Enache. Au urmat apoi o serie de spectacole, "Argentina", regia Ilinca Stihi; "Suzana", regia Ilinca Stihi; "Metamorfoza", regia Ion Andrei Puican; "Countdown", regia Mihnea Chelaru si Ion Andrei Puican; "Victorie", regia Mihnea Chelaru si Ion Andrei Puican;"Over the Rainbow", regia Mihnea Chelaru si Ion Andrei Puican;"Mama", regia Ilinca Stihi;"Mariuca", regia Attila Vizauer;"Sarmanul meu tata", regia Attila Vizauer, pentru care am folosit aceeasi tehnica de inregistrare si care au reusit sa obtina premii la festivalurile internationale de gen, lucru care a confirmat faptul ca o inregistrare efectuata in locatie este mult mai penetranta, comparativ cu una efectuata in studio. De fapt, toate premiile internationale obtinute, in ultimii ani, de Radio Romania, in cadrul festivalurilor de teatru radiofonic, din intreaga lume, au beneficiat de aceasta tehnica de inregistrare.

Din punct de vedere logistic si tehnic, inregistrarile pe teren, pentru teatru radiofonic, nu difera cu nimic fata de cele utilizate in cinematografie.

 

Sursa: Stefania Argeanu

Autor: Stefania Argeanu