|
“Insomnia” pianistei Maria Radutu
Mai intai, cine este Maria Radutu? Un nume foarte cunoscut in anii nouazeci, cand Maria Radutu era unul dintre copiii-minune ai pianisticii romanesti. A plecat la studii la Viena si s-a stabilit de 16 ani acolo; practic jumatate din viata si-a trait-o deja departe de orasul ei natal, Bucuresti. In 3 iunie 2016, Maria Radutu a lansat primul ei disc pentru casa Decca, o reusita in sine, romanii care au semnat un contract cu celebra casa de discuri putand fi numarati pe degetele de la o mana. Este un proiect original, cu un concept aparte, intitulat “Insomnia” – si nu, nu sunt stranse, asa cum s-ar crede, piese linistitoare de noapte, ci piese care sa exprime chiar o noapte de insomnie, trecand prin angoase pana la o stare de echilibru finala.
Am intrebat-o pe pianista, intr-un interviu, de ce tocmai o asemenea tema si raspunsul ei a fost simplu: insomnia a facut parte din viata ei, in lungile drumuri cu trenuri de noapte intre Viena si Bucuresti, pe care le-a parcurs de multe ori. si este, adaug eu, probabil, una dintre starile pe care adultii de astazi le experimenteaza cel mai des, din diferite motive ce tin de agitatia vietii cotidiene.
Ceea ce este interesant, este repertoriul ales de Maria Radutu pentru a exprima conceptul ei asupra insomniei: lucrari cu tenta romantica, dar si opusuri contemporane. De altfel, momentul de climax estetic al discului este atins, cred, in piesa lui Peteris Vasks, White Scenery: Peteris Vasks este un compozitor leton de 70 ani din familia creatorilor minimalisti cu care se mandresc, de altfel, tarile Baltice.
Este o lume foarte diversa in “Insomnia” lui Peteris Vasks: de la romantismul desuet din Pavana op.50 de Gabriel Fauré, interpretata in mod voit pe un pian vechi care suna retro, la nuantele jazzy din ultima lucrare de pe disc: “Ohne worte” apartinand compozitorului austriac Christoph Cech. O lume misterioasa, uneori calma, uneori foarte agitata: lumea in care traim de altfel cu totii, surprinsa de o pianista care canta la fel de bine si Mozart si muzica contemporana.
Fragmente de pe discul “Insomnia”, precum si un interviu cu Maria Radutu sunt accesibile aici. http://www.romania-muzical.ro/articol/video-interviurile-radio-romania-muzical-cu-pianista-maria-raduu-mari-20-septembrie-ora-1705/1425631/3261/11
Discul poate fi achizitionat si in Romania, atat in versiune CD, cat si LP.
Enescu in interpretarea violonistului Stefan Tarara
Daca ar fi sa-l asculti vorbind romaneste, ai spune ca nu a parasit niciodata Romania. De fapt, insa, stefan Tarara s-a nascut in urma cu 30 ani la Heidelberg, in Germania, dintr-o familie de romani: el este, deci, cetatean german si nu a studiat deloc limba romana, doar a vorbit-o acasa.
Stefan Tarara este violonistul care in 2014 cucerea premiul I la Concursul international George Enescu: desi a reprezentat Germania in concurs, putem spune ca el continua reusita unor nume romanesti importante, laureati ai Concursului Enescu - de la Stefan Ruha la Alexandru Tomescu. A interpreta Enescu poate fi o sarcina dificila pentru un interpret care nu a crescut sau nu a fost in contact cu universul sonor in care a aparut muzica lui Enescu, atat de intim legata de muzica traditionala romaneasca. Enescu, in acelasi timp un spirit cu valoare universala, este din ce in ce mai des cantat la nivel international in ultimii ani si parte din acest reviriment al muzicii sale se datoreaza si interpretilor care au castigat premii la Concursul Enescu, asa cum este si Stefan Tarara care anul trecut a lansat un disc pe care se gasea Sonata a III-a in caracter popular romanesc. Anul acesta, Stefan Tarara a adus si continuarea proiectului sau Enescu, cu un disc (Childhood Impressions) ce cuprinde primele doua sonate pentru vioara si pian si Suita “Impresii din copilarie”.
Stefan Tarara este un violonist tehnic, inteligent si sensibil: nu intamplator unul dintre cei mai cunoscuti, la nivel global, profesori de vioara din timpurile noastre, Zakhar Bron, l-a ales sa-i fie asistent – ceea ce in sine este o performanta majora pentru Stefan Tarara. Canta cu emfaza si este extrem de convingator; pe de alta parte, are si capacitatea de a patrunde adanc in maruntaiele unei partituri – asa ca versiunea sa pentru Enescu este limpede, interesanta, captivanta. In fond, Sonata I pentru vioara si pian de Enescu este atat de rar inregistrata: versiunea lui Tarara poate fi un interesant punct de reper.
Fragmente de pe discul Childhood Impressions si un interviu cu stefan Tarara pot fi ascultate aici. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/interviurile-radio-romania-muzical-cu-violonistul-tefan-tarara/1425091/3261/11
Noutati de toamna
Lunile septembrie, octombrie si noiembrie sunt extrem de interesante din punct de vedere al noutatilor discografice pe care le propun.
Iata cateva exemple. In luna septembrie s-au lansat un album cu arii de Gioachino Rossini, semnat de Franco Fagioli, un contratenor care tinde sa devina o vedeta a teatrului liric contemporan, si un disc cu muzica contemporana care cuprinde chiar ultima lucrare pe care a semnat-o regretatul compozitor de muzica de film James Horner, stins din viata intr-un accident aviatic anul trecut (James Horner a scris coloanele sonore de la “Titanic” si “Avatar”, printre altele). Tot la finalul lunii septembrie a aparut si un CD cuprinzand concerte pentru violoncel si orchestra de Dmitri sostakovici, solista fiind extrem de talentata americana Alisa Weilerstein, recunoscuta pentru interpretarile sale pline de entuziasm si energie.
In 7 octombrie a aparut mult-asteptatul album Liszt semnat de pianistul rus Daniil Trifonov, care la 25 ani a strans deja o colectie impresionanta de premii ale industriei discografice: integrala studiilor de Liszt pe acest dublu CD, cu acest pianist extrem de talentat, pe care-l vom putea asculta live si la Bucuresti anul viitor, in cadrul Festivalului Enescu.
Tot in luna octombrie se lanseaza si: Ceaikovski cu Orchestra Filarmonicii Cehe, dirijor Semyon Bychkov, Dansurile slave de Dvorak cu aceeasi orchestra, condusa insa de Jiri Belohlavek, Bach cu violonistul Nemanja Radulovic (castigator al concursului Enescu in 2001), Concertele nr.17 si 25 de Mozart cu pianista Mitsuko Uchida, lucrari de Giovanni Pierluigi da Palestrina cu Corul Capelei Sixtine din Roma, un disc cu lucrari clasice avand ca tema Halloween-ul in interpretarea Orchestrei Simfonice din Montreal, dirijor Kent Nagano, un disc aniversar Ennio Morricone, cu ocazia aniversarii a 60 ani de cariera, un disc Vivaldi cu o tanara de 17 ani care canta exceptional la blockflote, Lucie Horsch, “Winter” cu minunatul ansamblu coral englez Voces8 si, in fine, un disc de recital al tenorului super-vedeta Roberto Alagna, intitulat Malena, dupa numele fiicei sale de 2 ani si jumatate: pe album, canzonete si cantece italiene.
O recolta bogata, as zice...
.
|