Inimile care bat pentru a tine in viata Frilensar sunt ale lui Daniel, Loredana, Tiberiu, Alina, Dumitru, Claudia si Paul, tineri actori care ne vorbesc deschis despre teatrul independent caruia au ales sa i se dedice, despre ceea ce ii leaga si ii motiveaza.

Daniel Chirila (membru fondator Frilensar): Frilensar e in lumea teatrala din 21 aprilie 2013 cand a avut loc premiera spectacolului Frilensar. Dintre cei 4 membri fondatori, au ramas ca membri activi Daniel Chirila si Claudia Chiras. In prezent, trupa are 7 membri activi, Loredana Cosovanu, Alina Mindru, Tiberiu Enache, Dumitru Georgescu si Ovidiu Cosovanu si 2 colaboratori, Maria Varlan si Tudor Morar. Eu sunt membru fondator Frilensar si in prezent coordonez Green-Frilensar pe contour, prima caravana de teatru independent pe granitele Romaniei. In afara de asta, scriu texte, fac regie si asistenta de regie si lucrez cu carte de munca la Funky Citizens, pentru Factual.ro - prima platforma de fact-checking pe declaratiile politicienilor din Romania. 

Mindru Alina: Practic, pentru mine Frilensar a inceput in decembrie 2015 cu repetitii pentru Hadika si Malaies. A fost si este intr-o continua dezvoltare trupa noastra si noi odata cu ea. Eu, spre exemplu, lucrand si intr-un teatru de stat, am simtit diferentele din plin dar, spre surprinderea mea, ma consider mult mai norocoasa si mai multumita acum. Ne bazam unii pe altii, ne bazam pe talentul nostru, pe sinceritate si intelegere, pe cat posibil. Crezul nostru este acela ca orice e posibil daca te concentrezi si iti propui sa faci ceva. Poti face totul din mai nimic, asa cum am facut si facem noi. Eu sunt Alina Mindru si pot sa spun sincer ca da, da dom'le, sunt mandra de ce fac, de cum fac, inca lucrez la acel cat fac, dar se rezolva.

Claudia Chiras: Primul spectacol Frilensar, care a si purtat numele trupei, a avut premiera la aproximativ un an dupa ce am terminat facultatea. Daniel, eu, George Cocos (acum actor al teatrului Luceafarul, din Iasi), si Radu Homiceanu ( actor al Teatrului National din Iasi) am fost initiatori proiectului. Spectacolul, neconventional pentru cultura independenta din Iasi, a fost primit foarte bine, si de-acolo totul a evoluat frumos. 

Dumitru Georgescu: Pentru mine Frilensar a inceput in 2015. Crezul nostru, unul din ele, cel putin, este acela de a construi impreuna, cu incredere, si de a conta oricand unul pe celalalt.

Tiberiu Enache: Cred ca Frilensar se bazeaza pe oamenii liberi, liberi sa creeze, liberi sa aleaga, liberi sa faca ce vor ei. 

Loredana Cosovanu: Frilensar a devenit Frilensar cand clasa de actorie, promotia 2012 de la Universitatea de Arte “George Enescu” Iasi si-a dat examenul de licenta. In perioada aia a avut premiera primul spectacol marca Frilensar. De atunci, trupa se bazeaza pe oameni care nu vor neaparat sa colaboreze cu teatrele de stat, carora le place sa descopere singuri lucruri noi in materie de arta teatrala. Oameni liberi, tineri si curiosi, cu pareri proprii si deschisi.

Paul Cosovanu: Eu nu am fost prezent la inaugurarea Frilensarului. Eram in liceu cand au inceput baietii sa impleteasca trupa, deci practic pentru mine Frilensarul a inceput in 2015, odata cu Alina si Dumitru. Guru e Daniel, restul se adapteaza.

Daniel Chirila: Natural daca ai rabdare, frustrant daca te lasi prada sistemului. 

Mindru Alina: Din experienta mea, freelancerii in Romania sunt vazuti ca niste "oameni carora nu le place sa munceasca", "catei care cauta adapost" sau pur si simplu "ai nimanui". O fi sau nu asa, eu nu vreau sa conving pe nimeni de nimic. Ceea ce fac, fac cu convingere si credinta. Si ma bucur de libertate in creatie, de feedback-uri sincere si succes pe toate planurile. Sa fii freelancer este un lucru normal si foarte intalnit. Da, poate ca stabilitatea financiara ar fi o problema, dar oare nu exista problema asta peste tot...?  

Claudia Chiras: Partea mai putin frumoasa o stim cu totii (e greu cu banii, dom'le), dar exista si partea aceea frumoasa. Nu esti constrans de birocratie, reguli inutile, programe, etc. Ai libertate maxima!

Dumitru Georgescu: Ca in oricare alt domeniu, banuiesc. Avantaje si dezavantaje. Eu mi-am dorit sa fiu freelancer, de aceea mi-am dat demisia din teatru. Voiam libertatea de a alege spectacolele in care joc. Cred sincer ca un actor are nevoie ca la un moment dat sa isi dea un refresh. Din punctul meu de vedere, sa fii freelancer e cel mai bun lucru ce ti se poate intampla.

Tiberiu Enache: Frumos, dar greu. Eu ma consider extrem de norocos ca Daniel m-a racolat inca din facultate si ca mi-a dat ocazia sa ma dezvolt teatral alaturi de Frilensari. E extrem de placuta libertatea si atmosfera noastra de creatie, dar e greu cu promovarea, vizibilitatea...e greu.

Loredana Cosovanu: Nu e usor sa fii freelancer, deoarece nu dispui de finantari sau de un nume cunoscut care sa te ajute, fiind la inceput. Dar cu rabdare, usor-usor, poti sa te ridici. Asa a fost si la noi. Am facut un spectacol, l-am prezentat oamenilor, lor le-a placut, asa ca au venit si la urmatorul.

Paul Cosovanu: Deocamdata sunt student. Pot sa zic ca de cand ma stiu am fost independent si vad din ce in ce mai multi artisti independenti care fac o treaba foarte buna. Romania e la inceput de drum, dar se poate si se vrea o schimbare in sensul asta. Adica de a crea liber si frumos.

Daniel Chirila: Istoria cu oportunitatile din capitala nu este o falsa istorie, ci o alternativa reala impotriva apatiei culturale de care se “bucura” capitala Moldovei. Nu spun asta cu superioritate, ci, pur si simplu, am impresia ca proiectelor din Iasi le lipseste cu desarvarsire continuitatea, iar pentru mine, cel care crede ca un produs isi dovedeste valoarea in timp si in continuitate, Iasul nu reprezinta un moment propice pentru evolutie.  

Mindru Alina: Eu am lucrat in proiecte cu continuitate in Iasi. Dar, mi-am dorit altceva, sau si altceva. Nu vedeam un viitor multumitor pentru mine in Iasi. Poate voiam recunostinta sau faima, dar cine nu vrea? Oricine crede ca poate mai mult, oricine vrea mai mult si incearca, tinde spre mai bine. Eu asta am facut. Am vrut mai mult, mai bine si am profitat de ocazia prielnica de a  fugi spre noi orizonturi. 

Claudia Chiras: La nivel pragmatic, pentru ca in Bucuresti sunt mai multe oportunitati. Pe de alta parte, Bucurestiul e un pic mai open-minded, si atunci nebuniile noastre pot fi valorificate altfel.

Dumitru Georgescu: Pentru ca asa s-a intamplat. Eu in Iasi eram angajat, jucam aproape zilnic la Teatrul “Luceafarul” si nu aveam timp de alte proiecte independente. In 2015 cand m-am mutat in Bucuresti i-am intalnit pe ceilalti “frilensari” si uite ca de atunci au trecut 2 ani si nu stiu cand a zburat timpul. Ca sa iti raspund la intrebare sincer, eu cat timp am stat in Iasi nu mi-am dorit mai mult decat aveam. De aceea si nevoia mea de a pleca de acolo si de a ma forta mai mult.

Tiberiu Enache: Pentru ca Iasiul nu are o deschidere la fel de mare ca Bucurestiul. Asta cred. De asta am si ales sa plec din Iasi imediat dupa ce am absolvit si sa vin in Bucuresti. Sunt mai multe proiecte aici, mai multe sanse sa te faci vazut de cine trebuie.

Loredana Cosovanu: Eu nu am plecat din Iasi cu gandul ca voi face teatru independent. Am plecat de acolo deoarece oportunitatile erau putine. Un singur teatru national si nici unul independent, iar eu imi doream sa mai descopar, sa mai vad si altceva asa ca am considerat Bucurestiul potrivit pentru asta. Poti merge la nenumarate spectacole cu estetici diferite. Poti sa inveti din reusitele altora dar si din greselile lor, ai de unde alege, ai ce privi, ai cu cine te intalni. Iasul este mai calm, mai linistit.

Paul Cosovanu: La mine nu se pune problema asa, fiindca eu am fugit de la mama din Botosani direct la Bucuresti. Dar, ma gandesc ca in Bucuresti bataia e mai mare si curentul e un pic mai sustinut.

Daniel Chirila: Se bazeaza pe joaca si pe fiecare actor in parte. In prezent, o stagiune de patru spectacole: Malaies in Calcaies, Once Upon, Mioritza si Inaintea Erei Noastre. Pentru viitorul apropiat mai avem doua spectacole in pregatire: WHO I AM si Priveste cerul. Jucam la Green Hours si in multe festivaluri din tara. Ne finantam din ce producem. 

Alina Mindru: Repertoriul nostru se bazeaza pe texte scrise de Daniel Chirila. Trilogia - Malaies in calcaies, Once upon si Mioritza se bazeaza pe povesti, basme si balade romanesti. Am vrut sa le dam o alta compozitie si greutate. Ultimul din repertoriu este Inainte erei noastre. Ne intretinem din ceea ce jucam, din ceea ce lucram si de cele mai multe ori din festivaluri si invitatii la unele evenimente. Acum avem si firma noastra, va fi cu totul altceva.

Claudia Chiras: Momentan joc la Green Hours, iar ca sa ma sustin financiar joc si in spectacole pentru copii, la o firma privata. 

Dumitru Georgescu: Investitii personale, spectacole, festivaluri, proiecte, cam asa reusim sa ne finantam.

Tiberiu Enache: Pe libertate de exprimare, pe joaca, pe setea asta a noastra de a ne juca. Jucam la Green Hours 24/7. Cat despre finantare, o parte din cheltuieli sunt acoperite de cei de la Green si o parte de noi, din buzunarul propriu.

Loredana Cosovanu: De jucat jucam la Teatrul Luni de la Green Hours dar am dori sa ne extindem. De finantat ne finantam singuri, din banii de buzunar.

Paul Cosovanu: Ne finantam cum putem, de la noi, de la mama, de la tata, de la stat, din proiecte, de oriunde. Pentru astea patru spectacole pe care le avem oana acum ne-am cumparat singuri decorul sau l-am adus de acasa si ne-a mai ajutat si Green-ul.

Daniel Chirila: Nu supravietuim, nu ne diferentiem, ci pur si simplu suntem noi. Cred ca artistul contemporan trece printr-o criza identitara, asa ca sa fii tu si sa crezi pana la capam in ceea ce faci, e ceea ce te decupeaza in cadrul actual. Si cam asta incercam sa facem noi.

Alina Mindru: Nu putem fi comparati cu celelalte trupe. Originalitatea este cea care ne diferentiaza de absolut toti ceilalti. Iar faptul ca noi, intre noi, suntem atat de diferiti dar, atat de mulati unul pe altul in acelas timp, ne face mai atractivi si mai interesanti de urmarit. Asta o stiu de la cei care ne cunosc si ne stiu spectacolele.

Claudia Chiras: Cred ca prietenia si faptul ca nu ne punem limite de nici un fel. In plus, cred ca ceea ce ne diferentiaza e faptul ca spectacolele noastre sunt create de la 0, de catre noi. Incepand cu textul, scenografia, regia. Mai mult decat atat, mesajele noastre merg, cumva, pe o linie speciala, vorbind atat despre arta, cat si despre social.

Dumitru Georgescu: E simplu, ei nu il au pe Daniel Chirila.

Tiberiu Enache: Noi suntem noi. Ei sunt ei. Va asteptam la spectacole si o sa aflati ce ne diferentiaza de ceilalti.

Loredana Cosovanu: Diferenta dintre noi si ceilalti freelanceri este faptul ca noi niciodata nu am luat texte scrise de altcineva sa le lucram. Il avem pe talentatul Daniel Chirila care scrie textele pentru noi. Cunoscandu-ne foarte bine, el scrie in asa fel incat de cele mai multe ori ni se potrivesc manusa caracterele umane ale personajelor.

Paul Cosovanu: Daniel Chirila.

Stiu ca ati inceput zilele astea un turneu mai amplu prin tara. Ce va propuneti cu acest turneu, cu ce ganduri porniti la drum?

Daniel Chirila: Ne propunem sa descoperim zonele de granite, din punct de vedere cultural, iar pentru o mai buna apropiere vom juca peste 10 spectacole din trilogia noastra, in peste 10 localitati de granita. Personal am o curiozitate fantastica in ceea ce priveste apropierea de publicul acestor zone pentru ca vreau sa-mi demontez niste preconceptii pe care le am in legatura cu cultura si multiculturalitatea de care vorbeste toata lumea. Si chiar daca nu le demontez, ci le intaresc, consider ca proiectul nostru este unul unic si ca rau nu are ce sa fie. 

Alina Mindru: Caravana era dorita de anul trecut. S-a intamplat ca anul asta sa ni se implineasca dorinta. Mergem pe toata granita tarii, jucam in 10 sau 12 localitati si in rest vom face filmari de arhiva pentru filmul de documentare. Vrem sa interactionam cu localnicii dincolo de pragul artei noastre. Vrem sa aratam ca suntem oameni care iubesc oamenii. In toate ipostazele comfortului traditiilor lor. 

Claudia Chiras: Eu personal imi doresc sa-i bucuram pe cei care nu au foarte mult acces la teatru, sa le oferim o amintire faina, si poate sa-i si educam putin. In ceea ce ma priveste, vreau sa descopar tara asta frumoasa a noastra, si sa invat cat mai multe lucruri despre oameni si locuri.

Dumitru Georgescu: Ne-am dorit foarte mult acest turneu, am aplicat si anul trecut dar nu a fost sa fie atunci. Anul acesta am fost mai pregatiti si mai informati si am castigat proiectul finantat de AFCN. Ne propunem sa inconjuram toata Romania, timp de o luna, sa cunoastem cat mai multi oameni frumosi si sa aducem spectacolele noastre in zone greu accesibile.

Tiberiu Enache: Pornim cu incredere, entuziasm si calm. Ne-am organizat singurei acest "mini" turneu prin tara, ne-am cautat parteneri, cazari, masini, tot si ne propunem sa facem o radiografie a zonelor in care teatrul si, implicit, cultura patrund mai greu: in comunitatile mici de pe granitele Romaniei.

Loredana Cosovanu: In Caravana Green Frilensar pe contour vom juca in 10 localitati de pe granita Romaniei. Am inceput cu sudul, Malu, judetul Giurgiu, urmeaza Nadlac, Toboliu, Sapanta, Radauti, Paltinis, Drinceni, Jurilovca, Alexandria, Limanu. Proiectul isi propune in primul rand, sa afle ce oportunitati culturale au  oameni care traiesc in aceste zone. Eu personal, vreau sa descopar povesti. 

Paul Cosovanu: Aducem teatrul in zone defavorizate. Ne caram cu decorul de la trei spectacole pe toata granita si filmam un documentar despre cultura din satele cu pricina care, cel mai probabil, o sa ne aibe protagonisti si pe noi. In rest, calatorim, vizitam si avem parte de experiente noi.

Daniel Chirila: Spectator sincer si atent care nu crede ca teatrul se face doar intr-un singur fel.

Alina Mindru: Spectatorii nostri sunt de toate varstele. Oameni de tot felul care dupa spectacol sunt mai mult sau mai putin interesati de trupa noastra. Majoritatea celor care vin o data vin si a cincea oara. Cei mai multi prieteni pe care ii avem sunt spectatori care ne-au devenit apropiati in timp si care ne ajuta la orice avem nevoie. S-au creat parteneriate intre noi si cei care, dupa ce ne-au vazut si ne-au placut, au venit cu intrebari si propuneri. Nu am refuzat nici o parere si nici o critica. Asta atrage oamenii in jurul nostru. 

Claudia Chiras: Nu mi se pare ca ne adresam unei anumite categorii, si cred ca asta e foarte bine. Spectacolele noastre sunt si pentru copii, si pentru bunici, si pentru bogati, si pentru saraci, si pentru intelectuali, si pentru cei cu o educatie precara.

Dumitru Georgescu: Sunt cei mai misto oameni. S-au adunat in timp, s-au inmultit (nu stiu cum), dar, cel mai important e ca avem un public fidel. 

Tiberiu Enache: Oameni curiosi, deschisi, inteligenti.

Loredana Cosovanu: Oamenii care vin sa ne vada sunt persoane curioase, in general, personae care ori au auzit de noi pe la prieteni, ori, cum am spus mai sus, au vazut unul din spectacolele noastre si le-a placut asa ca vin si la celelalte.

Paul Cosovanu: Oameni care stiu ce vor.

Daniel Chirila: Sa terminam cu bine caravana pe 15 august. Sa fie frumos la Undercloud pe 23 august, sa mergem la Festivalul International de Teatru la Constanta, sa dam lovitura la Festivalul National de Teatru, in octombrie, sa mai scoatem 2-3 premiere, pana la finalul lui 2017. Si sa avem intr-un an cel putin un nominalizat la Uniter. Toate astea luand lucrurile asa cum vin.

Alina Mindru: Avem planuri facute pana in iarna. Proiecte in stadiu de lucru, puse pe hold pentru ca am plecat in caravana sau pentru ca se vrea activitate noua pentru inceputul toamnei.   

Claudia Chiras: Nu am planuri concrete. Imi doresc doar sa joc cat mai mult. 

Dumitru Georgescu: Mai avem cateva spectacole noi, ce vor avea premiera in toamna-iarna. Dar vom povesti atunci cand se vor intampla.

Tiberiu Enache: Vrem sa ne facem o scoala de teatru.

Loredana Cosovanu: Avem planuri mari. Am depus la Start Up Romania si dorim sa ne deschidem o scoala alternativa, atat pentru cei mici, cat si pentru adulti. De asemenea, avem deja planuite, pentru toamna, 2 premiere, dar va tinem la curent, va anuntam la momentul potrivit.

Paul Cosovanu: Sa termin facultatea, pentru inceput. Si, intre timp, avem multa treaba. Mai lucram la niste spectacole, o sa trebuiasca sa scoatem si documentarul in toamna. Suntem intr-un proces de dezvoltare care necesita multa munca. Independentul necesita multa munca. Munca. Munca, munca. Orice necesita munca. Deci, munca.