Benjamin Grosvenor si un omagiu

Intrebat care sunt pianistii contemporani pe care-i admira si care ii amintesc de Lipatti, Mark Ainley, specialist canadian in inregistrari de arhiva, cu o intensa admiratie pentru Lipatti, a raspuns: Benjamin Grosvenor. Si i-am dat dreptate, tocmai ascultasem noul disc al lui Benjaming Grosvenor, “Homages” lansat pe 9 septembrie de casa Decca, si am remarcat maiestria acestui pianist despre care se stie inca foarte putin in Romania. Benjamin Grosvenor are cateva dintre calitatile care l-au facut si pe Lipatti nemuritor: capacitatea de a transmite dincolo de inregistrare frumusetea si tensiunea unei interpretari live, independenta planurilor sonore, stilul echilibrat, clasic, lipsit de excese, dar plin de subtilitati. Si o acoperire de repertoriu pe care prea putini o mai abordeaza astazi in inregistrari. De altfel, cred ca acesta este unul dintre atu-urile lui Benjamin Grosvenor – repertoriul care se intinde de la Bach la Gershwin si Morton Gould, dar si inteligenta cu care isi construieste playlistul unui CD. Ultimele lui doua albume au teme: “Dances” (2014) si “Homages” (2016). Daca in cazul dansurilor, e usor de intuit repertoriul de pe CD (desi selectia repertoriala este foarte interesanta, trecand prin Bach, Skriabin, valsuri de Granados), a doua tema are nevoie de explicatii: “Omagii”. Este vorba despre alaturari ale unor lucrari semnate de compozitori care sunt legati prin admiratia pe care au nutrit-o unii fata de altii. Astfel, creatia lui Bach este pusa in relatie cu lucrari de Felix Mendelssohn si Cesar Franck, iar o barcarola de Chopin cu “Venezia si Napoli” de Liszt.

Chiar daca o tema poate fi frumoasa, pana la urma insa, cred ca doar muzica pe care o auzim efectiv venind din spatele acestor teme este importanta. Iar muzica trezita de Benjamin Grosvenor este in primul rand emotionanta: nu poti asculta cu indiferenta, de exemplu, extraordinara sa interpretare pentru Ciaccona din Partita in re minor de Bach, transcrisa pentru pian de Ferruccio Busoni.

Ar fi gresit sa consideram ca discurile lui Benjamin Grosvenor, ca si agenda lui plina de concerte, sunt rodul unui hazard: sa ne gandim ca avea doar 11 ani cand a fost numit de BBC tanarul muzician al anului; la 19 ani, canta in concertul de deschidere a festivalului BBC Proms. In 2011, cand a semnat contractul cu casa Decca, una dintre cele mai prestigioase din lume, era cel mai tanar pianist din istorie care reusea aceasta performanta (avea 19 ani), si totodata, era primul pianist britanic din ultimii 60 ani care semnase un asemenea contract (desi sediul companiei este la Londra). 

Albumul “Homages” a fost difuzat de Radio Romania Muzical si poate fi ascultat oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2016/disc/video-pianistul-benjamin-grosvenor-albumul-homages-music-box-3-octombrie/1428971/3261/11

Daniil Trifonov – Transcendental

Nimic nu este obisnuit nici in viata unui alt pianist despre care se vorbeste foarte mult in ultima vreme: Daniil Trifonov are 25 ani si a strans epitete care ar maguli super-vedetele, pianistul „pentru restul zilelor noastre”, “fara indoiala, cel mai bun pianist tanar din prezent”. Si nu doar epitete a strans Trifonov in cariera sa, ci si multe premii: s-a lansat dupa ce a castigat in 2011 premiul I la Concursul Ceaikovski de la Moscova; recitalul sau de debut de la Carnegie Hall din New York, a carui inregistrare a fost editata de Deutsche Grammophon in 2013, a luat un premiu Echo Klassik si o nominalizare la Grammy, iar al doilea disc pentru aceeasi casa, aparut in 2015, a fost din nou nominalizat la Grammy. Am spicuit dintr-o lista foarte lunga de realizari, in care Daniil Trifonov isi aseaza, incepand cu 7 octombrie 2016, cand a aparut al treilea sau disc pentru Deutsche Grammophon, o alta majora reusita: inregistrarea integralei studiilor de Franz Liszt.

Aceste lucrari sunt atat de dificile, ca nu sunt prea multi pianistii care si-au luat inima in dinti ca sa inregistreze cateva dintre ele, necum toate cele 25 studii pentru pian pe care le-a lasat Liszt. A spune ca a interpreta aceste studii inseamna sa incerci imblanzirea unei herghelii de cai salbatici, cred ca e destul de ilustrativ pentru ce inseamna simpla abordare a pieselor, necum ce inseamna sa le interpretezi perfect, pentru un disc. 

Iar Daniil Trifonov nu doar ca stapaneste partitura, dar uimeste si cu senzatia de simplitate si lejeritate pe care o degaja. In plus, el nu uita ca Liszt a scris muzica, nu o capcana pentru pianisti, asa ca nu o arida intindere de sunete, cantate repede si tare, se aude in interpretarea sa, ci o lume altfel, nascuta din inlantuirea aproape dramaturgica a studiilor lisztiene. De altfel, Daniil Trifonov insusi declara ca pentru el “transcendental” din denumirea celor 12 studii transcendentale de pe primul disc al albumului, face referire nu la dificultatea lucrarilor, ci la capacitatea lor de a te transpune dincolo de realitate, de cotidian. Pe al doilea disc, gasim 5 studii de concert si celebrele 6 studii inspirate de temele lui Nicolo Paganini, printre acestea din urma, si foarte cunoscutul “La campanella”.

Cred ca albumul “Transcendental” semnat de Daniil Trifonov este cu adevarat un eveniment: toate studiile create de Liszt pentru pian intr-un un singur album, intr-o interpretare exceptionala, a unui pianist care spune ca i-a avut model pe Rahmaninov, Cortot, Horowitz si care are de invatat astazi de la Martha Argerich, Grigory Sokolov si Radu Lupu.

Cred ca aparitia lui Daniil Trifonov in festivalul Enescu 2017 va fi unul dintre (numeroasele) puncte de atractie ale acestui festival.

Albumul “Transcendental” poate fi ascultat la Radio Romania Muzical in 17 si 24 octombrie, ora 19.00 (cu reluari in 23 si 30 octombrie, ora 13.05) sau oricand pe site-ul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2016. www.romania-muzical.ro/voteaza2016

Albumele lui Benjamin Grosvenor si Daniil Trifonov sunt disponibile si in Romania, in magazinele de specialitate si pe www.emag.ro si www.getmusic.ro.