Agresivitatea, fie verbală, fie în atitudine sau în gesturi nu este ușor de digerat și, de cele mai multe ori, este de condamnat. Dar, cu toate acestea, până într-un punct, nu îi putem nega forța extraordinară de a demonstra, de a pune degetul pe răni dureroase. Da, fie că ne place, fie că nu ne place, un cuvânt, o expresie, un gest considerate vulgare, violente, licențioase în caietul cu principii și conformisme al socialului pot deschide ochii și pot ridica semne de întrebare la care se cer neapărat răspunsuri.
Spectacolul Nirvana, nerecomandat persoanelor sub 15 ani, cu o regie și un text semnate de către Liviu Cristian și aflat în programul stagiunii curente a Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași este, în întregul său, un spectacol semn de întrebare îngeamănat cu un semn de exclamare. Fiecare replică pune pe gânduri și fiecare personaj își strigă temerile și anxietățile provocate de întrepătrunderea, de multe ori conflictuală, dintre lumea interioară și cea exterioară. Iar întâlnirea cupersonajul principal, Toma, va lăsa urme adânci. De o sensibilitate și o puritate convarsitoare aflate într-un conflict ireconciliabil cu un instinct criminal primar, Toma, artistul Toma, intrigă prin complexitate și prin predispoziția spre filosofie, spre revoltă pe care o stârnește în tine ca spectator.
Autorul și regizorul piesei Nirvana, Liviu Cristian pune în lumina reflectoarelor, atât prin intermediul acestui Toma, cât și prin intermediul celorlalte personaje, frânturi din societatea românească, dar și din societatea consumeristă și hipertehnologizată și coruptă în care cu toții trăim, cu o vehemență și cu o tandrețe care nasc reacții dintre cele mai diverse. Trimiterile către solistul vocal al trupei rock Nirvana, Kurt Cobain, către site-ul de socializare care creează deja dependențe, Facebook, către lumea politică coruptă și către infracționalitate conturează imaginea tentațiilor de care se lovește la orice pas un tânăr cu personalitatea în formare, un tânăr care trebuie să se împartă între bucuria de a fi inocent, plăcerea de a fi creativ și necesitatea de a câștiga suficienți bani pentru a duce o viață decentă, de a-și urma instinctele.
Însuși capul spectacolului, Liviu Cristian, mărturisește pentru cei care aleg să bifeze prezent în Sala „Uzina cu Teatru”, cu dorința de a-i cunoaște personajele din Nirvana:
„Spectacolul vorbește despre imposibilitatea păstrării inocenței în lumea contemporană (românească). Viața corupe. Îl corupe și pe Toma, personajul central și îl apasă. Îl determină să se schimbe iremediabil. Multe dintre religiile și filosofiile lumii și-au propus drept scop atingerea unui echilibru pentru adepții lor. Fie că e vorba de un divan al „sufletului cu trupul”, fie că e vorba de pseudo-religiile new-age sau de configurația obiectelor în casa aranjată în stil feng-shui etc, toate urmăresc mulțumirea contributorului/cotizatorului lor, fie el aflat la etajul 10 al unui zgârie-nori sau în vârful muntelui într-o mănăstire sau în fața contului personal de facebook cu 1000 de prieteni. Și în claustrare, și în viețuirea în mulțime, omul inocent resimte presiunea lumii care-l înconjoară. Adesea, gradul de inadecvare al lui cu lumea devine copleșitor (ca în Idiotul lui F. Dostoievski).”
Repetiții într-un garaj, fum, frământări de artist, depresie, fuga după inspirație, introspecția, sesiuni de terapie freudiană cu un personaj aflat deja în lumea spiritelor, Kurt Cobain, dar care în viață a cunoscut la rândul său suferința și întunericul propriului labirint interior, golul lăsat de pierderea inocenței, încercarea de adaptare la realitatea imediată și la necesitățile vieții reale sunt elemente care se mulează pe scheletul spectacolului Nirvana pentru a le asigura personajelor lui Liviu Cristian mijloacele necesare dezlănțuirii personalității.
Cu o structură de concert rock aflat în etapa de repetiții, cu pauze de țigară în care se dezvăluie detalii din culise și cu scene compuse dintr-o succesiune de flash-uri, piesa care îi are în rolurile principale pe Vlad Volf, Cosmin Maxim, Doru Aftanasiu, Andreea Boboc și Gelu Zaharia nu se sfiește să se folosească de agresivitate, atât verbală cât și emoțională, de exuberanța sexuală sau de obscuritatea unei vieți trăite printre infractori. Decorurile gândite de către scenograful Rodica Arghir nu încurcă cu nimic verva cu care personajele lui Liviu Cristian se mișcă pe scenă. Dimpotrivă, prinminimalism, le oferă libertatea de a atrage privirile publicului asupra zâmbetelor, lacrimilor, gândurilor, sentimentelor, gesturilor violente sau tandre care le apasă și le definesc. Un retroproiector și o trupă care intepretează live, Live Track, piese readaptate ale legendarei trupe rock Nirvana dinamizează spectacolul și dau senzația de spectacol în spectacol. Astfel, înșiși protagoniștii din Nirvana experimentează mersul la cinema și la un concert rock, viața virtuală într-o rețea de socializare, în timp ce își joacă rolul propriilor vieți.
Fiecare replică din Nirvana este preluată și asimilată de actorii naționalului ieseanpentru a contura o lume fragmentată, o lume în care supraviețuiesc și puritatea și pervertitul, și frumosul și urâtul, o lume a alegerilor dureroase și a singuratățiii sfâșietoare, o lume în care nevoia de personaje imaginare care să alimenteze creativitatea cu noi resurse este din ce în ce mai acută, o lume în care modelele deformează din ce în ce mai mult și formează din ce în ce mai puțin.
Personajul central al spectacolului, Toma, interpretat cu o convingere și o sensibilitate care impresionează de către tânărul și talentatul actor Vlad Volf, trăiește în două lumi fundamental opuse și este într-un dute-vino al emoțiilor care îi dă peste cap întreaga viață. Pe de o parte menține un dialog continuu cu personajul imaginar inspirat de solistul trupei Nirvana, Kurt, iar pe de altă parte se lasă corupt și condus către crimă de vecinul criminal care în tinerețe și-a omorât tatăl și acum, la maturitate, își retrăiește prin Toma propria inocență pierdută.
Alături de Vlad Volf, experimentatul Doru Aftanasiu îl însuflețește pe acest al doilea personaj marcant din viața lui Toma, vecinul criminal, redându-i cu acuratețe și talent pornirile de om cu sânge rece și de corupt care împrăștie virusul corupției peste tot pe unde merge.
Pentru rolul lui Kurt regizorul Liviu Cristian l-a văzut potrivit pe Cosmin Maxim. Și nu s-a înșelat. Acesta interpretează live piese din repertoriul trupei Nirvana, trage din țigară și personifică latura vulnerabilă a lui Toma cu un firesc care îi fac personajul unul credibil.
Cu un puternic iz psihologic, încărcat de adevăruri, cu forța de a atinge puncte nevralgice, cu părți de o sensibilitate înduioșătoare și cu alte părți de o duritate descătușată pe arcordurile muzicii rock interpretată live, textul scris de către Liviu Cristian este unul care cochetează cu actualul, cu realul, cu brutalul și cu violentul, dar și cu imaginarul, cu nevoia de viață interioară neatinsă de superficialitatea materialului și de compromis, o lume care încurajează creația, frumosul, iubirea să prindă rădăcini. De aceea, după vizionare, se poate spune că spectacolul Nirvana nu este unul comod pentru oricine și că poate stârni reacții de respingere din partea celor din public, dacă nu îi sunt înțelese și analizate substraturile. Jocul actorilor, muzica interpretată live, dinamismul punerii în scenă, potrivita alegere a decorurilor, îi dau, însă aura unui spectacol-experiment reușit.
