Am vazut-o si la festivalul Enescu; unii au fost fermecati, altii au comentat ca rochia ei era prea scurta si tocurile prea lungi. Insa adevarul e ca pianista Yuja Wang este o pianista exceptionala, iar ultimul ei disc, care imortalizeaza un recital pe care l-a sustinut la Berlin in vara aceasta, o demonstreaza cu prisosinta. In 1 iunie 2018, Yuja Wang a aparut pe scena Filarmonicii din Berlin in rochii lungi, viu colorate, potrivite pentru repertoriul foarte matur si solicitant pe care si l-a ales: muzica rusa romantica si moderna, un univers sonor cu lucrari de Rahmaninov, Skriabin, Prokofiev, opusuri mai rar abordate in recitaluri, poate si pentru ca nu reprezinta cele mai accesibile lucrari pentru publicul de astazi. Au fost preludii si studii-tablou de Rahmaninov, Sonata a X-a de Aleksandr Skriabin si Sonata a VIII-a de Serghei Prokofiev, alaturi de 3 studii pentru pian de Gyorgy Ligeti, cantate cu virtuozitatea cunoscuta ce o caracterizeaza, printre altele, pe Yuja Wang, dar si cu o traire care nu a putut decat sa-i entuziasmeze pe cei din public: Yuja Wang a oferit apoi nu mai putin de 4 bisuri.

Poate canta bine muzica rusa o pianista chineza? Poate, daca are experienta de viata a Yujei Wang: mama ei, balerina, asculta des acasa “Lacul lebedelor” de Ceaikovski – este una dintre primele amintiri ale pianistei. In China comunista in care a Yuja si-a trait primii ani de viata, compozitorii rusi erau des abordati – firesc, mai ales din ratiuni politice. La 14 ani, Yuja Wang a parasit China pentru a studia peste ocean, iar la Institutul Curtis din Philadelphia a lucrat cu profesori care proveneau din scoala rusa de pian. Semnificativ, cariera Yujei Wang a capatat alta semnificatie dupa ce a inlocuit-o pe Martha Argerich, intr-un program ce includea Concertul nr. 1 pentru pian si orchestra de Ceaikovski. si mai e ceva: Yuja Wang chiar iubeste muzica rusa, care pune atat de mult accent pe traire si sentiment.

Asa ca recitalul de Berlin, transpus de Deutsche Grammophon pe un disc aparut pe 23 noiembrie 2018, nu putea fi decat exploziv. Timpul a trecut si pentru Yuja Wang: astazi are 31 ani, o experienta de scena pe care altii au strans-o intr-o viata si a atins un  nivel de maturitate interpretativa care o recomanda, cu adevarat, drept unul dintre cei mai relevanti pianisti ai timpurilor noastre. si nu, nu e vorba numai de tehnica aici: ascultati cu atentie acest recital si veti intelege foarte bine Rusia in care au trait Rahmaninov, Skriabin si Prokofiev, lumini si umbre intr-o lume atat de zbuciumata, perfect inteleasa de o pianista mai mult decat doar talentata.

Violonistul sarb acum stabilit in Franta, Nemanja Radulovic, este cunoscut pentru proiectele si aparitia sa de scena nonconformiste, menite sa atraga un public tanar catre muzica clasica. Mi-au placut foarte mult discurile sale anteriore, Journey East si Bach; nu am apreciat in aceeasi masura discul sau cu Concertul pentru vioara si orchestra de Ceaikovski, in care subiectivul interpretului mi se parea ca vine uneori in conflict cu obiectivul din partitura.

Insa ultimul album al lui Nemanja Radulovic, Baika, aparut pe 9 noiembrie 2018, este un nou prilej de a-l aprecia pozitiv pe acest violonist care in urma cu 17 ani, cand avea 16 ani, cucerea premiul I la Concursul Enescu de la Bucuresti. Regasim pe acest album lucrari cu influente din zona de Est a Marii Negre: Concertul in re minor pentru vioara si orchestra de Aram Haciaturian, un trio al aceluiasi Haciaturian, seherazada de Nikolai Rimski-Korsakov intr-o transcriere de Alexandre Sedlar pentru vioara, pian si ansamblu de coarde, alaturi de o miniatura pe teme culese in zona Marii Negre a aceluiasi Alexandre Sedlar.

Sigur, piesa de rezistenta a albumului este Concertul in re minor pentru vioara si orchestra de Aram Haciaturian, un concert destul de rar abordat, pentru ca partitura este foarte dificila, atat pentru vioara, cat si pentru orchestra. Radulovic a inregistrat acest concert alaturi de Orchestra Filarmonicii Borusan din Istanbul, care a devenit sub conducerea lui Sascha Goetzel, in ultimii ani, un ansamblu surprinzator de performant. Asa ca interpretarea concertului lui Haciaturian este o revelatie din toate punctele de vedere: tehnic, dar mai ales artistic, pentru ca si solistul, si orchestra inteleg foarte bine sensurile si inflexiunile acestei muzici in care se reunesc traditii armenesti si orientale. Mi se pare o versiune de referinta pentru secolul XXI, inventiva, supla, pe alocuri plina de umor si, bineinteles, de o virtuozitate care iti taie rasuflarea.

Si pentru cei care nu ar asculta Suita seherazada in versiunea originala, pentru ca nu au timp sau rabdare, pe acest album exista o versiune mai scurta (de la originalul de 45 minute, la aproximativ 20 minute), un aranjament realizat pe temele cele mai cunoscute, in care vioara are un rol solistic. Nu sunt deloc fana acestor abordari, dar nu pot sa nu remarc ca transcriptia este una in spirit clasic, care pune foarte frumos in lumina frumusetea muzicii originale a lui Rimski-Korsakov. Putea fi un kitsch, insa nu este. si inteleg la fel de bine interesul tinerilor interpreti de a promova muzica clasica, in oricare fel li se pare mai percutant, pentru publicul de varsta lor. in fond, aceasta este marea miza: ca si peste 20-30-50 ani, aceasta arta, printre cele mai valoroase creatii ale omenirii, sa mai aiba un public care sa o poate aprecia si gusta. 

Puteti asculta noul album al lui Nemanja Radulovic, aici. http://www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2018/disc.htm?a=2055781&c=4631&g=2

De Craciun am ascultat si doua albume noi cu tematica de sarbatoare, pe care vi le recomand fara rezerve: “Feliz Navidad” semnat de tenorul mexican Rollando Villazon – splendide aranjamente ale unor piese clasice de Craciun alese din repertorii traditionale de pe intregul mapamond si muzica baletului “Spargatorul de nuci” de Piotr Ilici Ceaikovski, cu Orchestra Filarmonicii din Los Angeles, condusa de Gustavo Dudamel – interpretare foarte inspirata, plina de nerv, asa cum ne-a obisnuit acest dirijor de origine venezueleana.

Anul 2019 vine cu noi surprize muzicale: vor aparea albume, deja anuntate, semnate de Rafal Blechacz, Jan Lisiecki, Avi Avital, Andris Nelsons, Valentina Lisitsa, Andreas Ottensamer: sunt artisti tineri, de o valoare exceptionala. Cu ei, muzica clasica are sigur un viitor. Cu ei, si cu toti cei care studiaza, dar si apreciaza aceasta arta fara de care omenirea ar fi infinit mai saraca.

Albumele prezentate pot fi ascultate pe platformele de streaming online (de exemplu, Spotify) si pot fi achizitionate in format fizic de pe www.getmusic.ro.