Daniel Barenboim – un nou pian, o noua sala de concerte

Sambata, 4 martie 2017, a fost inaugurata la Berlin o noua sala de concerte, purtand numele regretatului compozitor si dirijor Pierre Boulez, care s-a stins din  viata anul trecut, la 90 ani. Noua sala “Pierre Boulez” este amplasata langa cladirea Operei de Stat din Berlin si este “inima” Academiei Barenboim-Said care functioneaza in capitala Germaniei, creatie a lui Daniel Barenboim si a prietenului sau, Edward Said. Bazele fundatiei au fost puse in 1999, cand a fost infiintata Orchestra West-Eastern Divan, reunind muzicieni israelieni si arabi. 

Ocupand astazi cladirea istorica unde candva se pastrau decorurile Operei de Stat din Berlin, Academia Barenboim-Said are acum si o sala de concerte potrivita, cu un design inovator realizat de arhitectul american Frank Gehry. Barenboim si-a dorit o sala unde sa nu mai existe scena, pentru a amplifica sentimentul de comuniune dintre muzicieni si public, si asa si este sala “Pierre Boulez”, circulara, cu locul muzicienilor in centru, inconjurati de public, asa cum se intampla in teatrele antice grecesti.

Iata un nou succes pentru Daniel Barenboim, plurivalentul muzician (pianist, dirijor, mentor) care la 74 ani pune in mijlocul activitatii sale nevoia de a comunica cu publicul, prin toate mijloacele pe care retelele de socializare le ofera. De aceea si-a deschis si un cont de youtube pe care posteaza filme educative. 

Insa Barenboim nu s-a oprit aici. Impresionat de experinta  de a fi cantat, in 2011, pe un pian care i-a apartinut candva lui Liszt, el si-a conceput si un pian care-i poarta numele si care a fost prezentat presei si publicului larg in 2015. 

Noul pian Barenboim este o combinatie intre un pian Steinway si un pian istoric: principala diferenta fata de un pian Steinway modern este faptul ca toate corzile pianului sunt dispuse drept, fata de corzile incrucisate din registrul grav al pianelor moderne. Acest lucru confera o anumita transparenta care se potriveste foarte bine mai ales repertoriul baroc si clasic, poate mai putin celui romantic, in opinia mea. Chiar Barenboim declara ca nu si-a dorit sa creeze un pian care sa concureze pianele Steinway care sunt in prezent cele mai bune piane de concert de pe piata, cerute de marii pianisti, ci si-a dorit o alternativa. Si comentatorii internationali au remarcat ca nu exista de fapt diferente dramatice intre un pian Barenboim si un pian Steinway, ci de nuanta, insa se poate sesiza diferenta dintre sunetul sticlos in acut al pianului Barenboim si o mai mica omogenitate a registrelor, fata de pianele Steinway.

Pentru a pune in valoare caracteristicile pianului care-i poarta numele, Daniel Barenboim a inregistrat un CD, aparut la casa Deutsche Grammophon pe 4 noiembrie 2016, albumul “On my new piano”. Repertoriul propus trece prin mai multe epoci stilistice, de la baroc la romantici: sonate de Domenico Scarlatti, 32 de variatiuni de Beethoven pe o tema originala, Balada nr.1 de Chopin, Mars solemn din Parsifal de Wagner in transcriptia lui Liszt si inca doua lucrari de Liszt: Funerailles si Mephisto Vals. 

Dincolo de interesul de a asculta un altfel de pian, cred ca acest album are un alt atu: acela de a asculta un mare pianist, convingator si seducator, intr-o forma de invidiat la 74 ani.

Albumul “On my new piano” poate fi reascultat oricand pe site-ul proiectului Radio Romania Muzical “Discurile anului 2017”. http://www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2017/disc.htm?a=1445361&c=3541&g=2

Gidon Kremer – Preghiera la 70 ani

In 27 februarie 2017, violonistul leton Gidon Kremer a implinit 70 ani; la Bucuresti am avut ocazia sa-l ascultam ultima oara in septembrie 2016, in cadrul festivalului RADIRO al Orchestrelor Radio. Gidon Kremer a vizitat de mai multe ori Romania, mai ales ca oaspete al Festivalului Enescu, insotit de ansamblul pe care l-a infiintat in urma cu 20 ani, in 1997, si care-i poarta numele: Kremerata Baltica.

Gidon Kremer este un nume foarte respectat in lumea muzicii clasice, care a impus prin inteligenta cu care si-a construit cariera si repertoriul. Pentru ca pe langa marile opusuri ale muzicii culte, Gidon Kremer a optat pentru caile mai putin batatorite ale muzicii moderne si contemporane: printre numeroasele sale inregistrari gasim si un disc dedicat lui George Enescu, cu foarte frumoase versiuni ale Octetului op.7 si Cvintetului op.29. In repertoriul lui Gidon Kremer si al Kremeratei Baltica exista insa si Piazzolla, Philipp Glass, Mieczyslaw Weinberg, Arvo Pärt: la editia precedenta a premiilor Grammy, albumul sau Mieczyslaw Weinberg a fost nominalizat la categoria Best Classical Compendium.

De aceea, poate parea surprinzator ca pentru a-si aniversa 70 ani de viata, Gidon Kremer a optat pentru un album Serghei Rahmaninov care a aparut la Deutsche Grammophon, casa cu care colaboreaza de aproape 40 ani, in 24 februarie 2017. In paranteza fie spus, Deutsche Grammophon a prezentat in octombrie 2016 un cofret cu inregistrarile lui Gidon Kremer, in total, 22 de discuri.

Discul aparut pe 24 februarie se intituleaza Preghiera, preluand numele piesei care deschide albumul, o transcriptie realizata de Fritz Kreisler dupa tema partii lente din Concertul nr.2 pentru pian si orchestra de Rahmaninov. Umatoarele lucrari de pe disc sunt cele doua trio-uri elegiace scrise de un foarte tanar Rahmaninov sub influenta lui Piotr Ilici Ceaikovski: nr.1 in sol minor si nr.2 op.9 in re minor. Al doilea trio este scris chiar in perioada cand Rahmaninov era vizibil afectat de moartea lui Ceaikovski, asa ca poarta o anumita nuanta funerara.

De ce Rahmaninov pe un disc Gidon Kremer? Pentru ca a venit timpul, afirma chiar Gidon Kremer. A venit timpul pentru opusuri mai putin cunoscute din muzica de camera, interpretate alaturi de muzicieni pe care el insusi i-a ales: pianistul Daniil Trifonov, care la 26 ani este o adevarata senzatie, si violoncelista Geidre Dirvanauskaite, cu care Kremer colaboreaza inca de la infiintarea ansamblului Kremerata Baltica.

“Preghiera” are doua atu-uri: al unui repertoriu foarte frumos, dar mai putin cunoscut publicului larg, si al unei interpretari de mare clasa, cu o nuanta de interiorizare si cu doza potrivita intre lirism, patos, durere si resemnare. Este cu adevarat un album-semnatura pentru un mare artist ajuns la o varsta respectabila, dar, as adauga, si un album al marilor sperante: pianistul Daniil Trifonov se dovedeste aici un redutabil partener de muzica de camera, ridicandu-se la inaltimea reusitelor sale anterioare discografice, unde aparea in recital solo sau in postura de solist al unei orchestre. Una dintre revelatiile internationale ale ultimilor ani, Daniil Trifonov va evolua pentru prima data pe o scena romaneasca in septembrie 2017, la Festivalul Enescu.

Albumul “Preghiera” poate fi ascultat la Radio Romania Muzical duminica, 12 martie, de la ora 13.05 sau oricand pe site-ul proiectului “Discurile anului 2017”. http://www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2017/disc.htm?a=1456111&c=3541&g=2